2,875 matches
-
lor anticomunistă, neavând nicio informație despre înțelegerile de la Ialta. Când au descoperit intențiile aliaților, unii au evadat, posibil și cu complicitatea unor soldați și ofițeri aliați, alții s-au opus, iar alții s-au sinucis. Cazacii care au scăpat de repatriere s-au ascuns prin păduri și munți, au fost ascunși de populația locală germană, iar alții s-au folosit de identități false. În cele din urmă, ei au fost primiți în lagăre de persoane strămutate, unde și-au declarat identități
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
ocupată, pentru ca, în 1944 - 1945, aceștia să fie nevoiți să se refugieze spre vest din calea războiului și a Armatei Roșii. Ca urmare a plecării intelectualilor români din 1940 - 1944, a germanilor din 1940 - 1941, a evreilor în 1945, a repatrierilor forțate a polonezilor bucovinei în Polonia, Cernăuțiul, una dintre „perlele” universitare ale fostei Austro-Ungarii și a Regatului României și-a pierdut importanța universitară, iar populația sa de aproximativ 100.000 de locuitori din perioada interbelică a scăzut foarte mult. După
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
de arestare cu nr. 16.341, în care administratorul penitenciarului Dumbrăveni era delegat să-l rețină pe numitul Dragomir Nicolae (care, în acest timp, se afla în lagărele rusești din Siberia). În decembrie 1955, generalul Dragomir a făcut cerere de repatriere, cerere care i-a fost aprobată de autoritățile sovietice, și la 10 ianuarie 1956 a sosit în țară, la Ungheni. A venit la București unde, în iulie 1956, a fost angajat la Biblioteca Centrală Universitară. Datorită cunoștințelor de rusă dobândite
Nicolae Dragomir () [Corola-website/Science/307484_a_308813]
-
1961, Mongolia face parte din grupul Națiunilor Unite. De-a lungul istoriei principalul aliat al Mongoliei a fost U.R.S.S., care o ajută economic și militar. În 1986 Mongolia și-a restabilit relațiile cu China, care erau destul de reci din cauza repatrierii chinezilor din 1983. Din 1990, Mongolia și-a deschis relații cu SUA, Japonia, U.E., rămâne însă dependentă de Rusia și China. "Articol principal: Economia Mongoliei" Economia Mongoliei este centrată pe agricultură și minerit. Cea mai mare parte a populației trăiește
Mongolia () [Corola-website/Science/297682_a_299011]
-
început la distanță, activismul său a contribuit la aderarea Norvegiei la Ligă în 1920, și el a devenit unul din cei trei delegați la Adunarea Generală a Ligii Națiunilor. În aprilie 1920, la cererea Ligii, Nansen a început să organizeze repatrierea a circa o jumătate de milioane de prizonieri de război, rămași în diverse părți ale lumii. Dintre aceștia, 300.000 se aflau în Rusia care, cuprinsă de revoluție și război civil, nu mai era interesată de soarta lor. Nansen a
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
populație, planul a fos implementat cu succes pe o perioadă de câțiva ani. În noiembrie 1922, pe când participa la , Nansen a aflat că a primit Premiul Nobel pentru Pace pe anul 1922. El a fost premiat pentru „munca în scopul repatrierii prizonierilor de război, munca pentru refugiații ruși, munca de ajutorare a milioanelor de ruși afectați de foamete, și în cele din urmă pentru munca sa actuală în folosul refugiaților din Asia Mică și din Tracia”. Nansen a donat banii primiți
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
a primit și el brevetul după ce s-a antrenat la același colegiu. Mai târziu s-a aflat că în timpul acela, prințul William a ajutat la transportarea unei încărcături cu alimente C-17 Globemaster în Afghanistan, în timpul căreia a asistat la repatrierea cadavrului soldatului Robert Pearson. Prințul era tratat cu afecțiune de colegii săi aviatori iar semnul său era desemnat ca "Peștele Billy", un joc de cuvinte cu referire la titlul său, care cuprinde și o parte a titlului tatălui său pentru
William, Duce de Cambridge () [Corola-website/Science/311455_a_312784]
-
Astfel românii s-au putut replia în continuare spre baza din Vladivostok, întârziați doar de necesitățile aprovizionării sau de problemele legate de folosirea cu prioritate, a materialului rulant de către trupele uneia sau ale alteia dintre națiunile implicate în conflictul siberian. Repatrierea Legiunii, alături de cea a restului prizonierilor de război români din Siberia, a avut un caracter amplu și complex, implicând dificultăți de regrupare și deplasare a acestora, precum și de asigurare a finanțării operațiunilor. În acest scop, a fost trimisă de către Guvernul
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
cu ziar cu tot la Irkutsk în primul trimestru al anului 1919, au mai apărut alte 6 numere (unele dintre ele redactate de Victor Braniște). Din lipsa unei tipografii, ziarul a apărut aici scris de mână și parțial șapirografiat. După repatrierea lui Braniște, tot la Irkutsk a apărut "Neamul Românesc" condus tot de Voicu Nițescu. Noul ziar a militat pentru aceleași scopuri și a apărut în perioada 1919-1920. La Irkutsk a mai apărut în 1919 "„Vestitorul”" (scris și multiplicat de mână
