4,056 matches
-
în gând. Trist. Simt că-mi dau lacrimile. Ce naiba am?... Și cum a rămas? - Vasia a refuzat. Radu a zis că dacă nu renunță la mirc, divorțează. - Și ea a ales mirc-ul... - Da. A zis că nu are decât. Vrea romantism în viață, atâta cât mai poate. Dacă nu îl primește de la soț, îl ia de unde găsește. Da... Probabil ăla din State tot romantism caută. O nevasta busy, rece... Lipsa de viața socială, de comunicare. Poate și ceilalți... O privesc pentru
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
renunță la mirc, divorțează. - Și ea a ales mirc-ul... - Da. A zis că nu are decât. Vrea romantism în viață, atâta cât mai poate. Dacă nu îl primește de la soț, îl ia de unde găsește. Da... Probabil ăla din State tot romantism caută. O nevasta busy, rece... Lipsa de viața socială, de comunicare. Poate și ceilalți... O privesc pentru prima dată pe Țușca rece, cercetător. Să fie ea de vină? De aceea intru și eu pe mirc? Din nevoie de puțin romantism
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
romantism caută. O nevasta busy, rece... Lipsa de viața socială, de comunicare. Poate și ceilalți... O privesc pentru prima dată pe Țușca rece, cercetător. Să fie ea de vină? De aceea intru și eu pe mirc? Din nevoie de puțin romantism în viață? - Țușca, știi ce? Hai, dă-le dracului de cărți! Hai la un film. Hai în parc! - Ce-ți veni? Lasă-mă, nu stiu daca termin până luni dimineață... - Țușca, am obosit Am nevoie de tine! Hai, te rog
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
chinul vieții de mamă singură cu doi copii, vieții dinainte -aseptica, sterilă și goală de meniri și sentimente. - Poate e mai bine așa.... - Cum poți spune una că asta? Ce-i mai lipsea? - Poate exact ce a căutat pe mirc. - Romantism? Sarcasmul picura din cuvânt că veninul. Așa e, cine mai are nevoie de romantism în zilele noastre? Poate doar acei neadaptați care umplu mirc-ul zi și noapte. Și poate nici ei, ei se mint. Și mint. Ei intra acolo, poate
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
de meniri și sentimente. - Poate e mai bine așa.... - Cum poți spune una că asta? Ce-i mai lipsea? - Poate exact ce a căutat pe mirc. - Romantism? Sarcasmul picura din cuvânt că veninul. Așa e, cine mai are nevoie de romantism în zilele noastre? Poate doar acei neadaptați care umplu mirc-ul zi și noapte. Și poate nici ei, ei se mint. Și mint. Ei intra acolo, poate, din calcule materiale mult mai meschine. Căutând o șansă de a scăpa din miasmul
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
mirc-ul zi și noapte. Și poate nici ei, ei se mint. Și mint. Ei intra acolo, poate, din calcule materiale mult mai meschine. Căutând o șansă de a scăpa din miasmul societății române, plecând oriunde... Dar eu? Am nevoie de romantism? Ce ma face să stau pe mirc, atunci când aș putea face o mie de alte lucruri mai folositoare? Poate nu vreau alte lucruri folositoare în afară de cele ce-mi umplu rostul zilei și vieții. Poate chiar vreau puțin romantism în viața
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
nevoie de romantism? Ce ma face să stau pe mirc, atunci când aș putea face o mie de alte lucruri mai folositoare? Poate nu vreau alte lucruri folositoare în afară de cele ce-mi umplu rostul zilei și vieții. Poate chiar vreau puțin romantism în viața mea supra-mega-hiper- realistă, materială până la limită. Ah, daca as putea gasi puțin romantism în viața de zi cu zi! - Ieșim și noi puțin? - Unde? Nu vezi că ploua? Luăm umbrela. Bem undeva o cană de ceai cald, privind
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
mie de alte lucruri mai folositoare? Poate nu vreau alte lucruri folositoare în afară de cele ce-mi umplu rostul zilei și vieții. Poate chiar vreau puțin romantism în viața mea supra-mega-hiper- realistă, materială până la limită. Ah, daca as putea gasi puțin romantism în viața de zi cu zi! - Ieșim și noi puțin? - Unde? Nu vezi că ploua? Luăm umbrela. Bem undeva o cană de ceai cald, privind prin fereastră cum cade ploaia... - Ești nebun. Mai bine mai ia niște pastile, ce știu
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
grația. Eu, domnule Felix, dă-mi voie să mă mărturisesc dumitale ca unui prieten, n-am fost fericit în căsnicie. Întâia soție nu mi-a dat cinstea ce mi se cuvenea. În sufletul meu de moșier prozaic se ascunde puțin romantism. O cunosc pe Otilia de când era mică, și pot spune că a crescut sub ochii mei. Dacă Dumnezeu mi-ar fi dat libertatea să-mi fac femeia cum vream eu, aș fi făcut-o ca pe domnișoara Otilia. O iubesc
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
