2,309 matches
-
cunoștințelor despre producerea, transportul, cinetica și transformarea acestui matabolit în cursul exercițiului fizic. Aceste noi date determină reconsiderarea anumitor noțiuni demult stabilite și propun noi concepte despre rolul jucat de către această moleculă în organism. Ele conduc mai ales la o reflexie asupra semnificației funcționale a concentrației plasmatice a lactatului măsurat în timpul exercițiului și deci în domeniul fiziologiei aplicate sportului la o interpretare a testelor bazate pe această constantă. FREMINET (1975) și MEGAS (1991) amintesc datele esențiale și cunoștiințele actuale cu privire la metabolismul
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
a dezbătut în fel și chip acest episod prea puțin edificator al evenimentelor din România lui 1989, chiar și în zilele în care traduc și revăd acest text, și când deshumarea zadarnică a celor doi a răscolit memorii, sentimente și reflexii amare. Nu voi relua aceste considerații. Îmi mențin totuși părerea că trebuie să luăm în seamă observațiile unor personaje dintre cele mai bine informate, în frunte cu Cornel Burtică și Ștefan Andrei, cândva apropiați ai lui Ceaușescu, marginalizați ulterior, asemenea
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
comoditatea fotoliului (armchair sociology), concomitent cu penetrarea empirică a sferelor de devianță constituite la periferia anterior neglijată a "societății onorabile", a avut consecințe remarcabile pe planul cunoașterii sociale, inaugurând o adevărată tradiție a sociologiei de teren. Ridicarea sociologiei din fotoliul reflexiilor speculative a însemnat în istoria sociologiei un moment decisiv pentru formarea disciplinei ca știință empirică. În acest context, lucrările bazate pe metoda analizei documentelor sociale (cantitativă și/sau calitativă) ar putea fi incriminate metodologic ca resuscitând logica constitutivă a sociologiei
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
prin utilizarea aceluiași descriptor nominal ("romaniloru") atât pentru romani, cât și pentru români. Același referent lingvistic unic va fi utilizat și de A.T. Laurian (1853) în trilogia sa Istoria Romaniloru. Principiul lui Șincai în datarea momentului cronogentic își găsește reflexia în titlul operei lui Papiu-Ilarian: Istori'a Romaniloru din Daci'a Superiore. Istoria este a romanilor, teritoriul le revine dacilor. Esența identității române, în perspectiva Școlii Ardelene și a celei latiniste, este conferită, așdadar, de ancorarea romanității (sangvinice, lingvistice, juridice
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ce voia să le soarbă ființa" (Aaron, 1835, p. x). Pe lângă mântuirea politică (dobândirea și prezervarea neatârnării) prin intermediul statalității, o altă formă de eliberare națională viza îndepărtarea alfabetului chirilic și reinstalarea limbii latine, "limba strămoșească". Depistabile la Aaron sunt primele reflexii herderiene ale ideii că limba exprimă spiritualitatea colectivă a popoarelor. "Întunerecul neștiinței cu care se-acoperi țara rumânească din pricina tristelor întâmplări ale răsboaelor din afară și din lăuntru, se îngroșă și mai mult cu osânda aceea grozavă a limbei slavone
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
veacurilor trecute, icoana cea adevărată a vremii de acum, și cheiea cea de mare preț cu care se descuie oarecum și ascunsurile viitorului" (Aaron, 1835, pp. v-vi). Acesta este tripticul metaforic al istoriei patriei în care se sunt reperabile reflexiile trecutului, călăuza prezentului și cheia viitorului. În istoria patriei, "ca într-un hrisov sigur sunt scrise cu slove de aur drepturile unei nații pentru începutul, numele și pământul său" (Aaron, 1835, p. vi). Începutul, numele și pământul sunt piesele de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
