2,158 matches
-
în repetate rânduri, după cum am văzut, procedeul confruntării textului literar cu subtextul său biografic. Nu mă voi angaja, acum, într-o interpretare de acest gen. Voi reveni cu detalii în capitolul consacrat ciclului eminescian. Urmărind, ca de obicei, geneza formei romanești, am cules din "agende" doar următoarele însemnări de oarecare interes pentru "analiza" de față: "30 iunie 1938. Încep romanul care deviază; nu va mai fi probabil Silvia"; "1 iulie 1938. Scriu 22 p. Bârzulica (devenită Acord final). Romanul se angajează
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
existență vegetativă, fără prieteni și fără iubire, femeia din ea pare să se trezească în sfârșit la viață. Iar primul contact cu realitatea e dureros, pentru că, privindu-se în oglindă (gest simbolic, ce se va repeta obsesiv până la sfârșitul ciclului romanesc, marcând ipostazierea eului ca alteritate, tentativa obiectivării propriilor trăiri interioare), Mili interpretează altfel decât în seara cu pricina scena de la hotel: "[...] în oglindă se văzu subțirică, trasă la față de nesomn, și palidă. Bizu nu i se aruncase la picioare în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
o rezervată receptare critică. Mai mult, "romanele" acestea vor aduce criticului un imens prejudiciu, determinând respingerea candidaturii sale la Academie 74. Sigur pe sine, Lovinescu nutrea însă convingerea că, dincolo de realizarea propriu-zis literară, dincolo deci de valoarea estetică, ficțiunile lui romanești propun o viziune "originală și îndrăzneață", "în contradicție cu tot ce s-a spus și se crede despre Eminescu în materie de iubire", având toate șansele să devină, credea el, "punctul de plecare al unor controverse din domeniul psicologic și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
natural"), compus după mai vechiul model al narațiunii episodice, prin procedeul teatral-melodramatic al adițiunii de scene și tablouri aproape autonome. Lovinescu subliniază, de asemeni, continuitatea de stil și de viziune cu romanele anterioare, vădită și în natura secvențial-dialogală a discursului romanesc, și având la bază conflictul etern dintre "realitate" și "iluzie" (împrumutat teatrului). Într-adevăr, povestea de dragoste se derulează lent, ca în orice "romanț", în manieră pur lovinesciană, pentru ca de la capitolul al XV-lea încolo idila dintre Eminescu și Mite
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
rațional, după principiile unei logici elementare, fără nicio legătură cu "metoda" lui Proust, luată implicit ca "model". Trebuie menționat însă că și aici, ca și în Bizu, e vorba despre o aceeași inadecvare (de formă și de viziune) a discursului romanesc lovinescian la "modelul Proust", pe care am încercat să o explic și să o justific într-un capitol anterior (vezi supra, capitolul Memorie involuntară și proustianism). În pofida voinței sale, Lovinescu rămâne de fapt consecvent cu sine și scrie la fel
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ca romancier realizat". Drept urmare, chiar dacă nu sunt de acord cu afirmația potrivit căreia de la nuvele la Mălureni literatura amfitrionului de la Sburătorul ar urma "fazele prozei Hortensiei, de la subiectiv la obiectiv"225, cred însă că mai valoroase sunt cele două cicluri romanești decât Mălurenii (operă pe care, altminteri, nici nu o putem judeca decât prin prisma celor câteva fragmente rămase iar de aici deducem că ar fi vorba de o creație voit "obiectivă", "cronică de familie ce anticipează Scrinul negru sau Lunatecii
