3,662 matches
-
nici o simpatie. Postmodernismul filosofic? Haida de! A venit târziu, pentru unii, abia după revoluție, pentru alții nu a venit încă, ba mai sunt și cei pentru care a venit degeaba, ca o cabală sau ca o păsărească pe care o recită, dar pe care nu o trăiesc ca mod de gândire. Iarna... eh, iarna era o poezie: frig umed și prietenii calde, dimineți în care scriam la romanul meu Povestiri despre Cadmav. Dacă sunteți curioși despre el, nu îl căutați că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
din comun, într-un limbaj de o atât de mare plasticitate încât mă gândii ce fericite trebuie să fie elevele acelor clase ascultând-o, căci nu putea vorbi acolo altfel decât acum, pentru că rostea substanța. Târziu, încheind vorbirea despre Proust, recită din Verlaine și Baudelaire, iar inflexiunile vocii căpătară tandreți și capcane în care se rotiră toți musafirii acelei nopți, acum plecați (dansând, pălăvrăgind sau jucând cărți), fiecare mai bun decât era în realitate, ea se sculă, deretecă niște nimicuri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nou ca și cum nu ne-am mai fi văzut de timp îndelungat. Părul, ce nu-i mai era prins în coc (uitare neglijentă sau calcul al unei altfel de cochetării?), i se oglindea în apele „lacului” lui Lamartine și o auzii recitând, ireal, în timp ce tălpile ei goale stârneau, în mișcarea sprintenă ca un dans, iarba catifelată de pe mal. Puseră din nou masa și spre seară mâncarăm împreună, domnul Pavel destupând, vesel - o veselie ușor întristată, răspunzând unui gând numai de el știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
domnișoara Marga Popescu povestea, veselă, amintiri din studenție. După alte câteva ore simții înălțându-se sau prăbușindu-se peste noi (nu mai rețin exact), bolta nopții din Betleem, și peste ea vocea subțire ca de școlăriță a domnișoarei Marga Popescu, recitând în franceză. 15. La câteva zile, președintele urca treptele tribunalului, avea fața aplecată, se ferea de vântul subțire ce bătea dinspre câmpie. Eram în ultima săptămână a anului. Iuții pasul și-l ajunsei din urmă când el se afla sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
el se ivi în după-amiaza aceea lângă mine. Prezența lui născu o mare plăcere, amintind bucurii trecute. - Adu-ți aminte, vorbii, când stăteam pe banca din curtea casei părinților mei - avem 18 ani - ți-aduci aminte? „Mon enfant, ma soeur...” Recitam în lumina stelelor sticlind. Era în l940, generalul De Gaulle își lansase apelul către armata franceză. Ceva din măreția lui Napoleon în fața Marii Armate. O lume întreagă visa la libertatea ce-i fusese călcată în picioare de atrocitatea unui regim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și oștime încruntată al cărei vis era prada și măcelul. Neguțătorul meu se opri o clipă bucurându-se de uimirea mea. —Prea stimate domnule, a urmat el, cu vocea puțintel schimbată; te vei mira mai puțin aflând că ți-am recitat stihuri dintr-un poem propriu, pe care, subt înrâurirea zilei de primăvară, mai mult decât a vinului, îl tălmăcesc în onoarea domniei tale. Omul râdea; ochii lui mari și negri sub sprâncene puternice și subt o chică zbârlită și căruntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și să fie lepădat spre marginea taberii, ca să se îndestuleze de vederea lui oștile de la Amasia. Crainicii au strigat: Dacă brațul meu nu m-ascultă, îl tai; și dacă inima mea nu m-ascultă, o străpung! Bătrânul ulemà Selim-Hafiz a recitat psalmul regelui Daud, când s-a ridicat asupra sa fiul său Avesalom. S-a făcut apoi tăcere asupra taberii și împăratul a ieșit călare împotriva ordiei de la Amasia, singur. Privea neînduplecat, ca un îmblânzitor care-și cunoaște fiarele. Rând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