educației publice, analiza va fi centrată pe imaginea trecutului românesc așa cum a fost ea zugrăvită în manualele de istorie. Centrajul pe conținutul manualelor de istorie special proiectate în scopuri educative permite, pe lângă determinarea conținutului memoriei colective, și detectarea prelungirilor și reflexiile paradigmei latiniste a Școlii Ardelene și mai apoi ale celei romantice (avangarda interpretării istoriografice) în literatura didactică (ariergarda consensului societal). Analiza se va axa pe puținele manualele de istorie publicate în prima parte a secolului al XIX-lea până după
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
indispensabilă în angrenajul instituțional de construire a statului-națiune și a memoriei naționale. 3.3.4. Memoria națională: consolidarea tradiției naționale românești Cele două fronturi ale avangardei (fanatismul naționalistic al reflecției cultural-ideologice, respectiv naționalismul critic al reflecției istoriografiei profesioniste) își au reflexiile în literatura didactică prin intermediul căreia se configura memoria națională. Aceasta din urmă se definește atât într-o formulă radical naționalistă (de ex: Constantinescu, 1928), cât și pe coordonatele istoriografiei critice stabilite de "școala nouă" (Giurescu, 1937). Discursul istoriografic difuzat prin
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
o serie de prelungiri ale istoriografiei critice cristalizate în interbelic. Infiltrarea acestor accente critice în elaboratul istoriografic al comunismului incipient a fost permisă pentru a submina mitologia națională sub semnul căreia s-a construit până acum memoria românească. În privința originii, reflexiile istoriografiei critice pot fi depistate în tezele impurității etnice, a provenienței non-italice și a deficitului de romanitate al coloniștilor cu care a fost populată provincia dacică. Pe linia deja trasată de criticismul interbelic, se afirmă fără rețineri că Dacia a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
al "ființei naționale românești". Ca atare, concentrația de naționalism prezentă în discursul istoric suferă o diluare considerabilă. Prăbușirea cronologică a temporalității românești, pe care am semnalat-o ca producându-se prin restructurarea tematică a materialului istoric, invită la o succintă reflexie epistemologică asupra periodizării ca procedeu analitic. Întrebarea la care dorim să răspundem este dacă, în privința periodizării timpului istoric, poate fi respectată injuncția epistemologică enunțată de Platon, aceea de a "decupa realitatea la încheieturile sale" (în Phaedrus). Știm că periodizarea își
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
genetic" al românilor, potrivit căreia "Românii s-au născut ca popor creștin" (Scurtu et al., 1999, p. 30), este postulată identitatea dintre românism și creștinism: "a spune român înseamnă a spune creștin" (Ochescu și Oane, 1998, p. 17). Sunt reperabile reflexii ale doctrinei interbelice a identității ontologice dintre românism și ortodoxism, potrivit căreia ființarea românească nu poate avea loc decât ca ființare ortodoxă, iar a fi român însemna a fi ortodox. Biserica Ortodoxă Română este reinvestită, după mai bine de cincizeci
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
S. - Exupéry) La fel și „sufletul” omului: ascunde atîtea promisiuni, cuprinde atîtea virtualități! Însă poate că adevărata frumusețe se ascunde În enigmele cunoașterii: acest potențial este frumos pentru că, deși el nu poate fi văzut, este simțit, intuit. * „Ațipind reflexele, trezești reflexiile.” (Emil Cioran) De parcă acest drum se Înscrie În mod inevitabil În psihologia vîrstelor: la tinerețe ești mai pasional, apoi din ce În ce mai reflexiv. * Îmi displac gîndurile ce nu pot fi spuse cu glas tare.” (Michel Montaigne) De obicei, aceste gînduri ascund discreția
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
