2,374 matches
-
nu prea avea unde să se ducă în vacanță, iar eu nu puteam ajunge acasă, decât cu foarte mari cheltuieli, părinții mei fiind refugiați în celălalt capăt al țării, undeva în Banat. Într-o asemenea „vacanță”, am „sărbătorit” în internat revelionul jumătății de secol, (al anului 1950) împreună cu Șir și Brăvescu Ortiz, care a venit să ne țină de urât. Odată, a dat peste noi bunul director Viforeanu, care locuia și el într-un spațiu, în internat. Ne-a întrebat ce
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93314]
-
comportau? A.R. La Nestor și la Capșa mergeam foarte des cu soțul meu. Habar n-am când am fost prima dată la nici una dintre ele. La Nestor țin minte că aveau și terasă. La Capșa am petrecut și două revelioane. Cel mai bun cataif din viața mea l-am mâncat la cofetăria Sternatis din Roman. (De fapt, patronul își spunea Sternati.) Cele mai bune bomboane au fost - și sunt încă, după părerea mea - cele de la Capșa. Coincidență: chiar acum câteva
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
sau «pasienț㻓, Gazeta literară, 18 februarie 1960) BREITENHOFER Anton „Prezența continuă în mijlocul oamenilor muncii, vizitele de lucru la sate, în școli, laboratoare, prezența sa între pionieri, tineri și studenți, participarea la întruniri, congrese, manifestări culturale și chiar și la sărbătorirea revelionului au devenit de mult proverbiale. Se poate spune că tovarășul Nicolae Ceaușescu s-a întâlnit cu sute de mii, cu milioane de oameni cu care dialoghează, se sfătuiește, cărora le întinde deopotrivă mâna, pe care-i entuziasmează și-i îmbărbătează
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
au fost nedespărțiți. Că i-a vârât pe gât și altora, ca pe niște „băieți buni“, pe bune!... Nu înțelege de ce „băieții buni“ se simt trădați. Nici nu are de ce. La orizont se profilează noua nomenclatură. Alte personaje, aceeași morală. * Revelionul se face la mine acasă. Sunt bolnavă, în pat. Aceiași oameni, același film video, All That Jazz, același small talk. Salată bouef, sarmale, șampanie la 12.00. Din când în când, cineva îmi aruncă o privire compătimitoare și un mesaj
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pusese deoparte, pentru zestrea mea. Pentru niște ciorapi, se mulțumea cu un ruj rânced pe care-l găsisem într-o poșetă-plic de seară, uitată de maică-mea în buzunarul interior al hainei de blană cu care se îmbrăcase la ultimul Revelion de dinaintea bolii. În cugetul meu, mă simțeam împăcată cu acest schimb. Deși eram conștientă de lipsa lor de valoare materială, aceste lucruri meritau să fie considerate bunuri de preț, numai prin atașamentul meu sentimental față de tot arsenalul cochetăriei mamei. Aș
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
va afla, lucru mai interesant anume că doamna ce ne vizita satul, trecuse în primul său drum spre lacul Bâlea, cu 64 de ani mai înainte de data la care se purta discuția, adică la 31 decembrie 1901, ca să-și petreacă revelionul împreună cu tânărul ei soț cu care se căsătorise de numai două zile. Era o iarnă grea, cu zăpadă multă, iar pe potecile munților, suflet de om nu se încumeta să plece. Și cu toatea acestea, doi tineri, soț și soție
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
în casă începea o agitație de nedescris. Cum plecarea se întîmpla pe la trei-patru, copilul trebuia să se culce devreme și să tragă un somn bun pînă atunci. Lui Dănuț, situația aceasta cu culcatul obligatoriu din vreme îi aducea aminte de Revelion ; e de la sine înțeles că nu dormea deloc, că era foarte agitat și își bombarda periodic mama cu formula „Vai ! cît de puțin mai avem și - ne-am dus !“. Asta spre groaza femeii, care ținea la unele cuvinte și care
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
prieteni Coca. La Coca ne țineam noi ședințele cu asociația noastră. Cu timpul ne-am împrietenit, astfel că de multe ori ne opream pe la Coca, la Biblioteca Franceză ca să mai stăm de vorbă. Îmi amintesc că am făcut inclusiv un revelion acolo, care cred că a ieșit printre cele mai reușite din viața mea, chiar dacă nu am fost la un restaurant luxos. În prima încăpere de la Biblioteca Franceză era un perete cu un panou, pe care puteai pune până la 12
