17,708 matches
-
printre picioarele pantalonului, ca să pot pipăi crăcăna din piele cu palma mea lucioasă. Încetul cu Încetul Însă, nădușeala din șifonier Începu să mă calce pe nervi. Nu mai rămânem și noi singuri? Cât avea să mai dureze până să-mi rostească numele? Cu siguranță, Dora Îl aștepta pe acest musafir. Și atunci de ce nu m-a rugat să mă Întorc peste o oră, cum ne-am și Înțeles, de altfel? Mi-am pus bluza cu grijă. Apoi mi-am Întors capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
abdomenul, ramele corsetului se lipiră de trunchiul meu În dungi rigide. Era ca și când m-aș fi transformat În... Nu, asta e cam greu de exprimat. Până acum nu mi-am dat seama că unele cuvinte chiar sunt mai greu de rostit decât altele. Era ca și când... Ca și când m-aș fi... Înc-o dată. Era ca și când m-aș fi transformat Într-o floare. De la coaste În jos eram un lujer umed, iar de la brâu În sus, un boboc lucios, gata să plesnească. În timp ce Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de frică, așteptam să aud În sfârșit scaunul din răchită scârțâind și sunetul chibritului cu care Dora avea să-și aprindă o țigară, cu acel bine - cunoscut gest fatal și lin. Așteptam să tragă calm din țigară și să-mi rostească numele, după care fumul să se ridice În lumina soarelui târziu al după-amiezii. Din nou deslușeam voci dinspre hol. Acum vorbeau Însă mai Încet decât mai devreme. Dar acest vizitator ce era oare, femeie sau bărbat? Mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu era singurul care mi se ridicase. Dar, În loc să spună ceva, părea să ezite În fața oglinzilor de pe ușă. Poate că Își retușa machiajul? Trupul meu se topea Într-o stare de așteptare Înfierbântată. Din clipă-n clipă, Dora Îmi va rosti numele. I-am promis că voi fi fetiță cuminte, așa că cel mai bine ar fi să stau calm. Mi-am lipit picioarele conștiincios, Îndreptându-mă de spate și mi-am lăsat mâinile să atârne, cu coatele lipite de corp. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
schimbi mijlocul de transport, normal. Făcu un gest cu mâna, de-a lungul barei transversale a bicicletei. — Până și mijlocul de transport pe care-l folosești... e o chestiune de clasă, Sascha, să știi de la mine. Apoi, Întinzându-mi mâna, rosti un „adio“ enigmatic. În ultimul meu an de liceu, Anton avansa orizontal, Întins pe perne cu puf, cu heruvimi roz ca niște purcei plutind În jurul său. Mă rog, asta era imaginea pe care voia s-o creeze. Evident, nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de atletică n-avea nimic de-a face cu discuția. Și-apoi, chiar conta activitatea căreia ne dedicam? — Dar tot jucați voi niște roluri. Da, presupun că da. Totuși, Într-o zi sau, mai degrabă, Într-o noapte n-am rostit replicile potrivite și minunata noastră piesă a fost curmată brusc. Timpul trecea - până Într-o zi când, fără nici un avertisment, Dora a apărut În foaier. Abia săptămâna trecută, ca să fiu mai precis. La Început nici n-am recunoscut-o. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu un gest teatral, cu mâinile Întinse. Dă-mi adresa și o să am eu grijă să mușamalizez. Cine știe, poate nu-ți recuperez doar clipsurile, poate aflu de ce arăta atât de agitată. Se lăsă pe spate de parcă tocmai ar fi rostit o replică memorabilă, apoi, Înainte să Închidă ochii, adăugă Încet: Între timp, fii deștept: prefă-te că ești prost. Luat prin surprindere, m-am uitat la el cum ațipește, În timp ce marele Rigoberto Își punea sentimentele pe tavă, plângându-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mi-am lăsat ochii În pământ și i-am sărutat degetele. Și asta a fost tot. Nici adio, nici la revedere. Cu toate astea, eram convins că semnaserăm un pact. În cele șapte zile și nopți care au urmat, cuvintele rostite de noi au lăsat un ecou - cel puțin În mintea mea. Mi-a luat trei zile să mă Încred În intuiția mea, Încă trei să mă conving, dar abia În a șaptea zi mi-am dat seama că nu conta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fost surghiunită pe rafturile cele mai ascunse ale librăriilor. Poftiți, uitați-vă. Ne arătă o ilustrație. Dinamită pentru Hauptstein și pentru cei de teapa lui. Priviți aceste testicule, priviți această elevație. Și totuși mărimea falusului gigantic ne miră pe nedrept, rosti ursuz, apoi Începu să recite: Obscur et froncé comme un œillet violet, il respire, humblement tapi parmi la mousse. Din buzunarul interior Karp scoase obiectul metalic, pe care Îl așeză Între pagini de-a lungul cotorului cărții. Închizând volumul, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
