3,066 matches
-
doi devenind dublu triadică. Receptarea rimanului presupune două tipuri de lectură: lectura de divertisment și, decisivă, cea de „recreare“, în care cititorului îi revine, după cum am mai văzut, un rol extrem de important. Și acum, să intrăm în Ceață! Citit sau recitit în această lumină anticipativă și retrospectivă, „rimanul“ Ceață își dobândește întreaga semnificație antropologică și metafizică. Aminteam că un prim manuscris al acestei cărți, foarte apropiat de versiunea tipărită, datează din 1907, dar publicarea Ceții a întârziat, din pricini nelămurite, până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-o din nou; am retrăit-o în mine însumi. Căci trecutul retrăiește; amintirea retrăiește și se reface. Pentru mine e o operă nouă, așa cum va fi, cu siguranță, pentru aceia dintre cititorii mei care o vor fi citit și o recitesc acum. Care cititori, recitind-o pe ea, mă pot reciti pe mine. M-am gândit o clipă să o refac integral, să o reînnoiesc: ar fi însă alta... Alta? Când acel Augusto Pérez al meu de-acum douăzeci și unu de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
retrăit-o în mine însumi. Căci trecutul retrăiește; amintirea retrăiește și se reface. Pentru mine e o operă nouă, așa cum va fi, cu siguranță, pentru aceia dintre cititorii mei care o vor fi citit și o recitesc acum. Care cititori, recitind-o pe ea, mă pot reciti pe mine. M-am gândit o clipă să o refac integral, să o reînnoiesc: ar fi însă alta... Alta? Când acel Augusto Pérez al meu de-acum douăzeci și unu de ani - eu aveam pe-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
trecutul retrăiește; amintirea retrăiește și se reface. Pentru mine e o operă nouă, așa cum va fi, cu siguranță, pentru aceia dintre cititorii mei care o vor fi citit și o recitesc acum. Care cititori, recitind-o pe ea, mă pot reciti pe mine. M-am gândit o clipă să o refac integral, să o reînnoiesc: ar fi însă alta... Alta? Când acel Augusto Pérez al meu de-acum douăzeci și unu de ani - eu aveam pe-atunci cincizeci - mi-a apărut în vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
roman îl poate trăi, retrăi - și cine zice un roman zice o istorie -, și cine citește un poem, o creatură - poemul este creatură și poezia creație - îl poate recrea. Între ei, și autorul. Și oare întotdeauna un autor, când își recitește o operă din trecut, reîntâlnește eternitatea acele clipe trecute care face prezentul etern? Nu ți s-a întâmplat oare niciodată, cititorule, să cazi pe gânduri în fața unui portret de-al tău, de-al tău însuți, de-acum douăzeci sau treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
etapele lecturilor mele, nu m-am oprit niciodată la cele două pasaje din Sfântul Augustin citate de portretistul meu. Cu mulți ani în urmă, să tot fie vreo patruzeci, am citit Confesiunile africanului și, lucru rar, nu le-am mai recitit și nu-mi amintesc ce impresie mi-au făcut atunci, în tinerețe, acele două pasaje. Erau de cu totul altă natură grijile ce mă copleșeau pe-atunci, când principala mea preocupare era să mă pot căsători cât mai grabnic cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-mi facă elogiul acel farsor tragic, acel monstru de frivolitate care a scris cândva că mă vrea lipsit de pasiune - adică mai rău decât mort. Și dacă asta e comedie, atunci e, ca și cea a lui Dante, divină comedie. [Recitind acestea, când mă reapuc să scriu, îmi dau seama, ca cititor al meu însumi, de deplorabilul efect pe care-l va avea acest refuz al meu de a fi iertat. E oarecum o trufie luciferică și aproape satanică, e ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ele. Fără îndoială că vechiul meu prieten Gabor ar scoate ceva din asta. Dar s-ar înșela. Pur și simplu acum aveam mai mult timp. Acesta a fost și unul dintre motivele pentru care am scos jurnalul și l-am recitit. Asta, și faptul că voiam să mă asigur că nu scria acolo nimic despre tatăl meu care fura pâine. Bineînțeles că nu scria. Lucrul acesta m-a liniștit. Filmul se va șterge din memorie. Nici măcar nu mai era în cinematografe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
erau permise mai mult minciunile, cu atât începeam să mă îndoiesc mai mult de memoria mea. Dacă mi-l aminteam pe tata cu mustață sau pe mama nu mi-o mai aminteam deloc, poate că și aici mă înșelasem, chiar dacă recitisem jurnalul. Poate că Anne omisese episodul în care tata furase, dar Otto și-l amintise pentru autorii pieselor. Am adus vorba despre asta la prânz. — Mă întrebam... am început eu. Dacă piesa îl transformă pe soțul dumneavoastră într-un personaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
