26,768 matches
-
repet, dar dispariția dinozaurilor a fost una dintre marele șanse ale omului pentru că dinozaurii măncau tot ce era verde iar fotosinteza nu mai producea oxigenul necesar vieții omului. Deci, selecția naturală este străns legată de evoluția mediului: climă, hrană, dușmani, ritm de procreiere. A fost momentul cănd omul a început să iasă din grote, din peșteri, să se organizeze în triburi, să folosească focul, vănătoarea, să-și construiască adăposturi. Din acest moment teoria lui Darwin este și mai convingătoare: începe lupta
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
modulare a tonurilor și timbrurilor analog undelor muzicale, iar versurile și strofele modulate și orchestrare între ele similar frazelor muzicale, întregul poem devine o piesă simfonică. Pe inefabilul melodicității, se desfășoară tensiunile spațiale, temporale și cele ideatice, intim intricate cu ritmurile naturii, ale universului. În melodicitatea poemului, cititorul întâlnește calitatea receptivă cea mai nemijlocită, căci muzica însemnează armonizarea interiorității noastre, a sufletului nostru "ideal" de care vorbește Hegel, cu faptul pur de a exista purtat la plenitudinea sa extatică, absolutizarea identificării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
aceasta, și sufletul nostru ar fi sfâșiat de cuvinte. Melosul contribuie decisiv la a crea un continuum, o integralitate capabilă să fie receptată nemijlocit de intuiția noastră poetică. "Un factor armonizator indispensabil al poemului este euritmia complexul sistemelor de ritmicitate. Ritmul este cel care, ordonând haosul, captează posibilul: el înfăptuiește geometria de arhitecturare a oricărei ontologii. Unul dintre aceste sisteme este ritmicitatea tensională dintre sensurile componentelor unui poem și tonurile fonemice. Iată poezia La steaua. In primul vers vocala repetată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ordin cosmic. "Cu toate acestea, nu principiul dizarmoniei este comunicat de cele patru poezii. Disonanța este chemată aici pentru a împlini o funcție bine definită: delimitarea prin contrast a condiției armoniei, cosmice și spirituale, în ultimă instanță, a condiției hyperionice. Ritmul antagonic este infinit depășit de conștiința superioară a idealului comuniunii spirituale, a armoniei universale prin iubire. "Dar armonie cosmică însemnează nu numai ritmi zarea mișcărilor de flux și reflux existențial, comuniunea dintre eu și univers, cadențarea inimii noastre cu sistolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de jos, materială, s-a bucurat deplin de viața pământească alături de prieteni, natură, fete frumoase, se înalță dincolo pentru a se pierde extatic în iubirea eternă. Poemul eminescian exprimă dinamismul muzical al existențialului uman simțire și intelect îmbogățit cu dinamica ritmurilor universale. Astfel, are loc o trăire în continuă desfășurare cu inflexiuni ce se prelungesc în ecouri repetate în văzduhurile profunde ale sufletului, ecouri care continuă și după ce poemul s-a "încheiat", așa cum se întâmplă, de pildă, în Peste vârfuri, O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dau în flăcări când tot ce poetul atinge cu strunele se află în armonie" cu omul și cu toată firea. Spiritualitatea greacă a fost modelatorul liricii lui Friedrich Hölderlin. Sub semnul apolinicului, poezia sa serbează, în gesturile largi ale amplelor ritmuri grecești, sacralitatea naturii și a vieții: Crestele ne învață legile lor sfinte... Vreau să vă cânt graiuri ale cerului, pe toate și să vă înțeleg... Noi suntem meniți slujbei celui Prea-Înalt, pentru ca în noi Geniul divin să cânte acordul maiestuos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dramatică. Dar invocând ajutorul cerului, omul a creat rugăciunea, din care a luat naștere poezia tuturor timpurilor. Prin sortilegiul cântului, el întemeiază o neolume pe care să o poată locui: o Casă a Omului. Poezia sublimă a arhaicului (Benedetto Croce) ritm și melodie -, avea caracter incantatoriu, un ritual magic cu rolul de a conjura zeii și stihiile, iar pe de altă parte, de a se insera în ritmurile cosmice, adresându-se esențialelor necunoscute: moartea (Ghilgameș, Miorița), nașterea lumilor (Rigveda), teleologia faptei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
o poată locui: o Casă a Omului. Poezia sublimă a arhaicului (Benedetto Croce) ritm și melodie -, avea caracter incantatoriu, un ritual magic cu rolul de a conjura zeii și stihiile, iar pe de altă parte, de a se insera în ritmurile cosmice, adresându-se esențialelor necunoscute: moartea (Ghilgameș, Miorița), nașterea lumilor (Rigveda), teleologia faptei umane (Bhagavad Gita) etc. Ca atare, poezia era sacră, sens care se va regăsi la poeți precum Pindar, Hölderlin, Eminescu. Iar sacrul însemnează elanul ascensional către divin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
