4,067 matches
-
putere și am rămas așa, uitîndu-ne la ecran fără să-l vedem. — Tu l-ai omorît pe Sanmartí? am șoptit eu. Îi e cuiva dor de el? Vorbeam În șoaptă, sub privirea atentă a bărbaților singuri de la parterul cu fotolii, roși de invidie În fața aparentului succes al acelui sumbru concurent. L-am Întrebat unde se ascunsese Între timp, dar nu mi-a răspuns. — Mai există un exemplar din Umbra vîntului, mi-a șoptit el. Aici, la Barcelona. — Te Înșeli, Julián. Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cărțile pe care le furase și le distrusese fuseseră smulse din mîinile unor oameni care nu simțeau nimic pentru ele, ci se mărgineau să facă afaceri cu ele sau le păstrau ca pe niște curiozități de colecționari și de diletanți roși de molii. Tu, care refuzai să vinzi cartea indiferent de prețul oferit și Încercai să-l răscumperi pe Carax din ungherele trecutului, Îi inspirai o stranie simpatie și chiar respect. Fără să știi, Julián te observa și te studia. — Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Monfort UMBRA VÎNTULUI — 1955 1 Se crăpa de ziuă cînd am terminat de citit manuscrisul Nuriei Monfort. Aceea era povestea mea. Povestea noastră. În pașii pierduți ai lui Carax recunoșteam acum propriii mei pași, de-acum irecuperabili. M-am ridicat, ros de neliniște, și am Început să mă Învîrt prin cameră ca o fiară În cușcă. Toate reținerile, toate șovăielile și toate temerile mele se prefăceau acum În scrum, neînsemnate. Mă copleșeau oboseala, remușcarea și frica, Însă m-am simțit incapabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
înspăimântată a neinițiatului Adso; tânărul învățăcel descoperă “viziuni groaznice la privit și justificate în locul acela numai datorită puterii lor de parabolă și alegorie, sau pentru învățătura morală pe care o transmiteau (...); și am văzut o femeie depravată goală și descărnată, roasă de scârbavnice broaște râioase, suptă de șerpi, împreună cu un satir cu burta umflată și cu picioarele de grifon, acoperite de peri zbârliți, cu gura obscenă, care-și striga propria pedeapsă, și am văzut un zgârcit înghețat de gheața morții (...) pradă
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
La muzeu? Nu, mă, pentru cuvinte încrucișate... Aaa... înveți? Mda... (celălalt închide telefonul Învață! Și ce? N-are un minut-două pentru un prieten? Nu mă mai mut cu el... N-are decât să aștepte până i s-or lungi urechile( rozând capătul creionului,) Animal cu blana roșcată... veverița... viezure... n-am cinci litere viespe nare blană... Vacă. Nu-s toate vacile roșcate... (privește pisica) E roșcată! Dar nu începe cu V ‘trântindu-i o carte în cap) Zât! iar stai în
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
cunoaște, Înseamnă că fata Într-adevăr nu e de pe aici. Zare e clasa a X-a și le cunoaște pe toate fetele din liceu. Ea ascultă tot ce se spune sau se citește privind sala cu un aer absent și rozându-și o unghie. Popescu Gelu Îi vede numai degetul și ochii. De câte ori se termină o poezie sau cuvântul cuiva, amintirile chelului, spre exemplu, fata scoate degetul din gură și aplaudă Împreună cu toți ceilalți. În urma degetului, buzele ei rămân Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
greșit schimbă sensul câte unui cuvânt. Nu-și mai amintește dacă și el a aflat atunci cum o chema pe autoare sau nu. Își amintește numai aerul ei absent din momentele În care era aplaudată și felul În care Își rodea unghiile de parcă fabrica Încet-Încet acel zâmbet pe care Îl lăsa apoi la vedere pentru câteva secunde. — Dar dumneata ce-ai fost În armată? - Întreabă directorul. — Poștar! - declară plin de mândrie Subalternul. — Cum poștar, ce armă e asta? — Hă, hă, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Înainte de a reuși să-l roage pe Subaltern, cu o voce totuși aproape de nerecunoscut, să deschidă fereastra. Acesta se ridică de pe locul lui cu sprinteneală și o Întrebă pe fată: — Nu vă deranjează, domnișoară, dacă deschid geamul? Ea tocmai Își rodea o unghie și, când Îndepărtă degetul de buze, Popescu Îi văzu acel zâmbet enigmatic. „Ea este! Dar cum o cheamă? Cum o cheamă?“ Se gândi că poate, dacă-și șterge puțin albastru de pe pleoape și rimelul și rujul, numele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Un homalău ciudat, dar nu contează. Își face treaba. Îi ține la distanță pe ratați - pentru mine asta contează. Mmm. Penelope dădu grav din cap, În semn de aprobare și În același timp Îmi dădu un cot, așa că mi-am ros obrajii pe dinăuntru, ca să nu râd. Față de acum două minute, Danny devenise de-a dreptul logoreic. — Deci, Danny, de unde ți-a venit ideea cu Sanctuary? Întrebă Penelope, fixându-l cu niște ochi mari și fascinați. El luă o gură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
