3,846 matches
-
s-au umplut cu lacrimi. Tu crezi că sunt o păpușă gonflabilă? —E o exprimare greșită, a dat înapoi bărbatul. N-ar fi trebuit să spun așa ceva. Dar tu știi ce-am vrut să zic. Nu, nu știu, i-a replicat Julia. Nu știu chiar deloc. În schimb, ceea ce știu e că, de când m-am măritat cu tine, m-am spetit ca să fiu tot ceea ce am crezut că vrei să fiu. Julia arăta și se simțea rănită. —Mi-ai spus odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
atrase atenția colonelul. Tocmai de asta a fost aleasă ca frontieră. Nu trebuie păzită. Nici o ființă omenească n-ar supraviețui fără apă în mijlocul unei saline timp de cinci zile, dar eu am văzut cum a supraviețuit acest targuí, domnule colonel, replică Malik. Cu tot respectul cuvenit, îmi permit să vă atrag atenția că nu este un om obișnuit. Capacitatea lui de rezistență depășește orice imaginație. — Dar nu e singur. Și Abdul-el-Kebir e aproape un bătrân, slăbit de aventura ultimei sale evadări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
din nou, știind că e posibil să fi iarăși trădat și închis? — Aparțin unei categorii de oameni care poate trăi doar pe culme sau în prăpastie. — Cât timp ai fost pe culme? — La putere? Trei ani și jumătate. Nu merită, replică targuí-ul cu convingere, tăgăduind din cap de mai multe ori. Oricât de bună ar fi puterea, nu merită douăzeci și doi de ani de închisoare pentru trei ani și jumătate de putere. Nu. Nici dacă ar fi invers. Pentru noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ar îndrăzni să-i facă rău, spuse ca și când ar fi încercat să se convingă pe el însuși. E aproape o copilă... Dumnezeu n-o să îngăduie să-i facă ceva. Nu există alt dumnezeu decât acela care vrem noi să existe, replică ea cu asprime. Poți să te încrezi în el dacă vrei. Nu strică. Dar dacă ai fost în stare să învingi „pământul pustiu“ din Tikdabra, vei fi capabil să-ți recuperezi familia... Sunt sigură. Și cum aș putea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
merg cu el, pot refuza politicos, invocând o obligație anterioară față de un prieten. — Nu e nici o problemă, Îmi răspunse după cum se cuvenea persoana, te conduc eu acasă. Am mașina afară. — Mda, nu m-ar deranja să mai rămân puțin, am replicat cu cea mai calmă voce de care sunt În stare, ca și când tocmai m-aș fi hotărât. Atunci, totul e În regulă, Tom, mersi. Mi-am recuperat haina, profitând de ocazie ca să-i arunc o privire care voia să spună „lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Brewster? În cazul femeilor pe care le suspectăm, ăsta pare a fi cel mai frecvent mobil, sugeră el. — Oameni buni, cred că ideea pe care v-ați făcut-o despre performanțele la orizontală ale lui Derek e lejer exagerată, am replicat ironic. — Vorbiți din proprie experiență, dnă Jones? — Spuneți-mi Sam și nu fiți josnic. Parcase mașina În fața garsonierei, trăsese ambreiajul și pusese frânele, dar fără să oprească motorul. Se Întoarse să mă privească, dând impresia clară că era pe punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Mai ales ultima parte. — Vai, fii serios. Îmi desfăcui centura de siguranță. — Lăsând insinuările deoparte, asta e tot? Nu plănuiserăți vreun interogatoriu subtil pentru când aveam să fiu vulnerabilă? — Nu e de joacă. Cineva a ucis-o pe Linda Fillman, replică el, fără a lua În seamă remarca mea. Ochii lui albaștri era serioși. Am observat că avea și o gură frumoasă, ca o linie dreaptă ce dădea senzația că se putea Îndulci atunci când dorea. — Știu și eu asta! am izbucnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
