2,802 matches
-
Bandă 79-81 BDHI 28, 175 C Capacitate cognitiv-afectivă 10 Catharsis 123, 126, 185, 222-224 Centru nervos 11 cortex 107 neocortex 107 Chestionar multidimensional 100 Cromozom XXX 103 XYY 102 XO 103 Cod etic și deontologic 163 Cogniție agresivă 96 Competență relațională 75 socială 130, 213, 216 socio-afectivă 19 sociocognitivă 19 Competiție 52, 59 Complice 40, 43, 49-50, 60, 93, 114, 162, 164, 166, 170, 201, 231 Comportament 9, 10 adulților 19 agresiv 9 aversiv 10 de apropiere 117, 119 de evitare
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
clasificarea tipologica, prin preluarea distincției sintetic - analitic de la August W. Schlegel (1767-1845) și August Schleicher (1821-1868), insă propune o clasificare mai complexă, cu mai multe criterii și distincții: patru tipuri conceptuale exprimate de o limbă (concrete, derivative, relațional-concrete și pur relaționale), patru tipuri de tehnici morfematice (limbi izolante, aglutinante, fuzionante și simbolizante) și trei tipuri structurale (limbi analitice, sintetice și polisintetice), cu diferite grade de amalgamare și relativizare. În funcție de parametrul gradului de sinteză al formațiilor flexionare el distinge: limbi analitice (care
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
categorii gramaticale verbale (de pildă, triada timp - aspect - mod). Émile Benveniste observa că " Ceea ce este comparabil în sisteme lingvistice complet diferite între ele sînt funcții, ca și relațiile între aceste funcții, semnalate prin mărci formale"99. Codarea particularităților semantice și relaționale ale elementelor nominale este centrală în orientarea actanțială a lui Gilbert Lazard. Român Jakobson afirmă, în baza tezei fuziunii totale sau parțiale a două structuri diferite, ca "Izomorfismul poate uni diferite stări ale unei aceleiași limbi sau două stări (simultane
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
pe de altă parte, același sistem poate să corespundă mai multor norme). De exemplu, în limbile romanice - cu excepția francezei moderne - avem ca principiu tipologic distincția de bază între funcții "neactuale" sau "nerelaționale" (că genul și numărul) și funcții "actuale" sau "relaționale" (cum ar fi cazul - că funcție - sau comparația), distincție care, în forme material diferite, dar în mod ideal identice, găsește numeroase aplicări în diferite secțiuni ale sistemelor lingvistice respective: în secțiunea numită morfologie și în sintaxa, în sintaxa formelor nominale
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Dezvoltînd și rafinînd observațiile cu privire la tipologia limbilor romanice, Coșeriu observa următoarele: "tipul limbilor romanice (cu exceptia francezei moderne) este guvernat de un principiu general: 'determinări interne (paradigmatice) pentru funcționari interne (non-relaționale) și determinări externe (sintagmatice) - adica expresii perifrastice - pentru funcționari externe (relaționale)'. Și acest principiu a fost aplicat în aceste limbi începînd chiar cu latină vulgara: cînd era vorba de funcțiile non-relaționale (cum ar fi numărul, genul, timpurile primare ale verbului), expresia paradigmatica a fost menținută sau a fost sistematic reluată și
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
aplicat în aceste limbi începînd chiar cu latină vulgara: cînd era vorba de funcțiile non-relaționale (cum ar fi numărul, genul, timpurile primare ale verbului), expresia paradigmatica a fost menținută sau a fost sistematic reluată și dezvoltată, iar cînd avea funcții relaționale (că în cazul comparației), expresia paradigmatica a fost sistematic abandonată sau redusă (și acest fenomen continuă încă în zilele noastre: a se vedea, de exemplu, reducerea formelor cazuale ale pronumelor personale). Dacă limbile romanice, mai ales cele din spațiul mediteranean
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