a putea să cânți îți trebuie o anumită stare sufletească. O armonie în sufletul tău. Cel ce merge să fure pe cineva, acela nu poate cânta. Nici cel ce merge să facă o nedreptate. Nici cel al cărui suflet e ros de patimi și de vrăjmășie față de camaradul său. Și nici acela al cărui suflet este rupt de credință. De aceea, voi, legionarii de azi sau de mâine, de câte ori veți avea nevoie de a vă orienta în spiritul legionar, să vă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
vă orienta în spiritul legionar, să vă reîntoarceți la aceste patru linii de început care stau la baza vieții noastre. Iar cântecul vă va fi un îndreptar. De nu veți putea cânta, să știți că este o boală care vă roade în adâncul ființei voastre sufletești sau că vremea v-a turnat păcate peste sufletul curat; iar dacă nu le veți putea vindeca, să vă dați deoparte și să lăsați locul vostru celor ce vor cânta... (Corneliu Zelea Codreanu „Pentru legionari
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
puternice credința, nădejdea, dragostea atunci vom avea și o societate debilă, pândită de surprize neplăcute, catastrofale, poate și iremediabile, precum crimele politice, jefuiri de bogății din avutul național, și multe altele. Să nu deznădăjduim, căci deznădăjduirea îți macină puterile, îți roade sufletul și te duce la moarte nemântuit. Vremea ce o trăim acum e gravă. Ea cere luptă și sacrificii. Dușmanii Crucii și ai neamului lucrează cu temei. Trăim clipa când pe cel pasiv și îndepărtat de Dumnezeu îl doboară iadul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ne-au îngropat pe rând Ne-au pângărit altare, credința din strămoși Mărturisirea noastră, ei veșnic sugrumând ” Autorul) Legionarii sunt veșnic osândiți, iar românul nu s-a trezit din somnul cel de moarte. El a rămas în stadiul de maimuță rozând roșcove, ca în epoca de aur a guvernării comuniste sau ca fiului rătăcitor din Sfânta Scriptură. Trăim într-o lume năucă. Oamenii sunt buimăciți. Aceeași așteptare, aceeași sărăcie îneacă inima românului în lacrimi și deznădejde, duse până la disperare. La tot
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
oseminte, lacrimi pentru cei ce ne vor căuta pentru a-și înnoi inima și a-și întări credința. Astăzi, cu aceeași perseverență, cu aceeași perversitate diavolească, suntem osândiți, ținuți în afara legii de aceiași dușmani lipsiți de viață sufletescă, corbi care rod din carnea noastră chinuită, pângărind sfintele oseminte ale morților noștri sfinți, oase fărâmate de aprige prigoane sau grele bătălii pe care le-au purtat ostașii crucii cu lupii beznelor, lipsiți de lumina cerului, rătăcitori în noapte ca într-o afundă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Suntem dezrădăcinați, dar nu răpuși. Nici un popas. Viața și lupta își urmează cursul lor. Aștern pe hârtie aceste rânduri sub imperativul: să mărturisesc adevărul. După ani mulți de temniță (cincisprezece), licori de foc, hărțuit apoi în așa zisa libertate și ros de multe amărăciuni care voiau să mă piardă în lava unei robiri eterne, Dumnezeu m-a ocrotit și mi-a lungit viață cu ani mulți ca să mărturisesc. Să mărturisesc martiriul camarazilor mei. Hazardul e mare, puterile mici, eu nevrednic și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
bine, șeful și-a scos desaga pe care o purta în bandulieră și, punând-o jos, în fața lotrilor, a poruncit: ― Și acum, tot ce ați luat să ajungă colo jos! Nu care cumva... Ca și cum ai scutura un măr plin de roadă, așa cădeau pungile cu galbeni, ceasurile și inelele. Până și tabacherele cu tutun au ajuns în desagă... La sfârșit, a legat gura desagii și a pus-o în spatele celui mai voinic dintre ei. ― Hai să mergem. Sâmbătă seara, să fiți
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
crimei... Asta însemna că dinții ce s-au înfipt în torsul victimei trebuie să fi fost umani, deși amprenta mușcăturii e prea mare pentru a fi făcută de dinții unui om. Ceea ce însemna că asasinul mușcase și crâmpoțise, sfâșiase și rosese cu dinții ca să pătrundă în intestinele victimei, sugându-i carnea și inflamând marginile zdrențuite în timp ce sfâșia... Danny sări afară din colțul lui și se duse direct în încăperea alăturată, unde erau depozitate dosarele. Unul dintre fișete conținea dosarele de la Moravuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