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și psihogenetice, vol. I-II, traducere de Monica-Maria Aldea, Editura Polirom, Iași, 2002. Finné, Jacques, Des mistifications littérraires, José Corti, Paris, 2010. Fix, Florence, Le mélodrame: la tentation des larmes, Éd. Klincksieck, Paris, 2011. Girard, René, Minciună romantică și adevăr romanesc, traducere de Alexandru Baciu, prefață de Paul Cornea, Editura Univers, București, 1972. Goimard, Jacques, Critiques des genres, prefață de Jean-Yves Tadié, Éd. Pocket, 2004. Gramatopol, Mihail, Moira, mythos, drama, EPLU, București, 1969. Gregori, Ilina, Știm noi cine a fost Eminescu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
fapt cultural, "impur", Antonio Patraș nu este preocupat în primul rând de a demonstra coerența estetică "pură" a romanelor lovinesciene. Poetica acestora este decodată cu grijă, ca o veritabilă filosofie a compoziției, însă discuția nu se încheie o dată cu fixarea tipului romanesc. Comentariul critic însoțește personajele cu ironie bonomă, cu atenție față de ocazionalele lor accente stridente, kitsch (în proximitatea melodramei, ele sunt inevitabile) și la implicațiile acestora asupra ideologiei autorului. Din această perspectivă, sunt prețioase caracterele "etnopsihologice" ale personajelor lovinesciene, care nu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
doar individual și își face apariția tot ca fenomen social acea transformare a plăcerii, acea nuanță de sensibilitate, acea sublimare și acel rafinament al reacțiilor emoționale pe care le numim iubire" (p. 80). 121 René Girard, Minciună romantică și adevăr romanesc, traducere de Alexandru Baciu, prefață de Paul Cornea, Editura Univers, București, 1972. 122 Gherea interpretează alegoria Luceafărului ca pe o expresie camuflată a resentimentului: "Luceafărul desigur ar fi vrut să fie în locul lui Cătălin, în mândria lui ne pare că
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de o alta parodică - Dracul verde (1972), Parodii de la „a” la „z” (1975), Cetiți-le ziua (1976), La munte și la mare... (1980). Romanul Patima (1972), care împreună cu altul, intitulat Umbra, alcătuiesc ciclul Semnul șarpelui (1974), se așază în linia romanescă inaugurată de Ioan Slavici. Câteva cărți de amintiri, în care umorul se asociază fericit cu nota amical-sentimentală, evocă „întâmplări cu scriitori” - Întâmplări cu scriitori (I-II, 1979-1982), Întâmplări cu scriitori și alte năluciri (1985), Întâmplări vesele cu scriitori triști (2003
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
la sfârșitul secolului XVI, în stil baroc, fiind principalul lăcaș de cult din perioada colonizării spaniole; azi funcționează ca Muzeu al Artelor Religioase); Catedrala Nouă (construită la sfârșitul secolului XIX, combinând mai multe stiluri arhitecturale, cu o predominare a stilului romanesc); Parcul Abdon Calderon, situat între Catedrala Veche și Catedrala Nouă - un excelent loc de recreere; Parcul Națonal Cajas (situat la cca.30 km distanță de Cuenca, cu peisaje montane spectaculoase situate la altitudini ce variază între 3100 și 4450m, cu
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
cu numeroase festivaluri studențești și alte evenimente academice. Între elementele cu valoare arhitecturală deosebită se numără: Catedrala Veche (datează din secolul XII și este una din cele mai importante clădiri Daniela Larion - Centre și regiuni turistice 156 romano-catolice în stilul romanesc din Portugalia); Catedrala Nouă (construită în 1541); Mănăstirea Santa Cruz (unde sunt înmormântați primii doi regi ai Portugaliei), iar dintre vestigiile arheologice ale unor structuri din perioada romană (când orașul era cunoscut sub numele de Aeminium) cel mai bine păstrat
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
romanului se conturează o puternică imagine a ruinei și agoniei, iar ultimele fraze încheie cercul prin sinuciderea Prințului, care se aruncă sub roțile Orient Expres-ului, ce îl purtase de atâtea ori în cavalcada fastuoasei sale vieți. După această reușită romanescă, remarcată în epocă, scrisul lui T.-B. revine în matca bine știută. Dacă în romanul Scandal (1945) schițează psihologia politicianului onest, dar și a impostorilor ori a celor intrați în politică pentru a-și satisface vanitatea, evocând medii și o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
