2,221 matches
-
scriptorului care înregistrează tragedia. Nu se salvează însă nici el pentru că poemele sale sunt pure jocuri ale unui spirit pustiit. Niobe își pierde, rând pe rând, copiii și ultima ei reflecție în fața tragediei care o lovește de douăsprezece ori arată resemnare și scepticism. Suntem deja departe de spiritul tragediei antice și mai aproape de scepticismul omului modern: „Nu știu cine mi i-a luat, o, străine, zice Niobe. Nu voi încerca să mă amăgesc, clădindu-mi lumi fantastice, unde ne-am putea regăsi. A
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
cinism primitiv. O lume care se epuizează, fără perspectivă istorică și morală. Romancierul îngroașă această idee și, în ultima parte, intervine cu neinspirate reflecții politice despre decăderea neamurilor (veche temă din literatura nuveliștilor de la 1900, tratată acolo cu duioșie și resemnare). Alte tipuri memorabile: Elena Vorvoreanu, una dintre fiicele Davidei (Davida este, se poate zice, personajul-matrice în Cronică de familie), își ucide sora pentru a-i lua bijuteriile; Dimitrie Cozianu, mic geniu financiar, membru al grupului „Corupția română” (din care fac
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
cei mai apropiați, care ajung să-l suspecteze de trădare; însingurarea lui îndurerată ascunde însă cheia ingenioasei manevre la care părtaș va fi doar taciturnul sfetnic Român Gruie. Cu o mască - poate prea accentuată - de smerenie și falsă umilință, de resemnare și molatecă supușenie, Vlaicu își asumă rolul ingrat al unui domnitor aparent bicisnic, temător și șovăielnic. Astfel poate urzi, la adăpost de rele, țesătura unui plan pe care îl înfăptuiește cu infinite precauții. Unitatea de timp, generatoare de tensiuni și
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
stau astfel. Cine spunea că nu există adevăruri ci doar interpretări - Nietzsche - avea mare dreptate. Cred că, pentru americani, civilizația occidentală nu se afla, după 1945, În impas. Cred că, pentru o națiune tînără, vestea mortalității civilizației, pe care cu resemnare o dăduse Valéry la Început de secol XX, nu era propriu-zis o veste, pentru că nimeni nu se gîndise la nemurirea vreunei civilizații. Emblematică pentru era postbelică americană este o fotografie a soților Ceaușescu, În vizită la Nixon În 1970, În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Naratorul devine cu-adevărat omniscient, atotștiutor, și totuși nu renunță niciodată la amare autopersiflări. SÎnt clipele sale de luciditate care, deși nu-i schimbă viața, i-o explică. Pe de o parte, machismul ni-l face antipatic, pe de alta resemnarea și conștiința morții ni-l apropie. Adesea sadian, autorul subscrie straniului marchiz În ideea imposibilității omului de a fi fericit preț de mai bine de-o părere, În ideea, exprimată acum În termeni freudieni, a revărsării pulsiunii sexuale În pulsiune
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
este un manual de supraviețuire, succesor al manifestelor politice ultimative, fidele spiritului și metodei revoluționare de felul celui citat mai sus. Puternică este În scrierile ei nostalgia retoricii inflamate a anilor nebuni, care trimite reflexe expirante pe sintaxa cenușie a resemnării. Citez din romanul pe care-l prezint: Suprimînd posibilitatea de a alege, sistemul le-a negat opozanților săi orice valoare. [...] Nu pot scăpa de această societate care fragmentează. [...] SÎntem niște nimeni, disprețuiți și azvîrliți la gunoi, la nesfîrșit, ca niște
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
reevaluată În urma lecturii romanului. Martin Page este un scriitor tînăr cu ticuri ideologice vechi. Cartea lui nu face decît să confirme limitele unei gîndiri. Cum poate intelectualul - În sens larg - francez să Înceteze să gîndească acceptarea, l’acquiescement, În termenii resemnării, ai trădării, ai neîmplinirii? De ce, adică, un tînăr broker plin de bani și cu mașină sport n-ar putea fi cu adevărat fericit, de ce adică televiziunea n-ar fi uneori pretext al unei adevărate intersubiectivități, de ce mărcile de produse n-
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
străină În detrimentul celei franceze. Construcție care are la bază criteriile axiologice ale modernității - noul, diferența și amoralitatea - literatura modernilor nu poate deveni un obiect al tradiției. Pentru că, de la Începuturile ei moderne, din secolul al XVIII-lea, literatura reprezintă eșecul, deziluzia, resemnarea, pe de o parte, violența și revolta pe de alta, ea s-a constituit și s-a impus ca un discurs al rupturii. O tradiție a rupturii se poate imagina, dar prețul ei este imposibil: asimilarea rupturii de către continuitate. Un