își distrugea propriul lui vis. Cei din Teamsters distribuiau niște sticle. Cei din AUFT demonstrau și scandau vechile lor refrene penibile: „Puneți capăt tiraniei studiourilor!”, „Negociați salarii corecte!” Buzz își imagină o pisică gata să sară pe un șoarece care roade o bucată de brânză pe marginea prăpastiei. Renunță să asiste la spectacolul de matineu de jos și intră în biroul lui Gerstein. Marele magnat nu apăruse încă. Telefonista de la studiouri știa să redirecționeze toate apelurile la telefonul personal al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
aflat că omul lucra noaptea la grădina zoologică din Griffith Park. În noaptea următoare, înarmat cu o lanternă, le-a vizitat pe wolverine și s-a îndrăgostit de ele. Erau rele. Erau vicioase. Nu înghițeau nimic de la nimeni. Încercau să roadă sârma împletită din gard, ca s-ajungă la el. Mârâiturile lor semănau cu notele înalte ale saxofonului. Coleman a plecat. N-a furat nimic din casă, pentru că voia să o viziteze de mai multe ori. Citi literatură de specialitate despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se roagă de-o stea ca să-i lumineze calea. Steaua ascultă ruga copilului, și tatăl sosește vesel acasă! " Ei, dar astea-s povești bune pentru cursul primar!" îmi spun eu, nu fără puțină mândrie că sânt licean. Mai tare mă roade însă gândul că nu mi-am făcut compunerea. Dacă tata nu vine, sau dacă vine prea tîrziu?... Mâine trebuie s-o am, că se poate să m-asculte. Îmi iau inima-n dinți și mă hotărăsc să-mi fac singur
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
vremuri de tunicile bleumarin?... Unde este părul lor bogat de odinioară? Unde, strălucirea ochilor, plini de vioiciune, de altădată?! ― Ce naiba ați chelit așa? Parcă v-ați vorbit să veniți fără păr! ― Dar tu ce cusur ai? ― Pe mine m-a ros pălăria, dar voi?! ― Las' că e mai bine așa, să nu mai primim observații de la profesori că nu ne-am tuns! ― Stați jos și așezați-vă în bănci, așa cum eram în clasa a VIII-a! ― Cât e ceasul? ― Șase! Trebuie
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nerăbdare să ne spună ce are pe suflet! spuse Erina, Îmbujorată de aerul rece și de efortul de a struni calul. - Nu știu dacă e momentul, răspunse Alexandru, dar nici nu putem amâna prea mult. E un gând care mă roade și pe care trebuie să vi-l Împărtășesc. Căpitanul nu spuse nimic, mulțumindu-se să asculte. - Iată... toată copilăria și adolescența, petrecute la Veneția, mi-am căutat drumul. Nu l-am găsit. Vreau să spun că nu l-am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu noi odată ce am părăsit un anumit spațiu. Întrebările care te macină se duc și spre trecut, nu doar spre viitor. Chemi imaginile acelui trecut, dar ele nu vin. De aceea privești ninsoarea. Oan-san rămase tăcut. Maestrul avea dreptate. Îl rodeau sute de Întrebări pe care ezita să i le pună. - Nu pot să-ți răspund la toate Întrebările, reluă Shan Bao. Doar În măsura În care ele sunt legate de templul Shaolin. Însă pot să-ți spun un lucru important, pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
n-are de ce să-i fie rușine, și care împarte drept Cuvîntul adevărului. 16. Ferește-te de vorbăriile goale și lumești, căci cei ce le țin, vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu. 17. Și cuvîntul lor va roade ca gangrena. Din numărul acestora sunt Imeneu și Filet, 18. care s-au abătut de la adevăr. Ei zic că a și venit învierea și răstoarnă credința unora. 19. Totuși, temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, avînd pecetea aceasta: "Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85052_a_85839]
-
Pe când așa, totul era în armonie: Lenora și Hallipa, slugile, casa, moșia, pianul cu coadă de un abanos strălucitor și sufrageria de stejar vernisat solid. .. . . . Un vernis reînnoit cu îngrijire la scuturatul de toamnă și de primăvară, căci nu se rosese nicăieri, nici chiar în adânciturile minuțioase ale sculpturilor complicate ale bufetului. . . . Dacă acel bufet, acum 20 de ani, la origina lui, ar fi fost cumpărat de la o casă bună, azi sufrageria familiei Hallipa ar fi fost de mare preț, dar
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]