strânse cu moșierul, și toată gingășia ei față de el, Felix, nu fusese decât un chip fin de a-l înșela asupra adevărului. Ce însemnau aerele acelea materne, îngrijorarea de viitorul lui, dacă nu lipsa dragostei? Felix râse el însuși de romantismul său și găsi că pentru un viitor medic nu era tocmai pregătit sufletește. I se reproșase în glumă de către colegi. Trebuie să fie mai cinic, mai pozitiv. Femeile joacă comedii. Otilia făcuse pe pudica cu el, îi dăduse timidități serafice
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tată sublim totodată, o mamă nu-și poate iubi bărbatul și copiii. Ori iubește pe bărbat și bate pe copii, ori iubește pe copii și bate bărbatul. Eu am experiență de la moșie, sunt, cum s-ar zice, vindecat de anume romantisme. Unul care ține în chip exagerat la un câine este epuizat sufletește și scoate cuțitul la tată-său. Emotivitatea, delicatețea sufletească, astea sunt produse ale inteligenței, sunt complicațiuni superioare. Am observat că părinții cu copii mulți iubesc rău copiii, în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ariviști, ca ipostaze ale prototipului, ca în piesele lui I. L. Caragiale, unde idiotul ca Agamiță Dandanache stă în vârful ierarhiei ariviștilor. e) Enigma Otiliei este un roman de sinteză, fiindcă pe structura realistă a romanului găsim grefate elemente de clasicism, romantism, baroc, expresionism. Structura realistă este realizată prin tipurile sociale variate, prin "feliile de viață" bucureșteană, prin tehnica de colaj, prin caracterul critic. Tehnica de colaj constă în introducerea listei socotelilor lui Costache Giurgiuveanu descoperită de Felix Sima, prin care acesta
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tale o mărturisire adresată ție sau nimănui: am fost om și acuma nu mai sânt Când în tine nu mai e nimeni, nici chiar Diogene, și ești vacant până și de vid și urechile nu-ți mai țiuie de neant... Romantismul german - sau vremea în care nemții cunoșteau genialitatea sinuciderii... Când te apropii de Dumnezeu prin răutate și de viață prin umbre, la ce poți ajunge dacă nu la o mistică negativă și la o filozofie nocturnă? Crezi fără să crezi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cunoaștere a Franței și Germaniei. Ele au ceva din mireasma deșteptării originare a spiritului și din parfumul dizolvant al lucidităților crepusculare. Fecunditatea lor este însă departe de a fi echivocă, ea înrădăcinîndu-se în temeliile unei culturi. În clasicism și în romantism, Franța și Germania și-au întins o oglindă pentru a se putea adora narcisic. În toate momentele mari de cultură, triumfă un Eros spiritual. Este o oglindire în propriul abis de fecunditate și de iradiere. Cu Schelling, Novalis, Hegel și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
s-a desfătat în străfundurile sale și și-a pipăit marginile. Romantica germană, mai mult decât oricare alt moment al spiritului european, justifică definitiv participarea la istorie. Atâta vis al spiritului compensează trivialitatea de secole a gândirii și a vieții. Romantismul german este autoextazul spiritului în finit. Procesul "normal" al unei culturi o face să treacă în mod inevitabil prin perioada inițială a naivității. Nediferențierea și indiviziunea împrumută culturii, într-o astfel de fază, un caracter de tot concret. Separația de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
istorice, literare și marxiste. Scrierile lui erau prea puțin originale și teribil de indigeste, relevînd îngustimea sa de spirit; în plus, îi lipsea cu desăvîrșire darul polemicii. Într-o mișcare obișnuită cu cele mai intense dezbateri de idei, impregnată de romantism, în care o aură de glorie îți poate fi conferită doar de mari acțiuni revoluționare și de incursiuni sclipitoare în domeniul teoriei marxiste, acesta poate fi a priori un handicap care să te anuleze cu totul..."198 Omul nostru nu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
prin „vârtejul mulțimii răsculate”; revoluția a fost (din 22 decembrie) și un fel de „transă” copleșitoare: Petre Roman mărturisește că el însuși vorbea ca un „automat”, ca un posedat, că respectivele zile incendiare îi induseseră o programare comportamentală și un romantism revoluționar (p. 113). El neagă și invalidează teoria complotului, justificând astfel: „Revoluția noastră s-a făcut din mers, pas cu pas, și a fost ca atare plină de șovăieli și de aproximații. Trebuie totuși să admitem că un număr de
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