bărbat din viața ei. Se așeză la birou În după-amiaza aceea și nu se opri din scris până a doua zi la prânz; Într-o misivă Înfrigurată de treizeci și patru de pagini Îi mărturisi cât de mult o iubea. Însă după ce reciti scrisoarea, se răzgândi, o rupse În bucăți, o aruncă În toaletă și trase apa. Nu poți descrie iubirea În cuvinte, iar dacă poți, Înseamnă că aceasta a dispărut deja. Sau că Începe să se stingă. În cele din urmă rupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
CĂ TREBUIE SĂ TE DAI CU ASTA CÂT MAI REPEDE. ÎMI PARE RĂU. J. Cum nu mai vorbise cu mine după ultima ceartă, am fost nevoită să-i las bilețele, iar acest lucru mi se păruse deosebit de important. Ed îl reciti pentru sine, deși sunt sigură că-l știa deja pe dinafară. Vezi tu, ce nu reușesc eu să înțeleg este cum de i-ai dat lindini soțului tău din moment ce sunteți despărțiți. Înainte de a ieși valvârtej din casă, s-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mai citește o dată fraza. Tot nu o Înțelege. Cunoaște Înțelesul fiecărui cuvânt În parte, dar nu pricepe felul În care sunt legate. Să fie Într-adevăr Începutul povestirii? Dă o pagină Înapoi, ca să Își confirme. Apropie cartea de lumânare și recitește fraza. Din nou este complet nelămurită. Minnie este obișnuită cu povestirile În care ți se spune de la Început care sunt personajele - cum Îl cheamă pe erou și cum o cheamă pe eroină, unde locuiesc și cum arată - Înainte să Înceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu Înseamnă că am să Încetez să-ți mai scriu. Dar scrisorile mele nu vor mai fi la fel de spontane și de lipsite de rețineri cum au fost până acum. — Bine, accept, spuse ea oftând. După ce se Întoarse la Londra, Henry reciti toate scrisorile lui Fenimore, apoi le distruse. Spre iritarea sa, nu reuși să o găsească pe cea În care Îi declara că cele mai bune scrieri ale ei nu erau demne nici să atingă poala celor mai proaste ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
simt că mi-am găsit, În sfârșit, adevărata formă, pe care o pot duce până departe și pentru care palida și mărunta artă a literaturii, așa cum am practicat-o până acum, nu a fost decât un Înlocuitor limitat și restrictiv“. Recitind epistola de la cap la coadă Înainte de a sigila plicul, i se păru puțin cam emfatică, dar o lăsă așa cum era. Ea exprima starea de spirit a momentului. Curând după aceea, Compton trimise vești care amenințau să le strice planurile: dna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai mult din partea care pentru el era nouă, cu atât i se confirmau temerile inițiale. Un timp, narațiunea curgea pur și simplu la Întâmplare pe când autorul, prost ascuns după masca naratorului, se Întreba evident Încotro să se Îndrepte. „Citind și recitind aceste ultime pagini, constat că am fost impardonabil de egoist, exagerat de prolix și de difuz“, recunoștea Peter; și „Da, da, băiete dragă, mă tem că așa e“, murmură Henry În timp ce citea aceste cuvinte. Apoi, povestirea cârmea brusc spre domeniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
straniu, Îndepărtat, mișcător, să i se lumineze. M-am dus la geam, să las să intre mai mult din lumina după-amiezei (era o duminică Însorită, calmă, fără nici un sunet) și, când m-am Întors lângă pat, Își dăduse ultima suflare.“ Reciti paragraful și tăie clișeul „ultima suflare“, Înlocuindu-l cu „suflarea care nu avea să mai fie urmată de vreo alta“. Timp de câteva săptămâni după aceea, fu ocupat cu aranjamentele și scrisorile legate de moartea lui Alice. Aceasta ceruse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