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de fapt, realizatorii ei. Una peste alta, oamenii mari sau distrat, nu? (2004) Povești cu frați Cum e la noi. La noi începe cu un cântecel pe care dansează niște fătuce cam cum dansau mamele lor în deschiderea programului de revelion de acum cincisprezece ani: „Te inviiit aiiici, eeeste seaaara taaaa...“ Apoi apare zâna bună și mereu zâmbitoare, îmbrăcată de Levintza. Se ia un exemplar din public, i se spune povestea vieții lui și la urmă, printro minune, i se aduce
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
lui Teo Trandafir, clipind cu subînțeles: „O săi facem noi pe ăștia!“ Și, oricum, Europa să facă bine să se bucure și să fie mândră că primește așa oameni de ispravă, descurcăreți și buni la toate. Cașai românu’... A urmat Revelionul, iar televiziunile au dat glas euforiei aderării. Artificii, discursuri entuziaste, hora bucuriei. Mare sărbătoare mare, de început de lume. Cum a început lumea pentru televiziuni, încă de-a doua zi? Așa cum înainte de 1 ianuarie fusese moda știrilor cu români realizați
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
domn stă smirnă, sau despre haosul și delăsarea din această instituție. Și nu, TVR nu e „un colos cu picioare de lut“, cum se spune, ci dea dreptul un pitic cu picioare de oțel! (2009) Delicatese pentru copii și pensionari Revelionul este, de regulă, cel mai deprimant moment al anului. Presiunea care se exercită asupra noastră, a tuturor, „în noaptea de cumpănă dintre ani“ (bleah, ce expresie grețoasă!) este grozavă. Noaptea aceasta trebuie să fie cea mai. Trebuie să ne distrăm
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Trebuie să ne distrăm cel mai mult, să ne simțim cel mai bine, să mâncăm cel mai mult și cele mai bune bucate, să fim cel mai fericiți, să arătăm cel mai fericiți. Trebuie! Nu se poate ca petrecerea de Revelion să semene cu celelalte petreceri de peste an. Este petrecerea petrecerilor. Trebuie să țină cel mai mult, să fie cea mai fastuoasă, cea mai zgomotoasă. Femeile trebuie să arate cel mai bine, iar pentru asta fac cozi la coafor și stau
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Este petrecerea petrecerilor. Trebuie să țină cel mai mult, să fie cea mai fastuoasă, cea mai zgomotoasă. Femeile trebuie să arate cel mai bine, iar pentru asta fac cozi la coafor și stau ore întregi săși probeze viitoarea rochie de Revelion prin cabinele magazinelor. Bărbații stau la rând să cumpere cât mai multă băutură și se dau de ceasul morții să găsească cel mai bubuitor artificier (cu cât petarda va bubui mai tare în „noaptea de cumpănă“, cu atât se vor
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
sentimentul zădărniciei pe care refuzăm săl recunoaștem, dând vina pe mah mureală, sau starea de blegeală de după. La așa de mari așteptări, nu ai cum să nu rămâi la sfârșit cu buza umflată. Cei care nu șiau cumpărat bilete de Revelion la restaurante sau la munte, nu au coborât în stradă sau nu au căzut răpuși de băutură încă de la nouăzece seara au fost mai câștigați. Adică, în principal, pensionarii și copiii lăsați în grija lor. Aceștia nu se așteptau la
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de doamne bătrâne - ăstai paradisul pe care ni l dorim! Aceasta e noua configurație a spațiului mioritic. Și astai formula de succes, la români, în anul de grație 2005 (emisiunea Ciao, Darwin! a fost lider de audiență în noaptea de Revelion). După care ne delectăm cu Folclorul contraatacă - deci tot un fel de Ciao, Darwin! - și, mai spre dimineață, pentru rafinați, cu un film indian adevărat. Dar carei problema, din moment ce oamenii sunt fericiți? Decât să faci nu știu câte pregătiri și să fii
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
să-l caute prin oraș. La un moment dat, tânărul ajunge acasă, unde-l așteaptă descălțați respectuos ofițerul și câțiva colegi. Mama și prietena lui ies în fața casei să-i petreacă. Stați liniștită, doamnă, o să-l aveți teafăr înapoi de Revelion, îi spune ofițerul mamei înlăcrimate. Este noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989 și nici unul dintre acei tineri nu se va mai întoarce viu și nevătămat... începutul filmului Hârtia va fi albastră, regizat de Radu Muntean pe un scenariu scris
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
l-a vizitat la Paris, i-a servit o cu totul altă versiune asupra motivului detenției lui, nici aceasta adevărată: „30 decembrie [1977] Vine să mă vadă Ion Caraion. Notez acest episod, pentru că nu l-am auzit niciodată: noaptea de revelion 1944-1945. Caraion lucra la Scânteia tine retului. Într-o mare sală, cu un bufet bine garnisit, erau adunați vreo sută de gazetari comuniști și membri ai partidului. Cu vreun sfert de ceas înainte de miezul nopții, apare Gheorghiu-Dej; e primit cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