slabănog În comparație cu tine, Îi aruncă ea. Eram impresionată, căci nu mă așteptasem de la Lesley nici măcar la o Încercare palidă de ripostă. Dar Naomi nu arăta nicidecum intimidată. — N-ai nici cea mai vagă idee ce le place bărbaților, așa-i? replică ea. Sunt foarte fericită că fundul meu nu e plat ca o scândură! — Știu doar că nu le plac târfele! strigă Lesley, coborându-se iute la un limbaj vulgar. — Jigodie nenorocită... — Bătaie Între gagici! i-am spus lui Rachel entuziasmată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În râs. — Ce-mi place umorul englezesc! Pa, scumpo, spuse și mă pupă. După toate aparențele, trecusem un soi de test. — Distracție plăcută cu prietena ta, Îmi ură Jim Ashley, fără urmă de intonație. — Nu e prietena mea! i-am replicat Înțepată, observând prea târziu urma de rânjet aninată de colțurile gurii lui. Mi-am cam dat seama, zise el. Păi, succes. Am rămas o clipă În picioare lângă fereastră, privind la paharul gol din mână. Aerul vuia de râsete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și am intrat. Lou trona În spatele biroului, tastând la calculator. Își ridică privirea către mine și Întrebă: — Aveți programare, dnă Jones? Dacă nu, vă rog să stabiliți una cu secretara mea. — Ți s-a urcat autoritatea la cap, i-am replicat eu, sever. Ai ajuns ahtiată după putere. M-am așezat pe un colț al biroului. — Vreau să te Întreb ceva În legătură cu sistemul de alarmă. * * * Am presupus că ceea ce urma să o Întreb avea s-o Înveselească pe Lou. Nici vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
gândit că ai putea fi și tu. Purta celebra geacă, dar slavă Domnului că și-a scos imediat, remarcând totuși cu sarcasm: — Nu-i prea cald aici, nu? — Consultanta mea de artă zice că e o atmosferă boemă, i-am replicat eu cu superioritate. Am mușcat cu atâta violență dintr-un sandviș cu ou și creson, că m-a privit surprins și mi-a Întins și cealaltă jumătate. — N-ai mâncat nimic azi? Am scuturat din cap că nu, iar mișcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
sun eu, spuse, apăsând mult pe cuvântul „sun“, de Îndată ce aflu noutăți, OK? — Prea bine, i-am zâmbit eu dulce. De-abia aștept. Mă privi cu asprime și-mi zise: — Ești mânjită de ruj pe gură. — Ca și tine, i-am replicat. Am intrat și-am Închis ușa În urma mea, Înainte să-și dea seama că mințisem. În fața oglinzii de la baie, mi-am șters rujul ce-mi Încadra un rânjet extrem de satisfăcut. Nimic nu te Înviorează mai bine ca un mic flirt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
referi la cearta ei cu Linda? — Ah, s-au certat? Întrebă el surprins. Nu știam. Dar situația dura de ceva vreme. — Ce situație? am spus, nedumerită. Chestia cu privatizarea s-a Întâmplat nu mai târziu de săptămâna trecută. — Nu asta, replică Jeff, plin de importanță și cu pieptul umflat ca al unui porumbel care dă pe dinafară de bârfă. Linda se dădea la Andy. Nu știai? — Ei, haide, Jeff, am zis eu disprețuitor. Asta e ridicol. Jeff arăta grozav de jignit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Încleștat de furie. — A mers prea departe, zise. De prea multe ori, prea multe promisiuni pe care nici măcar nu i le cerusem... Dacă atunci ai fi luptat ca să-l păstrezi, nu s-ar fi Întâmplat nimic din toate astea, am replicat eu. Dacă ai fi ripostat când a apărut Janice, Derek ar fi rămas cu tine. Răul acumulat de-a lungul anilor trebuia să țâșnească la un moment dat... — N-ar fi rămas niciodată cu mine, spuse, fiecare cuvânt al ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
obicei. Încă nu știam dacă procedasem corect. Și ce mă așteptasem să obțin venind aici, s-o văd? O asigurare din partea ei, precum că nu mai conta? — Nu eu sunt cea pe care ar trebui s-o mustre conștiința! am replicat, nevrând s-o las să câștige. Răspunsul ei mă surprinse oarecum. — Nu pricep la ce te referi, spuse ea dulce, iar ochii negri Îi erau larg deschiși. N-am făcut nimic rău. OK, recunosc că am avut o relație cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
buzele cu o smucitură, dar el Își ținea mâinile atât de strâns pe fundul meu, că abia de-am reușit să mă las pe spate suficient cât să-l privesc. Încă n-am spus „start“... — Tacă-ți gura, ticăloasă mică, replică el, fulgerându-mă cu ochii săi albaștri. Dacă ai de gând să-ți scoți hainele, ai la dispoziție treizeci de secunde, după care ți le smulg eu. Dă-i bătaie. Mă eliberă fără tragere de inimă, probabil ca să mă ajute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
bani și, până la urmă, am căzut la învoială ca eu să fur alimente din frigiderul restaurantului și să le mâncăm împreună, acasă.” „Măcar furatul nu era ceva nou pentru tine. Aici ai șterpelit tot felul de lucruri din fabrică”, a replicat bunica. „Desigur, și nu numai eu, toată lumea, de la muncitor la director. Scoatem marfa pe poarta fabricii, pur și simplu. Dar într-un mod mai firesc și fără nici un sentiment de vinovăție. Face parte din stilul nostru de viață. E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
