2,414 matches
-
forță necu- noscută până atunci. Pe de altă parte, prin Încorporarea noilor teritorii În cadrul României Mari, numărul minoritarilor etnici a crescut la circa 30% din totalul populației, În unele zone depășind chiar 50%. Pentru ultranaționaliști, toleranța românească nu mai era receptată ca o virtute caracteristică a „spiritului etnic” (Volksgeist), ci ca un defect, ca o slăbiciune care Îl dizolvă, ca un virus care afectează Însuși sistemul imunitar al organismului național. Astfel, societatea românească se lăsa infestată de un agent patogen letal
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
veac emanciparea evreilor din România. Visul evreului „Înperciunat” de a deveni parlamentar (ca În piesa comentată mai sus) aduce În discuție un subiect cumva tangent : democrația parlamentară (ca, de altfel, și capitalismul, comunismul, constituționalismul, pacifismul sau drepturile omului) a fost receptată ca fiind, chipurile, „o invenție jidovească”. În 1908, de exemplu, antisemitul doctrinar A.C. Cuza susținea că evreii sunt purtătorii unor noi germeni de disoluție socială : umanitarismul, ateismul, socialismul și „democrația cu perciuni” (A.C. Cuza, Naționalitatea În artă, 1908 ; <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
R. Malthus compune un adevărat catalog al națiilor „sălbatice” din zonele extra-europene, care trăiesc Într-o stare de murdărie inimaginabilă și degajă duhori insuportabile <endnote id="(810, p. 227)"/>. De regulă, membrii grupului majoritar sau dominant sunt tentați să-i recepteze ca fiind murdari și urât mirositori pe membrii grupului minoritar sau marginal. Așa se face că, pentru englezi, irlandezii sunt cei care put și sunt murdari ; pentru americanii anglo-saxoni, aceste defecte le au americanii- polonezi ; pentru albi, negrii și țiganii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Jacques de Voragine (Jacopo da Varazze) În secolul al XIII-lea <endnote id="(543, p. 85)"/>. În unele momente tragice ale istoriei antisemitismului european au apărut neașteptate simetrii simbolice. Dacă pentru creștini botezul era un ritual de „curățire”, evreii Îl receptau uneori ca pe un act de „murdărire” teologică și fiziologică. Aceasta se Întâmpla mai ales În epocile posttraumatice, după mari expulzări sau pogromuri. În acest sens, sunt interesante cronicile ebraice scrise imediat după sălbaticele masacre Înfăptuite În centrul Europei În timpul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Cloanța, cele tinere - niște frumuseți nepământene” <endnote id="(897, p. 59)"/>. La Începutul secolului XX, Henri Stahl Încearcă să Înlocuiască un stereotip (toate evreicele sunt frumoase) cu un altul, de fapt un antistereotip (toate evreicele sunt urâte). H. Stahl Îi receptează pe locuitorii cartierului evreiesc al Bucureștiului cu o antipatie fățișă : „La ferestre sau În fața caselor, [...] stau evreicele gătite, cele tinere dezghețate, cochete, enervante ; cele bătrâne diforme de grăsime, cu mutre leneșe, obosite”. Eleganța lor este percepută ca un lux ostentativ
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de gândire a devenit expresia exagerării prin excelență. Când sunt confruntați cu o exagerare evidentă, francezii folosesc de regulă zicala Tous les banquiers ne sont pas des Juifs <endnote id="(3, p. 75)"/>. În general, imaginea evreului cămătar a fost receptată emoțional și excesiv de ambele părți. Concluziei exagerate de genul „toți cămătarii sunt evrei” i-a fost opusă o concluzie răsturnată, dar la fel de exagerată : „nici un cămătar nu e evreu”. În mod evident, simțindu-se culpabilizați, mai ales evreii au fost purtătorii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
o să beți, iar eu o să trăiesc de pe urma voastră, Și eu voi fi regele vostru. „Așa să fie, evreule !”, răspund „soldații” <endnote id="(70, p. 156)"/>. De regulă, În această postură - de rege demonic care Își subjugă supușii cu ajutorul băuturii - era receptat cârciumarul evreu În cultura tradițională poloneză <endnote id="(368)"/>. Imaginea stereotipă nu diferă substanțial de modul cum era perceput evreul cârciumar În cultura est-europeană, În general, și În cea românească, În special. În reprezentările iconografice ale Judecății de apoi de pe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lor era pedepsită cu moartea prin lapidare (Numerii 15, 32-36). În Talmud sunt prezentate „patruzeci minus unu” categorii de activități interzise de sabat, prima interdicție prevăzută fiind cea referitoare la transport. După secole și milenii Însă, unele tabuuri au fost receptate ca stânjenitoare. Istoricii evrei dau ca exemplu de mare curaj pe rabinul Iosef David din Iași, care - pe la Începutul secolului al XIX-lea -, aflând că arde Târgu Frumos, i-a strâns pe birjarii evrei din oraș și a transportat de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