al unei poezii, care, trebuie să aibă o desăvârșită logică internă, coerența să fie perfectă precum a unui cerc. Iar prozodia, asemenea pătratului din geometrie, trebuie să rezolva la modul ideal armonia care face perceptibilă ideea poetică: figuri de stil, ritm, măsură, rimă. Amintim de asemenea formele prozodice fixe: sonetul, terțina, rondelul, glossa, catrenul, robaiyatul persan, gazelul, monorima, pentagrama. Și acum apare paradoxul: în condițiile în care cele două componente gândul orfic și structura prozodică conlucrează armonios, poemul dobândește capacitatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mai important al societății, intelectualul, "a murit", imposibilul nu mai este temă a artei, a culturii, ci arta, cultura au devenit o demonstrație a neputinței valorice. Prin urmare, iată pericolul pentru regina culturii Poezia: nu doar desființând orice regulă prozodică ritm, măsură, rimă, acestea reflectând nevoia ontologică apriorică a omului de armonie astfel că dintotdeauna poezia este cânt, ci mai ales, ignorând logica internă a ideaticei factor sine qua non pentru opera de artă, cu înșiruirea de imagini, asocieri incongruente de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de febră, se acoperea de bube de la un ceas la altul. Musa înțepenise în iatacul băiatului, cu mâna încleștată pe mâna mică și fierbinte a lui Abd al-Aziz. Vena stacojie de pe tâmpla lui stângă, din ce în ce mai umflată, părea să pulseze în ritmul inimii copilului. Așa că nimeni nu l-a judecat când s-a repezit spre Tayyib, cu ochii ca două cratere negre în care licăreau flăcărui verzi și i-a șuierat, dintr-odată, uscat și fără culoare în glas: — Găsește pe cineva
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nopți succesive de nesomn, la Varanasi, în India. Făcuseră pace în Belgia, la Antwerp, și fuseseră la un pas de schisma definitivă la Colmar, în Alsacia. Léa își dorea să se întoarcă la Paris, să-și continue studiile, să rupă ritmul călătoriei fără sfârșit, care nu mai era de mult proaspătă, ci înecată în nopți cu aburi de tutun și nu numai, cecuri de călătorie și marele roman, tentacular, atotstăpânitor, a cărui supremație mătura totul în cale, chiar și schițele ei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
știau cu toții la ce să se aștepte. Nu mai era nimic care să-i rețină. Porniră. Captivii le depistară prezența de departe. În scurt timp, glasurile lor sălbăticite șfichiuiră aerul. Arus dădu un ordin scurt. Lupii lui înaintau în același ritm, fără zgomot, impasibili. Nu i-ar fi ajutat cu nimic să-și deconspire efectivul. Localizară ținta. Încă un ordin. Se împărțiră în două cete și o înconjurară. Se apropiau astfel, închizînd în mijloc, ca într-o capcană, adăpostul uman. Lupii
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
deci ridică standardele de viață și a nivelului de trai. - Să ai dorință de a veni în întâmpinarea nevoilor consumatorilor cu ceva nou și deosebit. - Să cauți mereu dar și să ai un scop bine definit. - Activitatea ta să accelereze ritmul în care progresul cunoașterii se transformă în progres economic și social”(Drucker Peter F., 2000, p.56.) În esență, ceea ce caracterizează personalitatea întreprinzătorului este chiar spiritul de însuși întreprinzător, care atunci când este dezvoltat devine o abilitate. Pentru cei dornici de
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
ele însă nu se desprind ca operații mintale relativ independente, îndreptate spre rezolvarea unor probleme.”( A. Roșca, 1996, p.30). Limbajul păstrează de asemenea caracterul situativ întâlnit de la vârsta antepreșcolară. Se dezvoltă însă interesul copiilor pentru aspectul sonor al limbii: ritmul sonor, rimele, de aceea poeziile sunt mai ușor de memorat de către copiii preșcolari de vârstă mică. La preșcolarii mici apar frecvent anumite particularități ale pronunțării, cum ar fi: inversiunea, omisiunea, etc. Reacțiile emotive sunt foarte vii, în comportamentul copilului predomină
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
sunt solicitați să identifice un obiect natural cu corespondentul său grafic, și mai ales când trebuie să treacă de la perceperea unui obiect concret la schematizarea lui grafică. Limbajul ca mijloc de comunicare între oameni prin intermediul limbii se dezvoltă în ritmuri accelerate în perioada preșcolară. În procesul comunicării copiilor cu persoanele din jur, în cadrul cunoașterii mediului înconjurător, are loc asimilarea rapidă a diferitelor aspecte ale limbii(adaptare după cursurile de la Psihologia Vârstelor). “La vârsta preșcolară mică, pronunția copiilor este, în
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