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de iluzia transcendenței, încearcă să-și vindece tristețea de a fi trecător intensificându-și iubirile și chefurile sau semețindu-se în fața eșecurilor și a morții, încredințat că a fost învestit cu „marea misiune a Frumosului”. Totuși, cuprins de melancolie și resemnare, poetul, „c-o desnădejde care n-are nume”, e gata să se abandoneze materiei pe care o slăvise. În general, poezia lui C. s-a ivit la nivelul percepției și al senzației și se adresează acestui nivel, fiind lipsită de
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
potrivește tuturor oamenilor. Ideile geniale sunt după el forțele care pun în mișcare mulțimea. Scopul este creația. Aceasta este a treia metodă consacrată prin personalitatea lui Mussolini. 4. Față de această metodă, față de tipul de profet al romanticilor utopiști și față de resemnarea realismului critic care susține că omul trebuie să stea cu mâinile încrucișate și să aștepte desfășurarea evenimentelor, noi preconizăm o altă metodă care dă tipul înțeleptului. Este vorba de aceeași discrepanță între realitate și ideal. Tipul înțeleptului unește voința cu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
cu alta surori. / Deșir bob după bob, / e dulce savurosul rod,/ crescut pe o singură tulpină / dreaptă, susținută de / aripi de lumină” (Porumb). Confesive, respirând sinceritate, versurile dezvăluie o permanentă căutare de sine, neocolind presimțirea obsesivă a morții, primită cu resemnarea și liniștea înțeleptului care cunoaște rânduiala lucrurilor, ca în Agonia timpului: „Bătrân, / abia își trage suflarea, / opaițul pâlpâie, / se stinge lumânarea. // Sfârșitul afurisit / vine nedorit./ Toate stau la locul lor,/ numai un cocor / se reazimă pe un picior. Casa e
IENCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287504_a_288833]
-
în orice caz, închisoarea nu-l îndreaptă pe păcătos, ci îl poate strica definitiv și pe cel recuperabil. Încondeind factorii represivi, adică bruta și obtuzul (de la gardieni până la director), atent la toată această lume amestecată care, printre speranțe, deznădejdi și resemnări, își omoară timpul ce abia se târâie, D. portretizează cu ascuțime. Sunt aici minori dedați viciului și nelegiuiți care nu au uitat să plângă, borfași detestabili și țicniți ilar-înduioșători și mai sunt condamnații la pedeapsa capitală, despre care autorul scrie
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
noapte”, JL, 1995, 17-20; Horia Stanca, Rânduri pentru Nicu Caranica, JL, 1995, 21-24; Regman, Dinspre Cercul Literar, 225-228; Gheorghe Grigurcu, Pagini de Nicu Caranica, RL, 1998, 33; Gheorghe Grigurcu, După un model dantesc, RL, 1999, 4; Ileana Corbea, Nicolae Florescu, Resemnarea Cavalerilor, București, 2002, 156-171; Manolescu, Enciclopedia, 128-130. N.Fl.
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
cuvintelor (1977), În fața luminii (1981), continuă - fără obsesia timpului - zidirea universului poetic pe aceleași coordonate trasate în volumul de debut. Lumina este principiul central ce imprimă limpezime, solaritate, seninătate; de aceea, până și cotloanele sunt irizate, astfel încât nostalgia este vagă, resemnarea calmă și tristețea senină. Cărțile care urmează, perfect omogene și nemodificând major imaginea unei poete exaltate de natură, aduc câteva elemente noi: melancolia în contemplarea trecerii timpului, spaima și neliniștea provocate de un progres tehnic ce sufocă natura și viața
CETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286182_a_287511]
-
de milenii (1979), urmat de placheta Ileana-Maria-Ioana (1995). Lucrată cu migală, poezia lui reușește uneori să se autodepășească, în ciuda folosirii unor motive arhicunoscute. I-au mai apărut plachetele Terține în manieră niponă (1983), Concerte de joi (1983) și Elegii, proteste, resemnări (1997). SCRIERI: Stânci de milenii, București, 1979; Mihaela, prietena noastră, București, 1981; Terține în manieră niponă, București, 1983; Concerte de joi, București, 1983; Daruri, București, 1984; Ileana-Maria-Ioana, București, 1995; Elegii, proteste, resemnări, București, 1997. Traduceri: Adolphe de Custine, Scrisori din
CHIRIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286208_a_287537]
-
1983), Concerte de joi (1983) și Elegii, proteste, resemnări (1997). SCRIERI: Stânci de milenii, București, 1979; Mihaela, prietena noastră, București, 1981; Terține în manieră niponă, București, 1983; Concerte de joi, București, 1983; Daruri, București, 1984; Ileana-Maria-Ioana, București, 1995; Elegii, proteste, resemnări, București, 1997. Traduceri: Adolphe de Custine, Scrisori din Rusia: Rusia în 1839. Marchizul de Custine, Chișinău, 1992 (în colaborare). Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Filiera anonimă, LCF, 1979, 35. E.H.
CHIRIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286208_a_287537]
-
A debutat editorial cu placheta de versuri Sărutul soarelui (1965), anunțându-se ca un romantic ce scrie o poezie a stărilor sufletului cutreierat de fiorii adolescentini ai dragostei, a setei de viață și de afirmare. Dorul și nostalgia, visarea și resemnarea sunt motivele predilecte ale poetului și în cărțile de mai târziu: An neobișnuit (1967), Firul Ariadnei (1970), Vârsta teiului (1984) ș.a. Poet solar și optimist, C. are conștiința vicisitudinilor existenței și se vrea un „poet unanim”, asemenea lui Giuseppe Ungaretti
CIOCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286249_a_287578]
-
sale smulgându-se arareori din făgașul banalității. Mai suspinând, mai îngândurându-se adică filosoficește, poetul cultivă o suită de stări din care nu lipsesc refugiul în visare și înseninările în sânul naturii prietene, jalea după iubirea care s-a stins, resemnarea. „Cântecele”, urzite în dorul făpturii îndrăgite, sunt tincturate de tristețea singurătății. Melancolia nu exprimă numai o frustrare afectivă, ci colorează, stins, și sentimentul zădărniciei. Între euforia unor clipe și spasmul de anxietate pe care îl provoacă vremelnicia, pătimitorul își caută
CIUCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286283_a_287612]
-
sufocată de cea nouă, al cărei simbol este Corbul. Inorogul lui Cantemir este profetul tragic al unei apocalipse în urma căreia însă nici drepții nu vor avea câștig de cauză. De aceea, tot ceea ce face ulterior el însuși este semnul unei resemnări, al unei renunțări. Lupta cea mare, pentru Bine-Adevăr-Frumos a fost definitiv pierdută: Inorogul nu se mai poate împotrivi, doar el, unei invazii a ticăloșiei și a răului generalizat. Și atunci acceptă compromisul; în doze mici, dar îl acceptă. Nu mai
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
M.D., Medieval & Renaissance Texts & Studies, Binghamton, New York, 1987, p. 160. 77 Petru Vaida, op. cit., p. 214. 78 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, pp. 688-690. 79 Așa cum recomandă majoritatea stoicilor, printre care Epictet, în Manual: Dacă vrei să faci progrese, îndură cu resemnare să fii socotit nechibzuit și nebun, din cauza disprețului tău pentru lucrurile din afară", în Epictet, Manual, traducere de D. Burtea și Marcus Aurelius, Către sine însuși, traducere de M. Peucescu și D. Burtea, prefață de Eugen Cizek, tabel cronologic și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
M.D., Medieval & Renaissance Texts & Studies, Binghamton, New York, 1987, p. 160. 364 Petru Vaida, op. cit., p. 214. 365 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, p. 688-690. 366 Așa cum recomandă majoritatea stoicilor, printre care Epictet, în Manual: Dacă vrei să faci progrese, îndură cu resemnare să fii socotit nechibzuit și nebun, din cauza disprețului tău pentru lucrurile din afară", în Epictet, Manual, traducere de D. Burtea și Marcus Aurelius, Către sine însuși, traducere de M. Peucescu și D. Burtea, prefață de Eugen Cizek, tabel cronologic și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
-i adaptări, modificări, determinând evoluția speciilor. Dinozaurii au dispărut când un frig glacial a cuprins pământul. Violența în natură este inerentă. Forțele naturii se pot declanșa în mod neașteptat punând în pericol viața. Atacul și fuga din fața atacatorului, lupta și resemnarea în fața unei manifestări puternice a „instinctului morții”sunt parte din natură. Doar conștiința umană poate „vedea”și pune în discuție violența, din multiple perspective, o poate înțelege și poate lua măsuri de prevenire sau de diminuare a violenței evenimentelor și
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
pe mapamond despre maladia neoplazică și abordarea ei, din varii perspective, aparent inconciliabile. De asemenea, este și o demonstrație pentru felul în care o cumpănă de viață îți pune destinul în mișcare și nu-ți îngăduie să te lași pradă resemnărilor de scrum. Pe scurt, ne aflăm în fața unui autentic și strălucit rezilient. Iar cuvintele sale țin loc de orice alt comentariu: „nu voi regreta niciodată modul meu de viață actual, deoarece sănătatea și conștientizarea semnificativă pe care transformarea le-a
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
important factor protectiv împotriva adversităților cotidiene. în Pavilionul canceroșilor, A. Soljenițîn spunea că e un lucru mare să poți avea încredere în partenerul de cuplu. Această suspiciune și neîncredere a atins în bună măsură și viața familiilor din România. d) Resemnarea, abandonarea speranței de mai bine, a constituit un important mecanism de apărare cu rol de factor de protecție în condițiile caracteristice comunismului. „E bine și așa, oricum...”, „o să ne descurcăm...”. Acceptarea lucrurilor și a situațiilor inacceptabile dintr-o perspectivă sănătoasă
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
mai slabi) care nu mai puteau fi menținute, renunțarea la o carieră, renunțarea la sensibilitate și empatie erau atunci strategii importante pentru a face fața regimului. Când nu exista posibilitatea împotrivirii, cea mai adecvată și sănătoasă atitudine este aceea a resemnării, a acceptării regulilor impuse de cel puternic. Este o atitudine evidentă în rândurile celor învinși, a prizonierilor încarcerați (Nguyen, 1999), ca și în luptele dintre animale. Cea mai periculoasă manifestare a resemnării adulților îi atingea pe copii. Părinții dezorientați, fără
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]