masă”. Din „dezertori”, evreii au devenit apoi „spioni În solda nemților”, „germanofili și germanofoni”, „colaboratori cu inamicul”, „trădători și vânzători de țară”. Aceste etichete depreciative n-au fost greu de aplicat. Să nu uităm că, În imaginarul colectiv, iudeii erau receptați ca fiind „urmașii lui Iuda”, prototipul suprem al complotistului, al trădătorului și vânzătorului lui Isus, al „șarpelui Încălzit la sân” <endnote id="(vezi nota 468)"/>. Afacerea Dreyfus - care a ținut prima pagină a presei europene În perioada 1894-1906 - a pregătit
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și loialitatea de care au dat dovadă marea majoritate a evreilor din România În timpul unui război pe care ei l-au considerat a fi „al patriei lor” și, pe de altă parte, modul dureros de nedrept În care au fost receptați de către o bună parte a opiniei publice românești. Din nou, viciile „evreului imaginar” au prevalat, punând În umbră virtuțile „evreului real”. Când Nicolae Iorga - pe care nu-l putem bănui de filosemitism - a vizitat SUA În 1930, el a fost
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a fi un evreu cumsecade și onest. Înseamnă, de fapt, „a fi un adevărat evreu”, adică, dimpotrivă, a avea toate defectele atribuite „evreului imaginar” (cf. Emile Littré, Dictionnaire de la langue française, 1863-1873, s.v. Juif). Și În limba engleză, a fi receptat ca „evreu veritabil” Înseamnă mai degrabă să ți se pună În cârcă un set de vicii stereotipe. „E evreu, mon ami - spune un personaj dintr-un text de George Orwell -, un evreu veritabil ! Și nici măcar nu are bunul-simț să-i
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În text, evreanin) Îi este asociat În mod simbolic viezurele. Nici În acest caz nu putem ști care au fost - cu aproape jumătate de mileniu În urmă - cauzele acestei asocieri atipice. Poate pentru că omului retras, izolat și ursuz (cum este receptat „evreul imaginar”) i se spune „viezure” sau „bursuc”. Sau poate pentru că viezurele - ca și evreul - este perceput În popor ca fiind viclean și hoț (fură făină sau grâne din hambare ; <endnote id="vezi nota 111"/>). Sau, În fine, pentru că portul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a produs doar În unele cazuri și În unele zone ale României. Totuși, fenomenul este simptomatic, pentru că arată tendința țăranului de a-l asocia pe „celălalt”, pe „străin”, cu vrăjitori și personaje demonice din folclorul mitic. Nefiind botezat, evreul este receptat ca fiind o pradă sigură și ușoară a Diavolului. Diabolizarea evreului a Început cu primele texte creștine și mai ales cu antiiudaica Evanghelie după Ioan, În care Isus Îi consi deră „fii ai lui Satan” pe iudeii care nu cred
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Cu alte cuvinte, existența „evreului real” probează inexistența unor vicii puse pe seama „evreului imaginar” și, ca atare, portretul negativ al acestuia din urmă ar putea să pălească. Pentru istoricul Josy Eisenberg, În Europa medievală - Vestică și Centrală - evreul a fost receptat ca „o ființă demonică, vândută Satanei”. Evreul avea coarne și miros respingător, „adică cele două atribute principale ale Diavolului”. „Identificarea este totală - continuă Eisenberg -, imaginea reală a evreului (cămătar) și imaginea sa mitică (Diavol) se completează reciproc, pentru a da
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fi contribuit și „figura rabinului (cabalistului, hasidicului) evreu, mitizat În folclor” <endnote id="(312, p. 432)"/>. Pentru mentalitatea populară poloneză, cartea este un semn identitar al evreilor. Cărțile lor - cred țăranii polonezi - conțin cunoașterea tainică, accesibilă doar inițiaților. Ele sunt receptate ca niște amulete, Încărcate cu puteri magice, inclusiv acelea de a opri furtunile, de a stinge incendiile, de a aduce noroc și bogăție <endnote id="(302, pp. XLVI ș.u.)"/>. Dacă unii țărani români Îi identificau pe evrei cu solomonarii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
asimilați cu evreii <endnote id="(121, p. 87)"/>. Léon Poliakov a susținut chiar că propaganda și manifestările antievreiești au slăbit mult În epocă, pentru a lăsa loc celor Împotriva protestanților <endnote id="(455, I, pp. 175- 176)"/>. Aceștia au fost receptați ca fiind un fel de „semi-evrei”, așa cum, de altfel, i-a numit Edouard Drumont (La France juive, 1886), antisemitul de serviciu al Franței sfârșitului de secol XIX. De asemenea, În 1941, pentru savantul român Simion Mehedinți, Calvin a fost „fanatic
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