arătat că, în condițiile jocului, memoria este mai productivă și capată un caracter vădit voluntar încă la vârsta de patru- cinci ani. În joc, copilul, trebuie să memorize, să recunoască și să reproducă. Preșcolarii mari memorează ceva mai ușor sonoritatea, ritmul. Totuși, dacă se dau spre memorare cuvinte fără sens și cuvinte cu sens, copilul preșcolar fixează incompatibil mai repede cuvintele cu sens, iar pe cele fără sens le reține mai greu chiar decât adultul, fiindcă la el încă nu s-
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
învățării, complexitatea psihologică a creației constă în participarea întregii vieții psihice a individului și nu doar a inteligenței. Preșcolaritatea este apreciată mult ca fiind vârsta ce cuprinde cea mai importantă experiență educațională din viața unei persoane; pe parcursul preșcolarității se înregistrează ritmurile cele mai pregnante în dezvoltarea individualității umane și unele din cele mai semnificative achiziții cu ecouri evidente pentru etapele ulterioare ale dezvoltării sale. Stimularea creativității este un demes socio- educațional complex, ce cuprinde simultan fenomenele de activizare(incitare și susținereă
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
de pasiune și conduse de o viziune. Ne putem descoperi atât pasiunea, cât și abilitățile de a fi creator în mod spontan sau privindu- i/urmărindu-i cu receptivitate pe alții - absorbind în mod constant, tacit, sugestii, noțiuni, dexteritate și ritm, care ne îmbunătățesc viața practică. Factorul crucial este motivația de a realiza ceva creativ. Talentul, personalitatea și deprinderile ne arată ce putem să facem, pe când motivația ne arată ce vom face sau am început să facem deja. Inovarea reprezintă acea
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
cum draci îi zice. Și-i vine femeie la cură țenie. A dracu’, că singură o fi greu să dea cu cârpa. Babele iar dădeau din scăfârliile roz. — Apăi, de, dacă e cocoană... Andrelele începeau iar să troncăne egal, în ritm mărunt. Da tu, Caterino, nu vrei o căciulă pentru nepoc-tu Georgică? Ete ce frumoasă mi-a ieșit asta! Albastră cu alb. De mariner. — Da’ lasă-mă, Vetuță, în pace. Că îi ia mă-sa la haine de pute casa de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
fost potrivit să o apuce cu pantalonii suflecați feciorelnic până sub genunchi, juna Andreea, care se mutase la etajul doi, sub el, acum nu mai mult de trei săptă mâni, mai promptă în reacții, bătea deja cu vârful pantofului în ritmuri latine în ușa apartamentului. Și, ca tabloul să fie complet, telefonul începu să sune pătruns de importanța mesajului virtual pe care îl ascundea. Și de umezeală. Trebuie să recunoaștem că în atare situație foarte puțini s-ar fi descurcat mai
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
rostogolindu se parcă înadins numai în nările lui Gigi Pătrunjel. Copacii se încumetaseră și ei spre verde și îmbobociseră, florile stăteau să explodeze din clipă în clipă. După colț, spre chioșcul alb, statornic ca o fată bătrână, se mișca în ritm perfect cazon fanfara militară a orașului. Mergeau cu exactitate, pășind în același timp și urmărind obedient, cu demnitatea neștirbită, toba mare care îi îndruma. Gigi Pătrunjel se surprinse dus pe gânduri pri vindu-i cu invidie. Nu numai că aveau un
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
sigur ce program are tânăra de vizavi, ar fi putut deja să fie la a câta întâlnire, să știe despre ea aproape tot ce l-ar fi putut interesa. Ce dobitoc... Și s-a și dus jumătate din concediu... În ritmul ăsta, măi Gigi, o să ajungi să-ți smulgi firele din mustață singur printr un colț de plapumă și să îmbătrânești fără să-ți zică nimeni o vorbă bună. Trist peste măsură, Gigi Pătrunjel privi ceasul atârnat în perete. Trecut de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
colț“, „la ceas“ sau, pur și simplu revoltător, „la mine/tine/el/ea/noi/voi/ei/ele“ erau priviți cu suspiciune și riscau pe propria piele expulzarea din sânul frenetic al locuitorilor de pe aleea Muzelor. Aceștia însă se împuținaseră în ritm alert, de teamă că ar fi putut da nas în nas cu vajnicii apărători ai noii orân duiri, apărători care nu precupețeau nici un efort, fie el verbal ori de-a dreptul fizic, în vederea convertirii celor care mai păstrau unele rezerve
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
odinioară: poate războaiele ar putea deveni, în viitor, din ce în ce mai atroce. A luat sfârșit epoca războaielor "cavalerești" de altădată, epocă în care dușmanii se "asaltau" cu galanterie; a luat sfârșit chiar și epoca războaielor mai recente, care nu tulburau ordinea și ritmul obișnuit ale vieții naționale și care nu lăsau o ură "de moarte" în urma lor. Eram copil în perioada războiului Crimeii, în 1855*; îmi amintesc că am urmărit, pe bulevarde, intrarea trupelor sosite din război. Publicul alerga să le vadă ca și cum
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]