3,457 matches
-
ediția 1979, "compunerea este o disciplina școlară care are drept obiect formarea priceperilor și deprinderilor de a se exprima, de a redacta o lucrare; la compunere se realizează o completă și variată gamă de exerciții, orale și scrise, constând În redarea unui conținut de idei, pe baza unei teme, cu scopul de a contribui la dezvoltarea gândirii logice și creatoare, a imaginației și a cultivării simțului artistic." Alte lucrări de specialitate menționează că, indiferent de ciclul de Învatamant, compunerea trebuie să
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
obiectivul principal al citirii Îl reprezintă Înțelegerea sensului celor citite, chiar reproducerea textului respectiv. Atât la lecțiile de citire, cât și la cele de compunere, de felul celor enunțate, există modalități de solicitare a unei activități de creație din partea elevilor: - redarea Într-o exprimare originală a conținutului textului citit; - folosirea unor imagini artistice noi față de cele din text, obținute prin analiza contrastivă sau exerciții de substituire, transformare, operare etc.; - crearea unor situații noi prin stabilirea unui nou conflict, prin modificarea finalului
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
feminine schematice, dar înzestrate cu cap și sâni, însă ele aparțin unui Magdalenian foarte vechi (J. Jelinek, 1984). Revenind într-un context mai general, gradul de schematizare al acestor figuri feminine este variabil, de la reprezentări foarte mari, gravate, cu o redare completă a bustului, cu fese proeminente și coapse oblice, la micile figurine fin gravate, cu bust liniar, cu fese plate și coapse rectilinii. Magdalenianul mijlociu mai păstrează o parte din tradițiile gravettiene, cu femei realizate realist, sculptate în adăposturi sau
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
feminine gravettiene, cele magdaleniene din Europa Centrală sunt puternic schematizate, redate din profil, întotdeauna fără cap, doar fesele proeminente permițând atribuirea lor sexului feminin (fig. 12b). Toate reprezentările feminine magdaleniene se circumscriu acestui model schematic, de la cele gravate, cu o redare completă a bustului, cu fese proeminente și coapse oblice, până la micile figurine, cu bust liniar, lipsit de brațe, cu fese plate și coapse rectilinii. Între aceste două extremități, pot fi identificate numeroase stadii de schematizare, precum tinerele femei gravate, de la
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
oamenilor a crescut foarte mult. Analfabetismul este un fenomen care depinde mai mult de factori sociali, economici și politici decât de complexitatea semnelor care trebuie învățate pe dinafară 2. În general, oamenii învățau să scrie prin exerciții care constau în redarea literelor alfabetului, a numelui vreunei persoane sau a unor liste enciclopedice cuprinzând diferite obiecte (zei, termeni geografici, titluri, lichide, instrumente etc). Pasul următor consta în redactarea de contracte și scrisori. Celor mai literați li se cerea atât o foarte bună
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
devenind singura formă textuală recunoscută 1. În ceea ce privește textul biblic, trebuie spus că spre deosebire de adnotările făcute de către scribi, transmise oral de la scrib la scrib și din generație în generație, spre sfârșitul secolului al V-lea d.Hr. începe dificila muncă de redare în scris a acestor codificări. Așa cum am mai spus, chiar și în perioada premasoretică mai întâlnim note în manuscrise, cu scopul de a face anumite remarci asupra textului; în perioada masoretică însă, notele sunt mult mai ample, iar marginile manuscriselor
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Bibliei pentru viața iudaică au făcut ca textul biblic ebraic să fie transmis cu foarte multă grijă; în vederea unei transmiteri cât mai fidele, înțelepții evrei au stabilit reguli generale după care să se orienteze cei ce scriau textul biblic, în vederea redării corecte a acelor cuvinte care prezentau neclarități. Aceste reguli, care, cumulate, formează masora, au făcut posibilă transmiterea textului biblic ebraic fără prea mari modificări. Totuși, deși între cele mai vechi manuscrise ebraice și cele mai recente ediții ale Bibliei există
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
vocala „i” era redată printr-un punct infralinear, vocala „a” printr-un punct supralinear, iar „u” era redat printr-un punct medial; primul și ultimul semn sunt identice cu hireq și șureq din sistemul tiberian. Astfel, deși acest tip de redare a vocalelor în limba arabă a fost înlocuit cu timpul de un altul, fiind folosit doar în copiile ornamentale ale Coranului, este clar că sistemul arab și cel nestorian prezintă asemănări cu cele tiberian, posibil chiar o strânsă legătură. Vocalizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Hebraica Stuttgartensia nu își propune să stabilească un text critic. Dacă Rudolph Kittel alesese textul Ben Chayyim 1 pentru primele două ediții, Paul Kahle, în cea de-a treia ediție la Biblia Hebraica Kittel, din anul 1937, a optat pentru redarea celui mai vechi manuscris complet al Bibliei ebraice: Codex Leningradensis (L), datat în jurul anului 1008. Această cale a fost urmată și de către editorii Bibliei Hebraica Stuttgartensia, deși mai mulți bibliști 2 ai zilelor noastre contestă această opinie pe considerentul că