știe Încrustate pe piatra de mormânt. Pentru a mări miza povestirii, decise că devotamentul arătat de doctorul Hugh scriitorului o Îndepărta pe bătrâna doamnă, protectoarea sa, făcându-l să piardă șansa de a se căsători cu cea tânără, Însoțitoarea ei. Recitind povestirea, se gândi că Fenimore avea să spună că, Încă o dată, opunea arta femeii sau arta căsătoriei - și pe bună dreptate: dovada se afla acolo, pe ultima pagină, când doctorul declara că Își sacrifică de bună voie sentimentele față de tânăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Jasper pentru a-și salva stagiunea și reputația, depunând, În consecință, toate eforturile pentru a obține o reușită. Motivația era vizibilă, dar ea se manifestă Într-o formă nedorită În următorul mesaj al directorului de trupă, de la sfârșitul lui octombrie. Recitise Doamna Jasper și i se păruse În continuare prea lungă. Cerea noi tăieturi și revizuiri. Henry acceptă fără entuziasm să o mai parcurgă o dată dar, după șase zile, raportă „eșecul total“. După părerea lui, nu era cu putință să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fiind Înșelătoare prin excelență. Ultimul pasaj continua: „M-am mirat să văd că H. nu pare să Înțeleagă că succesul acestei piese va depinde mult mai mult de actori decât Americanul“. Fragmentele acestea și altele asemănătoare păreau, acum, că le recitea, să recapituleze Întreaga sa carieră dramatică Într-o formă ironică și condensată, dar Îl izbea și entuziasmul cu care Alice se identificase cu campania sa de cucerire a scenei engleze. Regreta că nu o Începuse cu câțiva ani mai devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
respinsă. Duminică 2 februarie, când Guy Domville trebuia să aibă cea de a treizeci și una și ultima reprezentație, Îi scrise lui William că trecuse prin „cele mai oribile patru săptămâni din viața lui“. Era o scrisoare lungă, confesivă și, recitind-o, Înțelese cât de departe era de a se fi curățat de toate sentimentele negative care Îl chinuiau de la premieră Încoace. „Nu trebuie decât să produci o piesă și vei afla, mai bine decât ți-aș putea-o spune eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și aprinzând lumânări pentru prietenii decedați - o Începuse În anul morții lui Fenimore, pe când locuia chiar În vechiul ei apartament din Oxford, și reprezentase, În parte, un fel de Împăcare cu tragicul ei sfârșit -, dar, când avusese ocazia să o recitească, de curând, ceva În comportamentul personajului principal i se păruse nenatural și nesănătos, ceva de care nu fusese pe deplin conștient atunci când o scrisese. Morții trebuiau păstrați În amintire, da, dar trebuia, În același timp, să te desparți Încet, Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de forță, zise MacAlpine. Henry Îl privi atent, după care Îi Întoarse spatele, zâmbind pentru sine. Era prima dată când tânărul făcea cu voce tare un comentariu cu privire la ceea ce i se dictase. Era mulțumit, dar nu dorea să Încurajeze obiceiul. Recitind pentru ultima oară articolul terminat, Înainte de a-l trimite către Harper’s, constată că se referea nu numai la Du Maurier, ci, În egală măsură, la el Însuși, la Înfruntarea, definirea și rafinarea propriilor ambiții literare și, În fine, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
diferite specialități și domenii. Desigur că nu m-au surprins nici lupa care mărește, nici metrul de tâmplărie, pe care le-am zărit pe postavul verde al mesei de scris. Cafeaua și tutunul au stimulat dialogul. — V-am citit și recitit opera, fără Îndoială. Dar cred că pentru a-l situa pe cititorul comun, omul-masă, În planul relativei Înțelegeri, ar fi potrivit poate ca domnia voastră să schițați, În linii mari și cu spirit sintetic, gestația lui Nord-Nord-vest, de la primul simptom până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
au redus la o palidă cenușă. Piranesi avea să moară Între timp, dar unele fotografii și un plan au făcut posibile lucrările de reconstrucție pe care ne e dat să le admirăm azi, căci respectă, după cât se pare, schițele originale. Recitită În lumina rece a actualelor perspective, broșura sumară și prost tipărită a lui Adam Quincey oferă o hrană neîndestulătoare amatorului de noutăți. Dar să remarcăm câteva paragrafe. Într-o paranteză pertinentă, se poate citi: „Emerson, a cărui memorie era Îndeobște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
director, pentru că aruncă. Are un an și jumătate și, după cum se vede, e deosebit de muzical. Ca și mama lui, pe care-o aud cîntînd În norvegiană prin bucătărie. Îi ascult și pe cei de la Modern Jazz Quartet, cu Bluesology și recitesc Întrebările lui Ștefan Ion Ghilimescu pentru interviul ce va apărea În Calende. Prima, cu un semn de Întrebare plin de căldură bătut la mașină: „Ce era În mintea ta acum 12 ani?“ Intru În camera mea (după fiecare mutare camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]