le dăruia de chipul băiatului, care vestea cu voce tare numele donatorului și îi mulțumea, îndreptându-se apoi spre vecinul acestuia. După ce darurile fură strânse, bărbierul ceru să-i fie aduse mai aproape două felinare puternice, desfăcu lama de cuțit recitând versetele cuvenite și se aplecă asupra mea. Maică-mea spunea că țipătul pe care l-am scos atunci răsunase în tot cartierul ca un semn de precoce bărbăție, apoi, în vreme ce eu continuam să zbier din tot trupușorul, de parcă aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se făceau stăpâni peste un oraș. La auzul acestor strigăte, granadinii au înțeles că ireparabilul deja se întâmplase și, uluiți că un eveniment atât de important se petrecuse cu atât de puțină zarvă, au început să se roage și să recite versete pe un ton monoton, cu ochii împăienjeniți de lacrimi și genunchii înmuiați. Pe măsură ce vestea se răspândea, locuitorii ieșeau din case, bărbați și femei la grămadă, musulmani și evrei, bogați și săraci, învârtindu-se năuci pe străzi și, tresărind la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vadă, avea chipul tumefiat după o nesfârșită noapte de plâns, însă din ochii ei, acum uscați, se desprindea acea seninătate care însoțește ades producerea unei drame prea multă vreme așteptate. Și-a îngăduit chiar să facă ironii pe seama edictului regal, recitând cu voce de bărbat răgușit frazele pe care le ținuse minte: — Ni s-a adus la cunoștință de către inchizitori și alte persoane, că relațiile dintre evrei și creștini atrag după ele relele cel mai cumplite. Evreii încearcă să le ademenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din sat. Tata ridică ochii spre soare, care părea înfipt în mijlocul cerului, și, cu o mână iute, luă de la oblâncul calului covorașul de rugăciune pe care-l întinse pe nisip, apoi, căzând în genunchi cu fața spre Mecca, porni să recite cu glas tare rugăciunea de la amiază. Toate astea s-au petrecut cât ai clipi din ochi și cu un aer atât de firesc, încât bandiții rămaseră descumpăniți. În vreme ce se consultau din priviri, un praf gros țâșni de pe drum, ca prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Mama se așeză în fața ghicitoarei și-i spuse încetișor ce anume o adusese acolo. Sara și cu mine rămăseserăm mai înapoi, în picioare. Um-Bassar turnă apă în vas și adăugă o picătură de ulei, peste care suflă de trei ori. Recită câteva formule de neînțeles, apoi privi atentă în vas, rostind cu voce cavernoasă: — Djinnii sunt aici, unii vin pe uscat, alții pe mare. Deodată, se întoarse spre mine și-mi făcu semn: — Vino mai aproape! Neîncrezător, nu m-am clintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
minuscul pe care va trebui să-l alungăm. Dacă ar fi aici, l-aș vindeca pe loc. Dar am să-ți transmit puterea de a-l exorciza tu însăți. Te voi învăța o formulă pe care ai să i-o reciți deasupra capului în timp ce doarme, seara asta, mâine și poimâine. Și îți mai dau și fiola asta cu parfum, din care ai să torni o picătură de fiecare dată când ai să rostești formula. În prima seară, taică-meu a dormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și fiola asta cu parfum, din care ai să torni o picătură de fiecare dată când ai să rostești formula. În prima seară, taică-meu a dormit la Salma, astfel că ei nu i-a fost deloc greu să-și recite formula și să toarne picătura de elixir. În a doua seară însă, s-a întâmplat ceea ce orice ființă cu un dram de judecată ar fi putut ghici. Mohamed era alături de Warda, iar maică-mea s-a strecurat tremurând în odaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu era nicidecum un prilej de manifestare a resentimentelor sau de reglare a răfuielilor. Nu și pentru Astaghfirullah care, intrat la puțin timp în urma sultanului, nu-i aruncă acestuia nici o privire, se așeză pe prima pernă liberă și începu să recite tare, cu glasul lui dogit, versetele cuvenite evenimentului. Câteva buze se mișcau în ritmul rugăciunii, altele încremeniseră într-o mutră visătoare, uneori amuzată, iar altele sporovăiau neîntrerupt. În sala rezervată bărbaților, doar Khâli plângea. Parcă îl văd și acum, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
curtea interioară, bocitorii înveșmântați femeiește, proaspăt rași și sulemeniți, își agitau febrili tamburinele pătrate. Pentru a-i face să tacă, Astaghfirullah reîncepu să psalmodieze, mai tare, mai fals, cu și mai mult zel. La răstimpuri, un poet din cei ce recită pe stradă se ridica pentru a rosti pe un ton triumfător o elegie care slujise deja pentru alți o sută de dispăruți. Afară s-a auzit un zgomot de cratițe: erau vecinele care aduceau hrana, căci nu se gătește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