prejudecăți se explică și prin analiza dihotomică aplicată momentului inaugural al istoriei culturii europene, reprezentat de nașterea filozofiei în Grecia antică. Până la Nietzsche, filologii și istoricii germani au văzut apariția gândirii speculative ca pe o trecere de la mythos la logos. Romantismul nu face decât să inverseze polaritatea acestui binom, astfel încât mitul este prezentat ca „vârsta de aur” a conștiinței, neîntinată de păcatul originar al „gândirii”. Gadamer va sprijini o abordare fenomenologică a conștiinței hermeneutice tocmai din dorința de depășire a acestui
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
lui Pompiliu Constantinescu, pentru care, la Voronca „excesul Însușirilor sale este contrariat de excesul defectelor”. Dacă, scriind despre Brățara nopților, Octav Șuluțiu motiva lipsa de „unitate”, În Înțeles tradițional, prin faptul că avem de-a face cu „o poezie de romantism frenetic, neputîndu-se complace În constrîngerea de crustă a formei consacrate”, pe care o „sparge”, eliberîndu-se prin apelul la acele „imagini” răsturnate În planuri Întretăiate, precum sunt descompuse mișcările În tablourile artei noi”, alți recenzenți observă, alături de noutatea frapantă și prospețimea
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
avea, în sine, de ce să pară inadecvată sau incomodă, nu mai mult, în orice caz, decât alte clasificări sau ierarhizări inevitabile în orice încercare de ordonare teoretică a câmpului literar. Însă iluzia retrospectivă prin care poeticile moderne (acelea apărute de la romantism încoace) își proiectează orbește asupra lui Platon și Aristotel propriile contribuții, poate fi pusă, pe bună dreptate, sub semnul întrebării. După cum a observat Gérard Genette, acest transfer al unei articulații fundamentale a poeticii moderne asupra poeticii clasice nu a rămas
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în schimb un poetician neoclasicist ca Batteux va face tot posibilul pentru a include în sistem poezia lirică, arătând, printr-un sofism magistral, că aceasta ține și ea de sfera mimesis-ului, în măsura în care imită niște sentimente 174. Ceva mai târziu, în romantism, criteriul pur tehnic al situației enunțiative este deplasat către un plan mai degrabă psihologic sau existențial (Friedrich Schlegel considera, de exemplu, forma lirică, subiectivă, pe cea dramatică, obiectivă, iar pe cea epică, subiectiv-obiectivă)175. În linii mari, întreaga confuzie pornește
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
argumente, unele extrem de convingătoare, altele într-o mai mică măsură, căutând cu răbdare puncte de acroș, atât în textele poetice, cât și în studiile teoretice, și încercând să demonstreze că această tipologie se confirmă istoric, putând fi urmărită de la începuturile romantismului până în epoca actuală. O primă obiecție care s-ar putea aduce acestei teorii ar fi cea privitoare la terminologie. Deși problematica în sine este cât se poate de incitantă, apelul la termeni ca denotație și conotație complică întrucâtva lucrurile, dat
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
3.2 Câteva criterii..." S-ar putea obiecta că introducerea în ecuația acestui tip de poezie a unor criterii ca acelea de „mimetic” și/sau de „ficțional” complică și mai mult lucrurile, întorcându-ne cu câteva secole în urmă, înainte de romantism, când mimesis-ul era considerat criteriul esențial pentru stabilirea literarității, în general. Pentru a răspunde acestei obiecții, trebuie să precizăm de la bun început că ne vom ocupa doar de acele texte care - apărute după perioada de glorie a simbolismului - trădează orientarea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și un experimentat critic, autor printre altele, al unui studiu despre opera lui Italo Calvino 280, nu vom fi surprinși să găsim și în scrierile sale poetice răsfrângeri ale acestei apetențe pentru „ficțiuni” teoretice. Așa cum se întâmplă de fapt de la Romantism încoace - să ne amintim doar remarca lui Walter Benjamin, conform căreia, pentru scriitorii romantici, „conștiința poeziei devine ea însăși poezie”281 -, întâlnim și în cazul lui Deidier aplecarea către conceptualizarea propriilor demersuri. Iată de pildă ce notează autorul în legătură cu problematicul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
un poem care se intitulează - nu tocmai întâmplător - Ciocnirea. Și aici, ceea ce ne atrage de la bun început atenția este mișcarea amplă, preponderent epică a poemului, lungimea multora dintre versuri amintind, pe de o parte, de „vârste” apuse ale literaturii (de romantism, de pildă), pe de altă parte, de experimentalismul avangardelor și fanteziile oniriștilor. Absența voită a rimei și ritmului favorizează o astfel de desfășurare (de tip prozastic), iar faptul că versurile nu au majusculă nici măcar când începe o nouă frază fluidizează
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]