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
membrii comitetului au prezentat primele roade ale activității de editare a unei noi Biblii ebraice prin prezentarea unui facsimil preliminar la cartea Rut. Așa cum era de așteptat, această nouă ediție constituie un progres remarcabil față de toate edițiile precedente, atât datorită redării cu acuratețe a mărturiilor din vechile versiuni, cât și unui set impresionant de comentarii critico-textuale ale unor cazuri importante 2. În anul 2004 a apărut primul volum al BHQ3. Această nouă ediție a Bibliei ebraice reproduce, asemenea celei de-a
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
un sistem normativ de vocalizare, comparabil cu cel masoretic. Înțelepții evrei medievali au fixat valorile fonetice ale citirii Bibliei, așa cum s-a transmis din generație în generație; între secolele VI-VII, cel puțin trei tradiții diferite au conturat sistemele de redare grafică a sunetelor, dintre care sistemul tiberian a devenit normativ. La rândul lor, samaritenii au inventat o serie de semne care se pun deasupra literelor, fără a le închega însă într-un sistem obligatoriu. Pe lângă faptul că nu este întrebuințat
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
hidos, de pietriș și oseminte omenești."31 Dialogismul este pentru Bahtin în primul rând intertextualitate, orice enunț scris fiind o reacție la enunțuri anterioare și, în același timp, o posibilă sursă de alte enunțuri. Bahtin distingea două modalități stilistice de redare a unui discurs străin: stilul linear și stilul pictural. "Limba poate tinde să dea discursului celuilalt limite nete și stabile. [...] Utilizând termenul de care Wölflin s-a servit în istoria artei, am putea numi această primă direcție stil linear de
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
lui alteritate de limbaj în instituția romanescă. Doamna Bovary și Gervaise, două opere consacrate ca "naturaliste", nu exploatează DIL în acest sens. În Gervaise, el este folosit în scop sociolingvistic, după cum o arată și faptul că servește mai ales la redarea conversațiilor. Pe când în romanul lui Flaubert, DIL apare atât la limita dintre conștiința personajului și lume, cât și la limita dintre narator și eroina lui; povestea nu trebuie să se situeze neapărat în pământ normand, nu există o confruntare adevărată
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
2, Presses universitaires de Lille, pp. 45-66. (Un bun rezumat al evoluției gramaticii textului din primii douăzeci de ani.) 2002 La Référence et les Expressions référentielles en français, Ophrys, Paris. (Anafora este analizată în cadrul mai larg al diferitelor modalități de redare a referentului în limba franceză.) COMBETTE B., 1988 Pour une grammaire textuelle, la progression thématique, De Boeck-Duculot, Paris-Gembloux. (O introducere clară în analiza progresiei tematice; deschide accesul către studiile Școlii de la Praga.) CORBLIN F., 1995 Les formes de reprise dans
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
organizație. Structurile formale și cele informale nu sunt rupte între ele, ci se interinfluențează reciproc, relația dintre formal și informal presupunând apărări din partea formalului față de informal și invers (subcapitolul 3.8.A. În subcapitolul 3.9 sunt prezentate modalitățile de redare grafică a structurilor formale și informale, si anume organigrama, respectiv sociograma. Capitolul despre organizare se încheie cu perspectivă ameliorativa și tratează rolul psihologului în optimizarea structurilor organizatorice anterioare. În capitolul XII este abordată conducere, un aspect vital pentru funcționarea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
greșite, folosite de secole, cum ar fi: cultul elevului sau studentului mediu; educația actuală, în mod greșit, se adresează unui model de elev (student) mediu; este o educație nediferențiată după capacități, care conduce la nivelarea vârfurilor. cultul reproducerii manualului; cerința redării cu fidelitate de către elev (student) a manualului sau a notițelor de curs ale profesorului nu va conduce la creativitate. Elevul sau studentul, fie devine un „tocilar”, fie apelează la „copiat”. Trebuie încurajată învățarea prin înțelegere legând cunoștințele noi de cele
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
să ne apreciem impresiile despre ea. Inginerii de la firma Sony au încercat în anii ’70 să realizeze un casetofon foarte mic, portabil, care să înregistreze, dar au eșuat. Au reușit să creeze un casetofon foarte mic doar cu funcția de redare. Proiectul a fost abandonat. Ideea de casetofon cu funcția de înregistrare era atât de puternic impregnată în mințile inginerilor, încât nimeni nu se gândise să folosească restul. Proiectul a fost considerat nereușit și aproape îngropat. Șansa s-a numit tehnica