vroiam să scap neapărat de Kobe, să încep o viață nouă într-un loc unde nu cunoșteam pe nimeni. — Deci nu te mai interesează persoana mea de când te-ai culcat cu mine, mi-a zis, plângând. Nu-i adevărat, am replicat eu. Îmi doresc să plec din acest oraș. Nu voia să mă înțeleagă, așa că ne-am despărțit. În trenul de Tokyo m-am gândit la toate părțile ei bune, la tot ce a fost frumos și mi-am regretat comportarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ceea ce vrea să facă, ci ceea ce ar trebui să facă. — Ești cel mai ciudat individ pe care l-am întâlnit în viața mea, am zis eu. — Ești cel mai sincer individ pe care l-am întâlnit în viața mea, a replicat el. A luat apoi nota de plată de pe masă și a plătit și consumația mea. Midori Kobayashi nu și-a făcut apariția nici la cursul din lunea următoare. După ce am aruncat o privire prin clasă și m-am asigurat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am fi putut întâlni toți patru. Ne-am fi îmbătat și ne-am fi schimbat iubitele între noi, spuse Nagasawa. — Termină cu prostiile! zise Hatsumi. — Care prostii? Watanabe te place, spuse Nagasawa. — N-are nici o legătură cu ceea ce spuneam eu, replică Hatsumi, calmă. Watanabe nu e așa cum vrei tu să insinuezi, el e sincer și știe să aibă grijă de ceea ce îi aparține. Oricine își poate da seama de asta și de aceea vreau să-i prezint o fată. — Da, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
băiatu’ de două ori? Probabil că ești Înarmat pînĂ-n dinți, Evans. BĂiatu’ Ăla te-ar cafti și pe tine fărĂ probleme. De ce nu ne zici tu unde e, ca să-l punem la-ncercare? — Ai zis „copii“, domnu’ Jackson, Îi replică pădurarul de la stat. Ce te-a făcut să zici asta? — Din cauză că mă uitam la tine, muistule. Jegos cu platfus! — De ce nu ieși de după tejgheaua aia, dac-așa vrei să vorbești? Vezi că vorbești cu dirigentele unei poște din Statele Unite ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tragi În băiatu’ Ăla. — Cumva trebuie să-l predau. — Ai fost mereu un criminal nenorocit. — Hai, Evans, spuse delegatul. Ne pierdem vremea aiurea. Ține minte ce ți-am zis cu Împușcatul, spuse domnul John foarte Încet. — Te-am auzit, Îi replică delegatul. „Henry J. Porter“, se gîndi domnul John. „Nu-mi amintesc să-i fi zis altfel decît Platfusică. Avea picioare așa de mari că trebuia să-și facă Încălțăminte pe comandă. Platfus, așa-i ziceau. Și pe urmă Platfusică. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Într-un final, mi-a reproșat că beau prea mult și atunci am început să țip. I-am spus că beau ca să nu mă mai simt atât de nesigur. De ce avea nevoie de libertate? Eram atât de fericiți! Mi-a replicat că nu mai eram așa de mult și asta se întâmpla pentru că beam prea mult. Bineînțeles că am negat totul. Nu voiam să recunosc că am o problemă. A susținut că eu eram cel care o înșela - cu o sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
atâția puradei, țâfnosule. — Dar tu nu mai ești în șatră. Și cine-i crește? — Noi, mama, mamă-ta Zina. — S-o crezi tu, că profesia mea îmi îngăduie să fiu an de an gravidă, să am an de an copii, replică Teofana, deși știe că Cezar glumește să vadă ce zice ea. — Am glumit, Prințesa mea dragă și dulce, vom vedea noi ce vom face, câți vom face, ceea ce trebui să ne preocupe acum este nunta. Dacă mă gândesc bine, o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
salturi mici și înfundate, până la mijlocul holului. Urmată de îndată, de o alta, dotată cu o pereche de urechi prelungi! Unde naiba fuseserăți?! se stropșește Dan, la Iepure și la Bursuc. Ce vrei, am prins stopurile alea tâmpite, de la Tribunal! replică Viezurele. Boss, să fii atent! Atinge-ne cu sabia! Pe mine și pe Alb! Acum...! Vierme se supune poruncii, fără să crâcnească. Un bubuit..., un licărit..., o undă bâzâindă, surdă, ca un puls electromagnetic... și..., iată! Doi bărbați necunoscuți răsar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]