conjuncte cu punctele sensibile din tema natală. Fiind aspecte neutre, conjuncțiile trebuie studiate cu multă grijă și necesită precauții prealabile, indiferent că sunt sau nu formate de o planetă cu reputație „benefică”. Luându-l pe Jupiter de exemplu, iată câteva reflexii indispensabile: mai Întâi, trebuie analizată dispoziția planetară: avem de-a face cu un zeu Îngăduitor sau cu unul rău? Răspunsul trebuie În general căutat În prezența aspectelor colaterale, armonioase sau disonante; care e poziția lui În tema natală? Probabil că
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
-a: necesitatea de a atinge un scop, de a realiza o ambiție; LNP În casa a XI-a: realizare socială și, sau de prietenie, contacte numeroase; LNP În casa a XII-a: interval de singurătate voită sau forțată, care aduce reflexie și evoluție. În ceea ce privește planetele și aspectele (conjuncțiile sunt aspectele cele mai semnificative), iată câteva exemple: - LNP În aspect cu Mercur indică importanța valorilor intelectuale; - LNP În aspect cu Venus indică importanța vieții afective; - LNP În aspect cu Marte indică necesitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
este tema centrală, a oricărei forme de gândire medicală, să urmărim în continuare aspectele gândirii medicale având ca temă suferința psihică, în special din punctul de vedere al psihopatologiei. Dacă în cazul medicinei somatice, acest aspect al „gândirii medicale” ca reflexie asupra suferinței este mult estompat de aspectul somatic-formal la care se face în mod permanent referință, în cazul psihiatriei și mai ales în cazul psihopatologiei situația ne apare complet schimbată. În psihopatologie metoda filozofică pare chiar că înlătură, în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cognitivă a activității antrenorului - cercetător Observarea secvențelor de interacțiune antrenor sportiv arată că execuțiile acestuia din urmă sunt adeseori însoțite sau chiar întretăiate de intervențiile antrenorului. Activitatea efectivă a antrenorului este caracterizată de o alternanță a unor momente de observare, reflexie și intervenție asupra sportivului. Astfel , antrenorul îl „manipulează fizic” (Rolland Cathț & Cizeron Marc - 2008) pe acesta, îi arată scheme , structuri motrice-model, le descrie, corectează, remaniază, etc. Pentru a putea interveni eficace, resursele cognitive ale antrenorului trebuie să-i permită acestuia
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
interpersonale. De asemenea, formarea capacității de comunicare ne oferă o mai mare libertate ca să ne dirijăm adecvat comportamentul propriu și, totodată, să înțelegem comportamentul celorlalți. Începem demersul cu o întrebare simplă pe care fiecare dintre noi, într-un moment de reflexie, o poate pune: Câte feluri de comunicare folosim în timpul unei zile obișnuite? Să listăm formele posibile pe care le poate trăi aproape oricine. * Suntem treziți din somn de soneria ceasului. * Spunem în gând, " Iarăși o zi de școală (serviciu)!" * Dăm
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
izolare, căutând căi de comunicare cu discursul intelectual (științific, filosofic, religios, moral, politic) al unei vremi anume. O altă direcție net conturată a scrisului lui M. vizează relațiile culturalului cu politicul, și în acest context, căutând o linie modernă de reflexie intelectuală românească, sunt asumate chestiunile integrării în lumea spirituală europeană. Elementele preliminare ale acestui proiect se dovedesc mai vechi. În forme adaptate circumstanțelor autorul și-a strecurat ipotezele sub cenzura comunistă în pseudoînsemnările de călătorie Olé! España! (1974), Carnete europene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Prima biografie a lui Alexandru Macedonski, CNT, 1966, 13; Vladimir Streinu, Monografii istorico-literare, LCF, 1966, 15; Nicolae Manolescu, „Opera lui Alexandru Macedonski”, CNT, 1967, 31; Nicolae Manolescu, „Introducere în critica literară”, CNT, 1968, 3; Matei Călinescu, Reflexii pe marginea unei monografii, GL, 1968, 5; Matei Călinescu, Cartea de critică. Literatură și semnificație, LCF, 1968, 49; Ov.S. Crohmălniceanu, „Modern, modernism, modernitate”, RL, 1970, 5; Eugen Simion, „Modern, modernism, modernitate”, RL, 1970, 14; Nicolae Manolescu, Paradoxurile unei teorii, LCF