București, 1985; Sărind într-un picior, București, 1987; Umbra șoimului pe zăpadă, București, 1988; Între două tăceri, București, 1999; Vecinătatea pustiului, București, 2000. Repere bibliografice: Constantin, A doua carte, 199-200; Mircea Constantinescu, „Pânda”, RL, 1982, 13; Adrian Dafir, Vitalitatea construcției romanești, LCF, 1986, 27; Vasile Macoviciuc, „Ningea pentru unul singur”, LCF, 1986, 31; Alboiu, Un poet, 215-216, Gabriel Iuga, în Antologia poeților tineri, îngr. George Alboiu, București, 1982, 313; Romul Munteanu, Intriga circulară, FLC, 1988, 36; Valentin F. Mihăescu, Inventar incomplet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287643_a_288972]
-
spionaj străini, care plănuiesc să aducă prejudicii țării. Evenimentele de la sfârșitul lui 1989 au dat ocazia autorului fie de a-și regândi opera (toate ciclurile narative anterioare trec prin procesul revizuirii), fie de a se putea exprima liber, în registru romanesc, asupra unor teme precum colectivizarea - Pământ, pământ... (I-III, 2001) - sau rolul real deținut de armata română în cel de-al doilea război mondial - Lada de companie (1997) -, teme care, în concepția lui M., ar trebui să ducă la „incriminarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288134_a_289463]
-
originar care rătăcesc pe cer sunt temele formulate aforistic în Umbra cuvintelor: „Și-ascult cum germinează statuile în munți”; „Un deget de aramă / bate în tăcerea ușii”. P. părăsește poezia și optează pentru eseul moralistic ce se revendică dintr-un romanesc al ideilor. Modelele lui sunt eseiștii spanioli (Unamuno, Ortega y Gasset) și, dintre francezi, Albert Camus. Mărturisește că nu cunoaște foamea de real, cum o cunosc, de regulă, reporterii, și că se simte mai bine printre mituri și parabole. Faptul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
75.296 1.4 traduceri Pagina 150.592 ───────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 2. Multiplicare, aranjare, ambalare ────────────────────��───────────────────────────────────────── Multiplicare CD, aranjare, ambalare ────────────────────────────────────────────────────────────── - inscripționare Bucata 5870 ────────────────────────────────────────────────────────────── - tipărire eticheta Bucata 4696 ────────────────────────────────────────────────────────────── - tipărire coperti Bucata 5870 ─────────────────────────────────────��──────────────────────── - aranjare eticheta, ambalare Bucata 3759 Capitolul III SERVICII CONSULTANTA LICENȚE în vederea promovării exporturilor romanești Nr. Capitolul IV TARIF ORA CALCULATOR COST ORA CALCULATOR ................... 119.307 lei Capitolul V SERVICII ORGANIZARE TÂRGURI ȘI EXPOZIȚII ÎN STRĂINĂTATE ALTELE DECÂT CELE CONFORM Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 120/2002, cu modificările și completările ulterioare nr. Denumire
EUR-Lex () [Corola-website/Law/162099_a_163428]
-
climatul de excepțională tensiune pe care îl propune "teatrul de stare" așa cum îl realiza regizorul Alexa Visarion la acea dată. Mi s-a părut firesc să construiesc aici într-un subsol al Teatrului Giulești, spațiu "neconvențional" cel puțin pentru teatrul romanesc, "avant la lettre" un spațiu la dimensiunile omului, așa cum este cel locuit de țăran. Un spațiu doar pentru patru personaje, stabilit de la început ca un raport de familiaritate între protagoniști și public, spectatorul trăind efectiv, în prim-plan, drama personajelor
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mie mai întîi, apoi altora, în dialog) ar sta în reflexul de respingere a tot ce vine dinspre o Europă răsăriteană, atît de infestată de comunismul rusesc. Și mai e ceva. Ce ține de statutul strict al romanului modern. Scenariul romanesc occidental cum nu a făcut-o niciodată, nu o face nici acum nu are în vedere componenta social-politică, atît de nefericit impusă prozei estetice; își urmează traseul pe care însăși societatea prosperă și l-a marcat în secole de civilizație