grad foarte înalt. Nici una din formele menționate mai sus nu exprimă relații între elementele enunțului 114, nu pune în legătură cuvîntul respectiv cu vreun alt cuvînt din aceeași propoziție sau frază. Funcțiunile gramaticale respective sînt "nerelaționale"115. Funcțiunile externe sînt "relaționale". Cazurile arată legătură substantivului cu alte cuvinte din text; comparativul și superlativul relativ al adjectivelor exprimă, și ele, relații pe plan sintagmatic, adică legături în cadrul aceluiași enunț. Cunoscută afirmație, cu caracter general, ca în formarea limbilor romanice s-a mers
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
principiul tipologic determinări interne pentru funcții interne, determinări externe pentru funcții externe, adică, măi pe larg, "Determinări materiale paradigmatice, interne unității determinate, pentru funcțiile autonome (non-relaționale) ale acestei unități și determinări materiale sintagmatice, externe unității determinate, pentru funcții externe sau relaționale, adică funcții mergînd dincolo de unitatea determinată și implicînd un raport cu alte unități"160. Fiind un principiu cu adevarat tipologic, el se aplică la toate nivelurile limbii, inclusiv la nivel textual: "C'est précisément ce nouveau principe technique, cette nouvelle
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
metodă și de selecția faptelor. După tipologia integrală (E. Coșeriu), română 'corespunde exact tipului lingvistic romanic general (fără franceză modernă)', definit că nefiind 'nici "analitic", nici "sintetic"' al carui principiu de bază constă în: 'determinări interne ("paradigmatice") pentru funcțiuni interne (relaționale [= genul, numărul) și determinări externe (sintagmatice; perifaze) pentru funcțiuni externe (nerelaționale [= cazul, gradele de comparație])'; română corespunde acestui tip romanic chiar mai bine decît alte limbi romanice prin caracterul enclitic al articolului sau hotărît, prin dublă marcare (desinența și alternante
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
74, 75, 77, 78, 82, 83, 96, 107, 112, 133, 195, 203, 228, 290, ~ externă 66, 67, 69, 71, 75, 83, 85, 101, ~ gramaticala 67, ~ internă 66, 67, 69, 71, 75, 83, 85, 101, ~ nerelațională 64, 65, 83, ~ opozitivă 29, ~ relaționala 64, 65, 66, 83, ~ semantica 75, ~ simptomatica 71, ~ sintactica 91-92, 94, 300, ~ sintagmatica 79, tip de ~ 64, 80 funcțional 36, 37, 64, 66, 73, 74, 75, 76, 79, 93, 134, 190, analiza ~a 33, categorie ~a 35, 361, coerentă ~a
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
francezei moderne și, într-o mai mică măsură, a occitanei), coerentă funcțională de la nivelul tipului este dată de următorul principiu general: "determinări materiale "interne" (paradigmatice), pentru funcțiuni "interne", designative, adică nerelaționale (că genul și numărul) și determinări materiale "externe" (sintagmatice), relaționale (că în funcțiile cazurilor, comparația adjectivelor etc.)" (ibid.: 195). Felul în care șunt antrenate aceste elemente în dinamică limbilor (care șunt sisteme deschise, supuse unei permanente deveniri) este surprins de Coșeriu în formularea următoare: "mișcarea normei fără mișcarea sistemului (sau
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
în așa-numitele "determinări "psy"" (Kerbrat-Orecchioni, 1980, p. 19); acestuia i se poate asocia, în principiu, contextul psihologic (Durac, 2009, p. 18), "al intenției, credințelor și dorințelor interlocutorilor" (Rovența-Frumușani, 2000, p. 31), al așteptărilor acestora (Nichols, 2009, p. 89); * contextul relațional/intersubiectiv (subsumat, cel mai frecvent, contextului social) reflectat în caracteristicile de ordin interpersonal ale situației de comunicare (vezi, de exemplu, trimiterea către "cine altcineva mai e de față" Nichols, 2009, p. 89 sau, particularizând, către cum spui "nu" fără a
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
situație de comunicare, respectiv o situație de comunicare versus alta; * într-o diversitate de discursuri, ca forme de concretizare a mesajelor, diversitate motivată de raportarea particulară a fiecărui locutor, în fiecare situație de comunicare, la coordonatele contextuale (sociale, instituționale, personale, relaționale/interpersonale, culturale, politice, circumstanțiale, acționale etc. vezi supra) ale acesteia, această perspectivă de analiză oferind și posibilitatea diferențierii "spus-ului" și a "nespus-ului" (Cmeciu, 2010, p. 33) din actele comunicative; vezi, de exemplu, "spus-ul" = "Cât e ceasul?" și