prin acest curier am să încerc să-ți trimit o rochie superbă, de un verde ca jadul, pe care Maria mi-a dat-o pentru tine în contul lecțiilor. Dacă ți-o ajustează croitoreasa, poate că o s-o porți de Revelion. Am să încerc să-ți mai trimit un inel cu două diamante mari și cu o perlă, „Ana“. Depinde și de prețul care mi se va cere ca să transform doi cercei ai mumei într-un inel sau o broșă pentru
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Mov., de asemenea; mâine-dimineață am s-o iau de la capăt, scumpa mea, doar ca să salvez obiectele dragi pe care le cunoști și le-ai iubit. Sâmbătă are să fie gata frumosul inel și poate, printr-o minune, o să-l ai de Revelion. Draga mea, va trebui să treci cu vederea greșelile de ortografie din scrisoarea asta. [...] Totul se poate reface, se poate regăsi; totul are să fie bine, dacă ești tu sănătoasă; cât despre mine, nu-ți face griji. Sper că oasele astea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
stârnească atâta admirație. Admirație, auzi. Ai auzit în viața ta așa o... Se oprește în mijlocul propoziției și-și duce mâna la gură. La naiba. Nu-i nimic, zic, ca s-o consolez. Ai fost provocată. Laurel și-a jurat de Revelion să nu mai vorbească despre fostul ei soț sau despre amanta lui, pentru că Hans, psihiatrul ei, i-a spus că nu-i face bine. Din păcate, nu a prea reușit să se țină de jurământul ăsta. Și n-o condamn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
evidență atitudinea corectă a autorităților care autorizează desfășurarea activităților. De exemplu, cu adresa nr.6874 din decembrie 1933, prefectul județului, A. Beiu comunică șefului poliției că a aprobat Cercului cultural al tineretului evreu din Dorohoi să facă un bal de revelion la școala izraelito română, în folosul bibliotecii. Cu adresa nr.692 din 19 ianuarie 1935, prefectul comunică poliției că a aprobat Cercului cultural al tineretului evreu din Dorohoi, președinte avocat Solomon Zalman, ca în 20 ianuarie 1935 să organizeze un
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
la toți pe aici. De pildă: Margulies - Marguliescu; Hasanovici - Hasanescu>>”. g) <<Trăiesc ca o țigancă, cheltuiesc bani ca o țigancă, Îmbrac zdrențe ca o țigancă, pribegesc ca o țigancă, sînt plină de fantezie de țigancă>>”. La pagina 18 din piesa „Revelion” scrisă de A. Gladkov, tartorilor li se păruse anormală expresia „Am cumpărat două bilete la programul de revelion unde va fi concert, film american (subl. În orig.), dans”. Câinii de pază ai cuvântului scris nu făceau diferență Între textele autorilor
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
o țigancă, Îmbrac zdrențe ca o țigancă, pribegesc ca o țigancă, sînt plină de fantezie de țigancă>>”. La pagina 18 din piesa „Revelion” scrisă de A. Gladkov, tartorilor li se păruse anormală expresia „Am cumpărat două bilete la programul de revelion unde va fi concert, film american (subl. În orig.), dans”. Câinii de pază ai cuvântului scris nu făceau diferență Între textele autorilor români și cei străini și de aceea tăiau În carne vie și În operele acestora din urmă pentru ca
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
și disciplina cât timp le fusesem profesor la Priponești. Doar două declarații dictate, identice ca două picături de rouă. Apoi începe adevărata acțiune de a mă desființa ca om! Aceste acțiuni au loc în perioada februarie-aprilie 1965. Bine că la Revelionul 1965 reușisem să fac nunta fiicei noastre într-un cadru deosebit, cu o pregătire pe măsură. Eram mulțumit că această prigoană a avut loc după momentul fericit de care am amintit. Sunt mereu chemat la Biroul orășenesc de partid și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și-i dădeam să-și cumpere și mai mult de o pâine și chiar mai mult. Am făcut legătura dintre faptul real și vis, dar nu-mi puteam da seama cam ce semnificație ar putea avea visul în sine... Totuși revelionul 1999/2000 mă găsește ca invitat la o nepoată în Bârlad. Am fost treaz până către ora șapte dimineața. Ninsese din belșug și vântul puternic spulberase zăpada. Plec spre casă, gândind că e mai bine să fiu la casa mea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]