KorAP: Find »[drukola/base=rimă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...83 84 85 ...135 >

3,374 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365

și simplu ușoară sau extenuantă sau o combinație între cele două. — Dar dacă proviziile se epuizează? — Unele rapoarte sugerează că oamenii cărora călătoria li se pare dificilă ajung în partea cealaltă chiar în ultimele momente ale disperării. — Vă mulțumim, scînci Rima. E foarte încurajator. Ați face bine să vă îmbrăcați. Acolo-i frig. Hainele erau pînă la gleznă, cu glugi și căptușeală mițoasă. își traseră rucsacurile, își zîmbiră nervos, se sărutară la repezeală, apoi îl urmară pe Munro și suiră treptele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
la grosimea unui deget, în timp ce plafonul era ascuns de cabluri și conducte de ventilare. Trecură printr-o ușă dintr-un stîlp de cărămidă, ajungînd pe o pasarelă de metal care traversa conductele. Munro o luă în jos, iar Lanark și Rima îl urmară, cățărîndu-se cu mîinile și picioarele pe o scară arcuită din metal, sprijinită de o țeavă neobișnuit de groasă. Mult timp, singurele sunete care se auzeau erau un zumzăit amestecat cu bolboroseli, gîlgîieli și ecourile propriilor pași. Mă doare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
mîinile și picioarele pe o scară arcuită din metal, sprijinită de o țeavă neobișnuit de groasă. Mult timp, singurele sunete care se auzeau erau un zumzăit amestecat cu bolboroseli, gîlgîieli și ecourile propriilor pași. Mă doare spatele de la aplecare, zise Rima. — Se vede un perete la depărtare. O să ieșim repede de-aici. — O, Lanark, ce mizerabil e aici! M-am simțit atît de emoționată cînd am urcat la Mobonddo. Mă așteptam la o viață strălucitoare. Acum nu știu la ce să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
zile se întoarce în asemenea zone. — Atunci, înseamnă c-ar trebui să fie mai strălucitoare. — Nu. Cînd razele de lumină se întîlnesc la anumite viteze și unghiuri, se anulează reciproc. — Nu sînt om de știință și nu înțeleg asta. Haide, Rima. — La revedere, Lanark. Poate-o să ai încredere în mine cînd o să fii mai bătrîn. Lanark nu răspunse. Ușa se trînti în spatele lui. Merseră în ceață, ghidați de linia galbenă dintre ei. — îmi vine să cînt, zise Lanark. Știi vreun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
ceva prin albeața groasă și amușină adierea. Peisajul era invizibil, dar mirosea a mare și auzea valuri în depărtare. Drumul părea să pornească în pantă abruptă, pentru că îi venea greu să meargă repede, așa că fu surprins cînd o văzu pe Rima dispărînd în ceață, la cîțiva pași de el. Cu un efort, ajunse lîngă ea. Nu părea să alerge, dar pașii ei acopereau distanțe imense. O prinse de braț și-și trase sufletul. — Cum... cum de poți merge... atît... de repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
sufletul. — Cum... cum de poți merge... atît... de repede? Ea se opri și-l privi fix. — E ușor la vale. — Dar mergem la deal. — Ești nebun. Fiecare dintre ei se uită să vadă un semn că celălalt glumește, pînă cînd Rima se dădu în spate spunînd înfricoșată: — Du-te de-aici! Ești nebun. O luă în urma pașilor ei și se simți o amețeală totală. în același timp, ceva îl îmbrîncea într-o parte. Se clătină, dar stătu legînîndu-se puțin. — Rima. Drumul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
cînd Rima se dădu în spate spunînd înfricoșată: — Du-te de-aici! Ești nebun. O luă în urma pașilor ei și se simți o amețeală totală. în același timp, ceva îl îmbrîncea într-o parte. Se clătină, dar stătu legînîndu-se puțin. — Rima. Drumul coboară pe partea asta a liniei și urcă pe cealaltă. E imposibil! Știu. Dar așa e. încearcă. Ea se apropie, puse un picior peste linie ezitînd, apoi îl retrase zicînd: — Bine, te cred. — Dar de ce nu testezi? Ține-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