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
conflictuală (Radu, 2010, p. 51) concretizate, la nivelul comunicării interpersonale, în manifestări comportamentale verbale, nonverbale și paraverbale ale acordului/comuniunii de idei/trăiri etc., respectiv ale dezacordului/opoziției/revoltei etc. (b) Principii, finalități și funcții ale comunicării interpersonale Tranzacțională, ireversibilă, relațională, contextuală, presupunând simetrie, asimetrie sau complementaritate (cf. Rovența-Frumușani, 2005, pp. 49-50; Ezechil, 2002, pp. 8-9 etc.), comunicarea interpersonală este guvernată de o serie de principii 8 teoretizate în literatura de specialitate și respectate, explicit sau implicit, intuitiv, în relaționarea interumană
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
p. 35; Mucchielli, 2005, pp. 80-86; Dinu, 2004, pp. 36-37; Commarmond, & Exiga, 2003, p. 9 etc. Acestor finalități li se asociază funcții specifice, subsumate contactului 10, respectiv schimbului interpersonal (Ezechil, 2002, pp. 46-47), reperabile la nivel cognitiv, afectiv, acțional, motivațional, relațional/social (cf. Sălăvăstru, 2004, pp. 189-190; Ezechil, 2002, p. 64). În chiar planul limbajului se disting, de altfel, pentru comunicarea interpersonală, funcții 11 precum: funcția Eu; funcția Voi; funcția Noi; funcția Ce anume; funcția Adică, funcția Imagini (Commarmond & Exiga, 2003
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
raportate atât la schema generală a procesului comunicării, cât și la diferitele tipuri de context implicate de derularea acestui proces. Se disting, astfel, variabile la nivel personal (în planul subiecților implicați într-o situație de comunicare: locutor, interlocutor/i), interpersonal/ relațional, cotextual (comunicativ propriu-zis pe coordonatele verbală, nonverbală și paraverbală), referențial, acțional, contextual circumstanțial, social, politic, cultural, instituțional, funcțional etc. (c1) Variabilele de ordin personal ale unei situații de comunicare interpersonală reflectă ipostaza locutorială și pe cea (a)/interlocutorială, cu toate
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
ordin, cărora li se adaugă asumarea unui anumit tip de rol de ascultător, maniera specifică de raportare la mesaj și la locutor 14 (inclusiv la nivel de receptare/percepție), un anumit orizont de așteptare etc. (c2) Variabilele de ordin interpersonal/relațional implică actualizarea, într-o situație de comunicare interpersonală, a unui anumit tip de relație locutor interlocutor, atât pe linia caracteristicilor de ordin personal/profesional (vezi, de exemplu, cum se nuanțează actul comunicativ într-o relație de tipul mamă fiu, mamă
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
valorizant pozitiv sau negativ al vorbitorului la o acțiune; verbală sau nonverbală a interlocutorului"; comportamentul de susținere concretizat în "semnale pe care vorbitorul le trimite ascultătorului în legătură cu modul în care îl percepe, îl acceptă, îl susține, oferindu-i sprijin informațional, relațional și emoțional"; comportamentul reflexiv încurajând continuarea conversației, inducând o schimbare în ea sau încheind-o; comportamentul explicativ marcat textual prin: "structurile explicative, glosările apozitive, metaforele cu funcții concretizatoare, enunțurile asertive, conectorii (în primul rând, în al doilea rând, pe de
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
2003, p. 13; C. Simard, apud Pamfil, 2003, pp. 65-66), competența lingvistică (stăpânirea și utilizarea codului), competența informațională/culturală/enciclopedică (implicată de conținuturile/informațiile transmise prin mesaj), competența cognitivă (reflectată în operații de analiză, sinteză, comparare, generalizare etc.), competența socială, relațională (implicând raportare optimă la coordonatele sociale, interpersonale, relaționale ale contextului comunicativ, inclusiv în planul decodării de semne nonverbale și paraverbale, alături de cele verbale și în cel al respectării disciplinei comunicării) și, pe de altă parte, manifestări ale inteligenței sociale (Thorndike