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
culoarelor și încăperilor în nuanțe deschise, ca să dea senzația de spațiu mai mare, iar în sălile de operație și de naștere se folosește pentru efectul ei analgezic și antispastic. 6. Indigo Din punct de vedere spiritual, această culoare este considerată reflexia Sfântului Duh, favorizează atingerea unei bune interiorizări, facilitează meditația și ajută la îndepărtarea obsesiilor. Culoarea indigo combină albastrul intens al gândirii clare, lucide cu aspectele nuanței de roșu stabilizator, de aceea prin asimilarea acestei culori devin posibile schimbări benefice rapide
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
a pus trei fire. ăă - Ce cauți mîndră pe colnic Răsucind la borangic? - O vacă cu-n vițel mic Și un pustnic de ibovnic. - Că de ieri nu le-am văzut Și mi-e că s-au prăpădit >>. Altele sunt reflexii asupra unor situații plăcute sau neplăcute vieții omului. Exemplificăm : Foie verde matostat Rău maică m-ai blestemat Să nu trăiesc bine-n sat. Nici În sat nici În vecini Numa-n pustiu de streini. ” -//,, Foaie verde flori de ghiață De-
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
ipostază - În care moartea oglindește viața. Aspectul meditativ (orice jurnal meditează asupra trecutului, analizând, fie și inconștient, impactul timpului asupra existenței) se leagă indestructibil de obsesia morții. De altminteri, această relație a inspirat o Întreagă simbolistică. Interdeterminarea viață-moarte e, prin reflexie În literatura confesivă, un pact al adâncimilor care comunică prin semne. Meditația presupune răgazul, repausul, un fel de „moarte În timpul vieții”4, după o expresie memorabilă a lui Vladimir Jankélévitch. Se știe că portretele Sfântului Ieronim purtau adeseori În epigraf
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
dreptul la Întâietate: părți ale unui univers invizibil, ele se oferă privirii În toată răceala de-contextualizării lor. Ca o consecință directă, intimitatea se relevă și drept un act al distanțării, al reordonării prin contemplare de la distanță a unei sume de reflexii disparate și, deci, incoerente. Perdea de semne derutante, intimul necesită participarea celuilalt, În virtutea ironicei predestinări a reflexului contabilicesc. Paradoxal, jurnalul intim dobândește expresivitate prin anularea forțelor care alcătuiesc materia primă a confesiunii-intimitate și prin reasamblarea lor Într-un corp tensional
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
statutul unei simple transcrieri, jurnalul intim nu spune mare lucru. Dincolo de punerea În pagină, trebuie studiată punerea În scenă. Un autor de jurnale pasiv este o contradicție În termeni. Mărturisirea Înseamnă și fermentul mărturisirii, după cum opera-oglindă nu e decât o reflexie goală. Ca operă de artă, jurnalul intim rezistă doar prin forța autopropulsorie a unui eu care-și domină (sau ambiționează să-și domine) discursul, lansând și invitația la distincție: Între creație și delir 50. Altminteri, confesiunea se compromite prin indistincție
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
un poet al mândriei românești, AST, 1967, 10; Căprariu, Jurnal, 193-198; Martin, Poeți, I, 126-133; Regman, Cărți, 142-152; Ion Vartic, Teatrul lui Radu Stanca, TR, 1968, 18; Valeriu Cristea, „Teatru”, GL, 1968, 35; Nicolae Manolescu, „Teatru”, CNT, 1968, 39; Felea, Reflexii, 51-56; Manolescu, Metamorfozele, 125-128; Ion Oarcăsu, Prezențe poetice, București, 1968, 73-79; Valentin Tașcu, Personajul dublu. Note despre teatrul lui Radu Stanca, TR, 1969, 18; Mincu, Critice, I, 181-183; V. Fanache, Eseistul Radu Stanca, TR, 1970, 3; Balotă, Labirint, 297-303; Doinaș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]