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
românesc, "Consiliul Național Român" a intrat în conflict de interese cu colonelul ceh și ofițerii francezi, în contextul în care aceștia au intenționat folosirea trupelor în lupta împotriva bolșevicilor. În ianuarie 1919 Nițescu a plecat în țară pentru a organiza repatrierea voluntarilor și prizonierilor din Siberia, astfel că ulterior, situația voluntarilor a devenit extrem de dificilă. Kadlec a tratat repetat în mod ofensiv membrii "Consiliului Național Român" și în fața amiralului Kolceak și a generalului Janin, i-a acuzat pe români de indisciplină
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
au necesitat cooperarea cu gărzile albe. Situația a devenit între timp dificilă, deoarece trupele poloneze - primele care intraseră în contact cu bolșevicii, au fost împinse înapoi, 500 de letoni au fugit și cehoslovacii au refuzat să lupte pregătindu-se de repatriere. Cu toate acestea, "Legiunea Română" a declanșat sub comanda lui Kadlec o amplă operațiune în plină iarnă spre nordul căii ferate, cu scopul de a împinge partizanii spre zonele mai puțin populate. Stabilirea însă la o distanță mare de calea
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
în Legiune alături de Corpul expediționar aliat, fie - cei mai mulți aflați în continuare ca prizonieri, suportând toate consecințele statutului în cauză. România în contextul intrării în compunerea ei a noilor provincii (Transilvania, Bucovina, Basarabia, Maramureș și Banat), în anul 1919 a preluat repatrierea tuturor acestora - atât a celor situați în partea europeană a Rusiei, cât și a celor din Siberia. Această repatriere a avut un caracter amplu și complex, implicând dificultăți de regrupare și deplasare a acestora precum și de asigurare a finanțării operațiunilor
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
România în contextul intrării în compunerea ei a noilor provincii (Transilvania, Bucovina, Basarabia, Maramureș și Banat), în anul 1919 a preluat repatrierea tuturor acestora - atât a celor situați în partea europeană a Rusiei, cât și a celor din Siberia. Această repatriere a avut un caracter amplu și complex, implicând dificultăți de regrupare și deplasare a acestora precum și de asigurare a finanțării operațiunilor. În sprijinul acestei acțiuni au venit Guvernul României, reprezentanții militari români din Rusia, precum și serviciul de Cruce Roșie. Prin
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Guvernul Român în demersurile sale diplomatice inițiale a fost însă de 15.000, cifră avansată în primăvara anului 1919 de către "Comitetul Național Român" din Siberia aproximativ în aceeași perioadă și coroborată cu alte informații. Ulterior, succesiv unor inițiative private privind repatrierea materializate prin eforturile câtorva state și ca urmare a rezultatului unor negocieri desfășurate sub auspiciile Conferinței de Pace de la Paris, în septembrie 1919 Consiliul Suprem Aliat și-a asumarea organizarea, coordonarea și finalizarea repatrierii tuturor „legiunilor” naționale și a prizonierilor
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Ulterior, succesiv unor inițiative private privind repatrierea materializate prin eforturile câtorva state și ca urmare a rezultatului unor negocieri desfășurate sub auspiciile Conferinței de Pace de la Paris, în septembrie 1919 Consiliul Suprem Aliat și-a asumarea organizarea, coordonarea și finalizarea repatrierii tuturor „legiunilor” naționale și a prizonierilor de război aflați pe teritoriul siberian. Deși vasele necesare repatrierii ar fi urmat să cadă în sarcina Consiliului, toate celelalte amănunte privind transportul și întreținerea ar fi urmat să cadă în sarcina guvernelor în
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
rezultatului unor negocieri desfășurate sub auspiciile Conferinței de Pace de la Paris, în septembrie 1919 Consiliul Suprem Aliat și-a asumarea organizarea, coordonarea și finalizarea repatrierii tuturor „legiunilor” naționale și a prizonierilor de război aflați pe teritoriul siberian. Deși vasele necesare repatrierii ar fi urmat să cadă în sarcina Consiliului, toate celelalte amănunte privind transportul și întreținerea ar fi urmat să cadă în sarcina guvernelor în cauză. Luând act la 1 octombrie 1919 printr-o adresă a ministrului francez de externe de
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
externe de prevederile celor hotărâte, Guvernul Vaida Voevod la 31 decembrie 1919 prin Decizia nr. 3.154, a hotărât atât redirijarea a 100.000 dolari colectați de comandorul Pantazi în calitate de comisar al guvernului român în America pentru acoperirea cheltuielilor de repatriere, cât și înființarea unei "Comisii Militare Române în Siberia". Aceasta a fost constituită la 20 ianuarie 1920 din căpitanul doctor Victor Cădere (ca însărcinat guvernamental cu depline puteri și grad de maior asimilat) și din sublocotenentul medic Raul Alevra, cei