atare : „Sunt cel mai puțin jidov din toți oamenii de pe lume. Că n-am nici virtuțile, nici vițiile rasei”. Și cu toate acestea, el crede despre sine că este „jidovul umil și rătăcit” și e convins că la fel Îl receptează viitoarea sa soție : „Tu vezi În mine pe veșnicul student, pe jidovul rătăcitor, pe un fel de «Taugenichts» [= netrebnic], pe un comunist zdrențăros și fără demnitate” <endnote id="(867, pp. 103, 189, 255)"/>. În volumul de poeme Peter Schlemihl (București
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ori pronunțarea numelui său (fr. merde !) ar fi aducătoare de noroc etc. Acest gen de explicație ar putea justifica de ce - În unele formulări ale credinței populare În discuție - evreul este dublat de coșar sau de țigan (un alt „personaj etnic” receptat ca murdar) : „Dacă un coșar sau un evreu Îți ies În cale pe stradă, este un semn de noroc” (superstiție poloneză ; <endnote id="cf. 70, p. 137"/>) ; sau : „Dacă te Întâlnești cu un jidan ori cu un țigan, Îți merge
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
iconocizi Protagonistul acestui tip de legendă a fost mai ales evreul, dar nu numai el. Locul lui putea fi luat și de un alt „străin”, de regulă tot necreștin (turc, tătar, arab) sau creștin neortodox. „Păgânii”, „ereticii” și „schismaticii” erau receptați ca fiind profanatori de fresce și icoane de biserici. Pisania lui Neagoe Basarab (1512-1521), așezată la intrarea În biserica Mănăstirii Argeș, se referă anume la acest aspect. Adresându-se „de dincolo de mormânt” succesorului său necunoscut, domnitorul muntean Îi cere acestuia
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
copiilor și ne putem imagina ce efecte aveau asupra lor pe moment, dar și pe termen mediu și lung. Când erau neascultători, copiii români erau amenințați că „Vine jidanu’ cu sacul” <endnote id="(3, p. 14)"/>, astfel că evreul era receptat În chip coșmaresc de imaginația infantilă, ca un fel de Bau-Bau cu chip uman, ca un duh rău care fură copii cu sacul și apoi Îi omoară pentru a se Împărtăși cu sângele lor. Cu formule similare erau amenințați copiii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a cunoscut bine opera lui Shakespeare. El a discutat-o probabil des cu Lev Șestov, a cărui primă carte a fost despre Shakespeare <endnote id="(761)"/>. „Să omori un evreu nu e un păcat” Pentru modul diferit În care erau receptați și tratați creștinii și străinii necreștini, vezi această strofă dintr-un cântec haiducesc din Moldova, publicat În 1888 : Pe creștin când Îl prindeam, Din zece lei cinci luam ; Iar pe turc și pe jidan, De departe când zăream, Ardea inima
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de a exista, Editura Humanitas, București, 1992 (prima ediție, La tentation d’exister, Gallimard, Paris, 1956). 311. Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991. La Începutul anilor ’60, Nicolae Steinhardt - convertit la creștinism În temniță (de la rus. temno = „Întuneric”) - recepta Întunericul pușcăriilor comuniste „ca opus al luminii lui Hristos”. 312. Ivan Evseev, Dicționar de magie, demonologie și mitologie românească, Editura Amarcord, Timișoara, 1997. 313. Butoiul cu cuie este un vechi instrument de supliciu, care nu a fost neapărat asociat cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din unitate de muncă, în unitate de luptă. Cuibul trebuia să se conducă după șase „legi”: a disciplinei, a muncii, a tăcerii, a educației, a ajutorului reciproc, a onoarei. Deteriorarea gravă a situației României, de la începutul anului 1930, a fost receptată de o bună parte a populației ca o incapacitate a guvernului, iar unii oameni politici criticau neputința țărăniștilor de a lua măsuri energice de redresare a vieții economice și sociale. În acest context, începe să se impună în viața politică
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
mult un prilej de supărare, auzind bîrfelile „amicilor”, decît de bucurie. De mai multe ori mă înverșunez, mă înăspresc în muncă știind că dușmanii pot fi loviți numai așa. Tristețea e că mulți nu citesc revistele și deci nu pot recepta loviturile, adică iscălitura noastră sub un articol. Lumea literară are și multă mlaștină. în Tomis [nr.] 5 o să-mi apară un articol despre critică pe care te-aș ruga să-l vezi. Sînt și cîteva idei în acest sens. Pe
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ANUȚA, CĂTĂLIN (1968-1997) POET “...Cătălin Anuța avea un mare talent și o voce de rezonanță în lirica românească actuală. Opera sa, câtă a fost publicată, este semnul unei lupte cu inerția, dar mai ales cu poetul însuși”. Astfel a fost receptat de criticul literar, prof. Ilie Dan, Cătălin Anuța, care a avut o traiectorie meteorică, trecând în neant într-un mod zguduitor de tragic. Venit pe lume la 25 septembrie 1968, în Iași, Cătălin Anuța și-a făcut toată pregătirea școlară
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]