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
în mințile inginerilor, încât nimeni nu se gândise să folosească restul. Proiectul a fost considerat nereușit și aproape îngropat. Șansa s-a numit tehnica PMI: s-a notat în coloana „Minus” lipsa înregistrării, dar în coloana „Interesant” faptul că prezintă redare. Inginerul Masaru Ibuka, conexând ideea „interesantă” cu un proiect mai vechi al firmei în care s-au realizat căști mici și ușoare, s-a gândit: „Ce-ar fi să combinăm căștile cu casetofonul și să nu ne mai intereseze funcția
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
stil neutru de a nara, Blecher, continuă Dumitru Micu, se apropie de scrierile lui Eliade Isabel și apele diavolului și Șantier, mai mult decât de Patul lui Procust al lui Camil Petrescu. Autentismul lui Max Blecher nu constă, astfel, în redarea experiențelor dramatice prin care trece bolnavul, ci în modul în care autorul reușește în paginile sale de roman, indiferent că narează la persoana I sau a III-a, să contureze o ,,psihologie a infirmului"143. Infirmitatea adevărată a personajului constă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
principală a creației blecheriene rămâne neputința eului de a evada din sine: ,,Trebuie să constat până la exasperare că trăim în lumea pe care o vedem. Nu era nimic de făcut împotriva acestui lucru"156. Astfel, autenticitatea textului blecherian constă în redarea acelor modalități, proiecții imaginare prin care eul poate dobândi o altă individualitate fie că aceasta este un clovn de jucărie, o paiață sau un copac: ,,Personajele de ceară erau singurul lucru autentic din lume; ele singure falsificau viața în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
impune, autorii își subsumează operele tocmai unui principiu pe care, aparent, îl încalcă prin alunecarea înspre artificial, și anume noțiunea de verosimil. Inițiatorul acestei reguli este de fapt Aristotel care făcea diferența între istoric și poet, primul având ca scop redarea adevărului în liniile exactitudinii, iar cel de-al doilea redarea unor aspecte care să tindă spre adevăr, deși nu au aparținut niciodată realității propriu-zise: "Datoria poetului nu e să povestească lucruri întâmplate cu adevărat, ci lucruri putând să se întâmple
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
aparent, îl încalcă prin alunecarea înspre artificial, și anume noțiunea de verosimil. Inițiatorul acestei reguli este de fapt Aristotel care făcea diferența între istoric și poet, primul având ca scop redarea adevărului în liniile exactitudinii, iar cel de-al doilea redarea unor aspecte care să tindă spre adevăr, deși nu au aparținut niciodată realității propriu-zise: "Datoria poetului nu e să povestească lucruri întâmplate cu adevărat, ci lucruri putând să se întâmple în marginile verosimilului."26 Se deosebește, astfel, dimensiunea posibilului în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ideea de verosimil precum și, la nivel formal, păstrarea versurilor în cadrul creației dramatice, aceasta din urmă fiind argumentată prin caracterul muzical pe care îl imprimă și care ține de o afinitate umană, în general, și prin faptul că învingerea dificultăților privind redarea în forma versificată va duce în final la o superioritate a expresiei mult mai mult apreciată.134 Toate aceste aspecte ale gândirii critice ale lui Voltaire duc la supraviețuirea doctrinei clasice în plin secol al XVIII-lea, demonstrând eclectismul acelei
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
sau neținând seama de dimensiunea afectivă și intelectuală care o însoțește, iar literatura prezintă acești poli ai iubirii umane, oscilând între divin și carnal, așadar, între erotic și pornografic. Cenzura socială nu consideră erotismul una dintre libertățile fundamentale, încât, atunci când redarea lui nu întrunește calități artistice evidente, el este apreciat ca fiind pornografie. La origine, pornografia era alcătuită din mesaje scurte prin care cetățenii societăților antice erau incitați să viziteze bordelurile. Astăzi, o dată cu dezvoltarea cinematografiei, pornografia are o piață nouă, care
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
eliminare”, în așa fel încât rezultatul final să aibă flexibilitatea și grația „mișcării naturale”. Toate aceste neajunsuri, care conferă industriei cinematografice un aer de prostie neputincioasă, dar fudulă, nu sunt de neînlăturat. Soluția ieșirii din impas s-ar ivi din redarea prestigiului, prin „restaurația narcisică” a scenaristului. Evident, pentru a fi un scenarist bun, trebuie să fii un scriitor bun. Or, câți autori autentici există chiar în literatura propriu-zisă? Câți dintre profesioniștii capabili să construiască o carte se manifestă, la un
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]