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
guvernamental cu depline puteri și grad de maior asimilat) și din sublocotenentul medic Raul Alevra, cei doi urmând a fi agreați de către comandamentul japonez de la Valdivostok și atașați pe lângă generalul Janin. Din păcate mandatul comisiei, anume acela de a urgenta repatrierea prizonierilor ardeleni aflați în Siberia a fost comunicat numai lui Cădere, ceea ce a dus la o cooperare defectuoasă în ceea ce privește scopul propus. Plecați din Paris pe 31 ianuarie 1920, Raul Alevra a ajuns la Vladivostok la începutul lunii aprilie pentru a
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Din cei 100.000 de dolari promiși cei doi nu au primit decât de un sfert, pe drum aceștia fiind informați de către diverși reprezentanți aliați de dinamica situației militare și politice siberiene, precum și de modificările intervenite în planul inițial al repatrierii (numai contingentul luptătorilor români urmând a fi adus în țară, cu ajutorul marinei engleze). La sosirea Comisiei programul englez de evacuare a voluntarilor nu era încă definitiv stabilit, acțiunea fiind considerată posibilă de francezii care coordonau pe moment preparativele repatrierii în
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
al repatrierii (numai contingentul luptătorilor români urmând a fi adus în țară, cu ajutorul marinei engleze). La sosirea Comisiei programul englez de evacuare a voluntarilor nu era încă definitiv stabilit, acțiunea fiind considerată posibilă de francezii care coordonau pe moment preparativele repatrierii în cursul lunii iulie (numele și capacitățile vaselor atribuite respectivei acțiuni fuseseră deja comunicate de către englezi la 10 aprilie 1920). La Harbin, maiorul Cădere pe data de 16 aprilie 1920 a preluat de la colonelul ceh Eduard Kadlec prin hotărârea generalului
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
și Bucovineni" (redenumită astfel între timp). A preluat astfel întreaga răspundere a contingentului de voluntari români precum și a celorlalți prizonieri supuși români, a obținut aprobarea înființării unei baze române la Vladivostok, precum și promisiunea formală a comandamentului francez de urgentare a repatrierii. Subiectul repatrierii prizonierilor supuși români neînrolați voluntar în Legiune a fost lăsat pentru o analiză ulterioară. La 20 aprilie 1920 însă, Janin a fost rechemat în Franța și a lăsat comanda generalului Lavergné (comandantul bazei militare de la Vladivostok), care nu
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
redenumită astfel între timp). A preluat astfel întreaga răspundere a contingentului de voluntari români precum și a celorlalți prizonieri supuși români, a obținut aprobarea înființării unei baze române la Vladivostok, precum și promisiunea formală a comandamentului francez de urgentare a repatrierii. Subiectul repatrierii prizonierilor supuși români neînrolați voluntar în Legiune a fost lăsat pentru o analiză ulterioară. La 20 aprilie 1920 însă, Janin a fost rechemat în Franța și a lăsat comanda generalului Lavergné (comandantul bazei militare de la Vladivostok), care nu s-a
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
fost echipate cu haine de vară, cazarea s-a făcută într-o cazarmă cu trei etaje disponibilizată de către generalul Lavergné, iar asistența sanitară a fost asigurată de către „Trenului sanitar” al Crucii Roșii Americane. Între timp, sublocotenentul Raul Alevra obținuse pentru repatriere un fost cargou canadian transformat (numit „M.S. Dollar” și cedat inițial contingentului ceh), care ar fi urmat să meargă pe o ruta Vladivostok - Halifax (Canada) - Triest. În urma intervenției suplimentare a maiorului Cădere, contingentul român a primit pe 14 mai însă
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
718 subofițeri, gradați și soldați și 310 prizonieri supuși români alături de 38 de civili membri de familie - sub eticheta de voluntari „întorși din detașare”). În rapoartele sale către oficialitățile române, maiorul Cădere a solicitat ca aceste două prime transporturi de repatriere să fie catalogate „numai de voluntari”, menționând și că a reușit să obțină încă 120 de locuri via Triest și aflate în sarcina guvernului englez, „pentru cei ce au făcut serviciu pe la misiunile aliate”. Ulterior, Cădere a solicitat ca și
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
La 28 august 1920 Misiunea Militară Franceză din Siberia și-a încheiat activitatea, cei 2 ofițeri rămânând încă un timp pe lângă consulul francez, spre a lichida ultimele chestiuni. Cu această ocazie a luat sfârșit și activitatea "Comisiei Militare Române" de repatriere a "Legiunii" (aceasta fiind repatriată în integralitatea ei de 2466 militari, din care 122 ofițeri și 2344 subofițeri, gradați și soldați). Cele 3 transporturi au ajuns fără pierderi umane la Constanța în 4 și respectiv, 7 iulie, iar la Triest
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]