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
concluzie pe care o tragem (împreună, nu?, cu parșivul romancier) este că cei doi puștani (și, se-nțelege, mai toți cei de teapa lor) nu prea știu pe ce lume sînt. Și dacă ar fi să ne implicăm în scenariul romanesc, ar trebui să le oferim celor doi și replica: Ei, și ce?! Da. Ei, și ce dacă habar n-au de ce se-ntîmplă, dramatic, în jurul lor! Nu mai pot ei! E treaba babacilor lor să se gîndească la toate astea. Dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Marin Preda cazuri paradigmatice în ultimele abordări, nu mai puțin prin tenta lor morală diferită chestiunea e una dintre cele mai delicate. Nimeni dintre cei ce se implică în analiza de ultimă oră nu contestă valoarea intrinsecă a vocației lor romanești, valențele strategice narative ale construcției, originalitatea indubitabilă. Ceea ce interesează, după atîta vreme de la scrierea operei, nu e atît derapajul fățiș sau fardat înspre o dictatură care-i curta cu leninistă perfidie, cît alterarea valorii în sine, prin silnica împăcare a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
proaspăt consumatei remanieri. Văzînd, pe nocturnele ecrane, curriculele celor nou-numiți, n-am putut evita amănuntul (curricular) că toți de altfel personaje distinse știu să vorbească limbi străine, două, trei, patru. Răutăcioși (cu atestare curriculară), am dat (întîmplător) peste o frază romanescă din alt salonard, unul de geniu al literelor franceze, Pierre Drieu la Rochelle, despre alt salonard, nestăpînindu-ne a o reproduce: "Nu deschisese o dată o carte și de abia știa să scrie în cele cinci limbi pe care le vorbea".Parșiv
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sterpe autoreferințe, ci în credibilitatea personajelor ce le animă romanele. Atît de căutate! Atît de vîndute! Atît de capabile să întrețină o meserie, da, o meserie, iată, nicicînd muritoare! ... Pînă și un pictor, ins al retinei (paradoxal împătimit al topului romanesc la zi), vede clar aceste lucruri. Atît de neclare, vai, celor efectiv implicați în ele. Macaz: întorcîndu-mă la șevalet, știu prea bine că dincoace, în artele vizuale, situația e și mai fumegoasă. Nobel a inventat, în 1875, dinamita. 1 noiembrie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Punctele de rezistență sunt eseul titular și cel intitulat Momentul actual al criticii. Acesta din urmă tratează problema reconsiderării statutului criticii, în timp ce primul - care pornește de la Arca lui Noe, eseul lui Nicolae Manolescu - reprezintă o încercare de (re)definire a romanescului. În acest scop, M.C. scotocește cu răbdare prin bibliografia problemei, constatând fie relativismul definițiilor, fie tendința generalizărilor forțate. Paradigma pentru care optează are în centru conceptul de complexitate, caracteristic pentru oricare din termenii ecuației lume-existență umană-viață. În secțiunea Lecturi posibile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288027_a_289356]
-
Să știi să mori frumos, volumul de versuri Postume înviate, memorialul de călătorie Europa pe patru roți). Primele două cărți ale lui C. sunt romane istorice. Inorogul nu moare evocă viața și personalitatea lui Dimitrie Cantemir în formula unui sinopsis romanesc, asemănător cu un scenariu de film, remarcabil prin câteva scene lirico-dramatice, dar deficitar sub raport epic. Superior ca narațiune primului roman, Prințul de aur suprapune o acțiune la timpul prezent unei reconstituiri istorice. Figura principală a narațiunii, domnitorul Constantin Brâncoveanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286632_a_287961]