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
pp. 65-66), competența lingvistică (stăpânirea și utilizarea codului), competența informațională/culturală/enciclopedică (implicată de conținuturile/informațiile transmise prin mesaj), competența cognitivă (reflectată în operații de analiză, sinteză, comparare, generalizare etc.), competența socială, relațională (implicând raportare optimă la coordonatele sociale, interpersonale, relaționale ale contextului comunicativ, inclusiv în planul decodării de semne nonverbale și paraverbale, alături de cele verbale și în cel al respectării disciplinei comunicării) și, pe de altă parte, manifestări ale inteligenței sociale (Thorndike, apud Roco, 2004, p. 139), ale inteligenței interpersonale
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
încerci și asta? indicarea, cu degetul mare și cu cel arătător, a dimensiunilor reduse (gestul pentru "puțin") înclinarea laterală a capului intensitate medie/coborâtă a vocii ton complice curbe intonaționale de atenuare a criticii/ordinului etc. promovarea unei atmosfere comunicative/ relaționale plăcute, detensionate Sunteți, ca de obicei, foarte amabil... Fii drăguț și adu-mi dosarul roșu de pe birou! zâmbet privire directă gesturi deschise ton cald intensitate medie/scăzută a vocii etc. Importantă este, după cum reiese și din exemplele de mai sus
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
învățare implicate în situația dată" (Zsuzsa, 2010, p. 10). Din aceeași perspectivă bipartită, comunicarea didactică poate fi considerată atât instrumentală (preponderent), cât și consumatorie, în condițiile în care implică atât vehicularea de conținuturi (Zsuzsa, 2010, p. 10), cât și aspecte relaționale, interpersonale etc. (Ezechil, 2002, p. 10). În ambele cazuri, este importantă abordarea contextualizată a procesului în sine: comunicarea didactică presupune raportarea la diferitele coordonate ale contextului 31: * coordonate personale caracteristici fizice și psihice ale persoanelor implicate în demersul instructiv-educativ; * coordonate
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
acest rol, ci pentru că astfel poate obține informații utile pentru demersul pe care-l are în vedere). Așadar, chiar dacă "rolul" și "masca" sunt asociate, în general, în literatura de specialitate, "spectacolului comunicării" (și vieții 37/lumii ca teatru 38), realitatea relațională și comunicativă diferențiază aceste două ipostaze prin prezența sau absența disimulării, a "jocului": rolul este parte din noi, masca este o aparență. Rolul presupune actualizarea, în context, a tehnicilor discursive, masca actualizarea celor teatrale (care pot fi, însă, valorificate și
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
discursul; fără adaptare la celălalt, se rămâne la două discursuri paralele, lipsite de funcționalitate/finalitate). Raportarea discursului la context presupune, pe lângă implicațiile personale (stare fizică, psihică, a locutorului și a interlocutorului, domenii de interes, comportamente specifice etc.), actualizarea componentei interpersonale/relaționale a comunicării la nivelul discursului apar, în acest sens, modificări în planul formei (al formulelor de adresare, al folosirii persoanei a doua singular sau plural etc.) și al conținutului (relația elev profesor implică, în principiu, alte tipuri de informații actualizate
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
de datum-uri (vezi, de exemplu, rolul de profesor, rolul de elev), cât și anumite nuanțe particulare, individualizante fie în plan personal (profesor cu înclinații spre matematică, elev talentat la literatură, profesor/elev vesel, trist, obosit, energic etc.), fie în plan relațional (profesor autoritar/exigent/permisiv etc., elev supus/revoltat/ interesat etc.); de aici și asocierea cu ipostaza de "actor", în condițiile în care, contextual, actanții situației de comunicare didactică/educațională trebuie să-și depășească propria condiție ca individ (trist, obosit, bolnav
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]