în brațele celuilalt, apoi el se rostogoli într-o parte simțind izbiturile ritmice ale rucsacului. Cînd se opri și reuși să se ridice în picioare, pămîntul părea neted și rămase singur în ceață. Nu se mai vedea nici măcar linia galbenă. — Rima! Rima! Rima! țipă el și ascultă, dar nu auzi decît marea în depărtare. O clipă, se simți îngrozitor de pierdut. Scoase lanterna din rucsac, o aprinse și descoperi linia galbenă la un metru de el, apoi își aminti că, dacă Rima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Rima! Rima! Rima! țipă el și ascultă, dar nu auzi decît marea în depărtare. O clipă, se simți îngrozitor de pierdut. Scoase lanterna din rucsac, o aprinse și descoperi linia galbenă la un metru de el, apoi își aminti că, dacă Rima ar fi căzut peste linie, s-ar fi rostogolit în direcția opusă. Gîndul era îmbucurător, pentru că făcea ca evenimentele să pară logice. Se întoarse și urcă dealul, cu lanterna în mînă, și după un efort considerabil, ajunse în vîrf, unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
să fi fost? — Nu știu. Buricele degetelor îi sîngerau. Lanark scoase trusa de prim ajutor, curăță juliturile și-i puse un plasture. Apoi rămaseră acolo, unul lîngă altul, epuizați și așteptînd să propună celălalt prima mișcare. în cele din urmă, Rima zise: — Ce-ar fi dacă am merge pe partea opusă a liniei și ne-am ține de mînă? Atunci, cel care o va lua la vale va fi domolit de cel care va merge în sus. Lanark se uită la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
o stîncă. — Eu am alunecat peste linia galbenă, nu tu, zise el. Se răsuciră și o luară de la capăt. Nu se depărtaseră prea mult, cînd auziră un sunet ciudat, tremurător, pe care Lanark părea să-l recunoască. — Cineva plînge, spuse Rima. El își scoase lanterna din buzunar și lumină în față, iar Rima trase brusc aer în piept. O blondă înaltă, cu o haină neagră și un rucsac, stătea ghemuită pe drum, cu mîinile peste față. — Eu sînt aia? șopti Rima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Se răsuciră și o luară de la capăt. Nu se depărtaseră prea mult, cînd auziră un sunet ciudat, tremurător, pe care Lanark părea să-l recunoască. — Cineva plînge, spuse Rima. El își scoase lanterna din buzunar și lumină în față, iar Rima trase brusc aer în piept. O blondă înaltă, cu o haină neagră și un rucsac, stătea ghemuită pe drum, cu mîinile peste față. — Eu sînt aia? șopti Rima. Lanark dădu aprobator din cap, se duse la fată și îngenunche lîngă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Rima. El își scoase lanterna din buzunar și lumină în față, iar Rima trase brusc aer în piept. O blondă înaltă, cu o haină neagră și un rucsac, stătea ghemuită pe drum, cu mîinile peste față. — Eu sînt aia? șopti Rima. Lanark dădu aprobator din cap, se duse la fată și îngenunche lîngă ea. Rima scoase un chicot isteric: — Ai uitat? Ai făcut asta deja. Dar tristețea celei din fața lui îl făcu să n-o bage în seamă pe cea din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
brusc aer în piept. O blondă înaltă, cu o haină neagră și un rucsac, stătea ghemuită pe drum, cu mîinile peste față. — Eu sînt aia? șopti Rima. Lanark dădu aprobator din cap, se duse la fată și îngenunche lîngă ea. Rima scoase un chicot isteric: — Ai uitat? Ai făcut asta deja. Dar tristețea celei din fața lui îl făcu să n-o bage în seamă pe cea din spate. El o prinse de umeri și zise insistent: Sînt aici, Rima! E-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
lîngă ea. Rima scoase un chicot isteric: — Ai uitat? Ai făcut asta deja. Dar tristețea celei din fața lui îl făcu să n-o bage în seamă pe cea din spate. El o prinse de umeri și zise insistent: Sînt aici, Rima! E-n regulă. Aici sînt! Ea nu-i dădu atenție. Cealaltă Rima, care era în picioare, trecu pe lîngă el spunîndu-i cu răceală: — Nu mai trăi în trecut. — Dar nu pot lăsa o părticică din tine pe un drum ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-o și pe ea. Bănuiesc că femeile neajutorate te fac să te simți puternic și superior, dar pînă la urmă o să descoperi că-i o pacoste. în voce pulsau atîta dispreț, neajutorare și umor, că se ridică în picioare. Cum Rima cea ghemuită părea că nu-l poate observa, el o urmă pe cea care mergea. Se luară de mînă și parcurseră o mare distanță în tăcere. Nimic nu era vizibil în afară de paloarea ceții, nimic audibil, în afară de oftatul mării. Aerul rece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
în albeața din față, văzu o formă imensă și înclinată. Scoase lanterna și o îndreptă în jos. Genunchiul lui se lovise de marginea unei roți de fier ruginite, care zăcea răsturnată pe-o parte și bloca drumul. O ajută pe Rima să se urce pe ea, o conduse de-a lungul unei spițe, urcă peste ax și ridică lanterna spre obiectul care atîrna deasupra lor. Se așteptase să vadă o construcție industrială masivă, un turn deasupra unui puț de mină părăsită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