putea avea de suferit. Veniră să-mi explice acest lucru unul după altul și mă însoțiră amândoi, solemn, într-o dimineață, la moscheea din cartier. Învățătorul, un tânăr șeic purtând turban și având o barbă aproape blondă, mă puse să recit Fatiha, prima surată din Carte. Am făcut-o fără să dau greș, fără urmă de șovăială. Se arătă mulțumit: — Rostirea lui e bună, memoria e precisă; nu va fi nevoie de mai mult de patru-cinci ani ca să învețe Coranul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că nimeni nu le va da de urmă; toți ceilalți au primit botezul. Nimeni nu mai putea spune „Allahu akbar“ pe pământul Andaluziei, unde, vreme de opt veacuri, glasul muezinului îi chemase pe fideli la rugăciune. Nimeni nu mai putea recita Fatiha la mormântul părintelui său. Cel puțin nu în public, căci acei musulmani convertiți de-a sila refuzau să-și renege religia. Ei au trimis la Fès mesaje sfâșietoate. Fraților, spunea una dintre epistolele lor, dacă la căderea Granadei am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
despre tatăl meu și a deplâns moartea dezrobitorului pe care-l întâlnise ultima oară la noi acasă, la Albaicin. S-a interesat apoi de învățătura mea, de surata pe care o studiam atunci și s-a pornit să mi-o recite. Prezența lui era plăcută, astfel că am stat la taifas cu el o oră încheiată. Mi-a povestit că pierduse, pribegind, cam tot ce izbutise să pună deoparte, dar că acum putea, slavă Domnului! să se îngrijească de nevoile nevestelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
bat cu necredincioșii, pe care principii noștri îi lingușesc, apăr orașele pe care ei le părăsesc. Tovarășii mei sunt surghiuniți, proscriși, răufăcători din toate regiunile. Dar oare nu din măruntaiele cașalotului iese ambra cenușie? Înșirase cuvintele astea de parcă ar fi recitat Fatiha. Apoi, pe alt ton: — Sora ta a fost minunată. O leoaică din Atlas. Se află în casa mea de la Jijil, la șaizeci de mile de aici, cu cei trei băieți ai noștri; cel mai mic se numește Hassan. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
părut pământiu, ochii prea mari pentru restul feței și ușor oblici. Pe turban, care era mic și înfășurat strâns, se afla un rubin încrustat într-o floare din aur. La urechea dreaptă atârna o perlă în formă de pară. Odată recitat poemul, m-am aplecat deasupra mâinii auguste, pe care am sărutat-o. Selim purta pe deget un inel din argint, cu o lucrătură grosolană, dăruit, mi s-a spus, de către un astrolog. Când m-am ridicat, un paj m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că ea îi va sări imediat în ajutor. Ceea ce ea a și făcut cu tărie: — Pentru ce naiba să-i fii ostil lui Soliman? A înaintat agale spre noi, care continuam să stăm rezemați de perete, ca niște școlari ce-și recită lunga surată a femeilor. Abbad s-a ridicat, îngăimând ceva. Eu am rămas pe loc, gânditor și perplex. Însoțindu-mi gândul, Maddalena începu un pasionat elogiu al sultanului: — De când e la putere, Soliman a pus capăt obiceiurilor sângeroase ale tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe Pietro Bovadiglia să răpească un învățat maur de pe coastele Berberiei? Era un plan pe care răposatul papă Leon n-a găsit niciodată prilejul să ți-l dezvăluie. A sosit momentul astăzi. Guicciardini tăcu, iar Clement continuă, ca și cum ar fi recitat amândoi același text: — Să privim lumea în care trăim. La răsărit, un imperiu de temut, însuflețit de o credință care nu e și a noastră, un imperiu clădit pe ordine și pe disciplina oarbă, iscusit în fabricarea de tunuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
puțini susținători. — Dar Africa? Nici legiunile din Africa nu vor fi de partea noastră - Vitellius se agită pe tricliniu. Adu-ți aminte că legatul legiunilor din Judaea e Vespasianus, idiotul ăla care adormea când Nero cânta din liră și-și recita poeziile. L-am cunoscut pe Vespasianus și știu că mă disprețuiește. Iar în Africa are multă putere. — Africa e departe. — Vespasianus are o înțelegere cu legiunile din Pannonia, care cu siguranță sunt de partea lui Galba. Nu știu cât de curajoși sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mulți se temeau, să-i atragi de partea ta pe soldați, care te adoră și nu ascultă decât de tine. Acum toți repetă cuvintele tale, mai ales pe cele care îți vor fi fatale. „De ce să-l așteptăm pe Mucianus?“ recită Antonius cu un zâmbet rece. Astea sunt cuvintele care te enervează așa de tare? — Te miri că sunt nervoasă? Crezi că și eu fac ca alții și ezit să iau poziție de teamă că schimbarea îmi va pune viața în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]