lor. Se așteptase să vadă o construcție industrială masivă, un turn deasupra unui puț de mină părăsită, de exemplu. Obiectul, însă, îl intriga. Era din lemn, prins în fier, ca un butoi retezat la un capăt. — E un car, zise Rima. — Dar înăuntru e loc pentru douăzeci sau treizeci de oameni! Ce fel de animale l-ar fi putut trage? Capul cuiului ăluia e mai mare decît capul meu. Poate c-ai intrat la apă. — Și-i antic - uită-te la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
ai intrat la apă. — Și-i antic - uită-te la rugină! Și cu toate astea se află pe un drum modern. Va trebui să mergem împrejurul lui. Sări între car și roata desprinsă, și genunchii i se afundară în nisip. Rima ateriză alături, își lăsă rucsacul să cadă și se prăbuși lîngă el, zicînd: — Noapte bună! Dar nu poți dormi aici. — Spune-mi unde o să găsești un loc mai bun. El ezită, dar spațiul îngust îi proteja de aerul rece și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
zicînd: — Noapte bună! Dar nu poți dormi aici. — Spune-mi unde o să găsești un loc mai bun. El ezită, dar spațiul îngust îi proteja de aerul rece și nisipul era foarte moale. Aruncă și el rucsacul și se întinse lîngă Rima, spunîndu-i: Pune-ți capul pe brațul meu. — Mersi. Așa voi face. Se răsuciră pentru a se așeza bine în nisip și rămaseră nemișcați o vreme. — Azi-noapte am stat într-un pat cu puf și cearșafuri aranjate frumos. Azi o să dorm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
vocea ei părea că ajunge la el din depărtare. — Mă bucur că-s obosită. N-aș fi putut dormi, dacă nu eram obosită. Fu trezit de un zumzet muzical care veni de la mare depărtare, trecu peste ei și se stinse. Rima se mișcă, se ridică în capul oaselor, scuturîndu-și nisip de pe umeri, apoi își întinse brațele și căscă. — Uuuh, ce grasă, lipicioasă și puturoasă mă simt. — Grasă? — Da, stomacul mi s-a umflat. — Poate din cauza vîntului. Ar trebui să mănînci. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
și străluceau în ploaie, de parcă ar fi fost argintate. Vîrful era crăpat în multe culmi înzăpezite, printre care pluteau nori, toate acestea adăpostite sub un curcubeu, trei pătrimi de arc violet albastru galben portocaliu roșu strălucind blînd pe cerul strălucitor. Rima zîmbi privind în depărtare și-l luă de mîini. Ce bine că m-ai scos din locul ăla. Uneori ești înțelept. Se sărutară și-și continuară drumul. Ceața coborî și ciudatele forțe gravitaționale ale drumului îi făcură să simtă din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
ăla. Uneori ești înțelept. Se sărutară și-și continuară drumul. Ceața coborî și ciudatele forțe gravitaționale ale drumului îi făcură să simtă din nou tensiunea din brațe. Evitară din nou tensiunea mergînd într-o stare semi-conștientă. în cele din urmă, Rima zise: — Aproape am ajuns. Lanark se trezi cutremurat și văzu prin ceață un perete de stîncă deasupra lor. Aprinse lanterna și în fața lor apăru o ușă pe care erau următoarele cuvinte: IEȘIREA DE URGENȚĂ 3124 INTRAREA INTERZISĂ Rima se așeză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
din urmă, Rima zise: — Aproape am ajuns. Lanark se trezi cutremurat și văzu prin ceață un perete de stîncă deasupra lor. Aprinse lanterna și în fața lor apăru o ușă pe care erau următoarele cuvinte: IEȘIREA DE URGENȚĂ 3124 INTRAREA INTERZISĂ Rima se așeză cu spatele la ușă și-și încrucișă brațele. Lanark se holbă la cuvinte, încercînd să nu-și creadă ochilor. — Dă-mi să mănînc ceva, zise Rima. — Dar... dar... dar e imposibil! Imposibil! — Ne-ai dus în jurul carelor și înapoi de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
apăru o ușă pe care erau următoarele cuvinte: IEȘIREA DE URGENȚĂ 3124 INTRAREA INTERZISĂ Rima se așeză cu spatele la ușă și-și încrucișă brațele. Lanark se holbă la cuvinte, încercînd să nu-și creadă ochilor. — Dă-mi să mănînc ceva, zise Rima. — Dar... dar... dar e imposibil! Imposibil! — Ne-ai dus în jurul carelor și înapoi de-a lungul drumului. Sînt sigur că e altă ușă. E mai ruginită. — Are același număr. Dă-mi rucsacul. — Dar Munro spunea că drumul are marcaj clar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]