hainele mele nu mi se mai părea la fel de amuzant. — Totuși, abia mai târziu mi-am dat seama că interesul meu nu era inocent. Pe atunci aveam unșpe, doișpe ani. Poate chiar treișpe. Chiar dacă nu sunt catolic, nu sunt nici... (am rostit cuvântul În șoaptă), și mă atingeam de nenumărate ori, În fiecare zi. De câte ori și oriunde apucam: În dormitor, la baie, În bucătărie, dacă nu era nimeni acasă. Până când mă Înroșeam de tot și mă durea, și mă gândeam că partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mai Înainte, așa că, după ce i-am povestit lui Manetti ce se Întâmplase, cu o voce tremurândă, Încercându-mă să mă liniștesc, m-am simțit de parcă aș fi vorbit Într-un neant luminos, Însă deloc inofensiv. Deși cuvintele sunau afectat, parcă rostite dintr-un roman desuet, inspectoarea mă urmări cu atenție. Când, Într-un final, am terminat, adăugând ca un fel de reflexie târzie, că mă gândisem la acest „caz“ și ajunsesem la concluzia că... Ei bine, lucrurile stăteau În felul următor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fi dat seama dacă ceva nu era În regulă. Iritat, am ridicat privirea și am observat că Röser discuta cu vizitatorul care răsfoia documentele. Deși vorbeau Încet, nu era greu să ghicești că erau ceva mai bine dispuși decât mine. Rostind un cuvânt care semăna cu „elevație“, dar care, având În vedere circumstanțele, trebuie să fi fost mai degrabă „exaltare“, bibliotecarul anunță vizitatorul că „Mătușa Martina nu se Întoarce până când...“ — Foarte bine, Îl Întrerupse vizitatorul. Dacă ar Înțelege adevăratul sentiment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Pieplack, Înainte ca Diels să repete gestul cu fermoarul, care acum părea blocat. Încrucișându-și brațele, zâmbi glorios: „K. u. K. “, deci? Ce-i ăsta, vreun cod secret, cumva? Numele unui vizitator necunoscut? Sau ultimele cuvinte pe care le-a rostit Înainte să moară? Domnule Knisch, se aplecă Înainte cu un elan dramatic, vreți să mărturisiți? — Să mărturisesc? Vreți să insinuați, că sunt suspect? Așa ceva este absurd! am exclamat. Dora a fost prietena mea. În plus, am un alibi. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sfoara, i-am returnat băiețelului balonul. — Cum spui? Maică-se se oprise mai departe, cu soarele În spate. Se uită mai Întâi la fiul ei, apoi la mine, apoi, vizibil tulburată, și-a dat o șuviță după ureche și a rostit ceva ce suna ca un nume. Dar nu, cred că mă Înșelam. Smucind balonul ca să fie sigur că mai are destul gaz, băiatul dădu din cap repezit, aruncându-mi un „mulțumesc“ fugitiv Înainte de a se Întoarce la părintele său neclintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
reușit să disting nici o mișcare. Totuși, era clar că nu eram singur. Șira spinării mi se Încordase, urechile mi se micșoraseră, tălpile mi se Înfierbântaseră. Apoi cineva trase zăvorul și deschise ușa. Undeva deasupra mea am auzit-o pe Dora rostind: — Ce-i cu tine? De ce nu poți să-ți folosești imaginația Într-un scop mai nobil? Nu ca să-ți repari gafa, ci pentru a-i ajuta pe cei care nu pot s-o facă? Luă o pauză, apoi adăugă: dac-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Împreună cu cel numit, intenționau să fondeze o ligă internațională pentru reformă sexuală. Wickert Îi aștepta Înapoi săptămâna viitoare. Absența lor oferea Brigăzii de Moravuri ocazia perfectă pentru a verifica treburile În care erau implicați, fără să fie deranjați. În sfârșit, rosti cu mândrie, am reușit să penetrăm fundația. Printr-o persoană infiltrată, poliția a reușit să pună mâna pe dovezi importante. De pildă, au intrat În posesia unei liste complete cu copiii care fuseseră dați spre adopție, precum și un teanc respectabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un copil. Încetișor Începeam să Înțeleg unde bătea Manetti. Și cât de mult mă Înșelasem eu. Irizarea mea nu fusese completă. Acum mi-am dat seama cine era fiul Dorei. Și nu era Alf Kinkel. Înainte de-a apuca să rostesc numele băiatului, Inspectorul continuă. — Din moment ce Hatz simțea nevoia, chiar dacă nu și dorința, de a o lăsa Însărcinată pe soția sa, cuplul se hotărî să adopte un copil. Astfel, Froehlich a reușit să rezolve două probleme dintr-o mișcare. Ajutându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lui Boston and Northeastern. Fotografia înrămată îi fusese dată ca premiu lui tata, după ce vânduse polițe de asigurare în valoare de un milion de dolari sau, cine știe, asta o fi răsplata după ce faci zece milioane. „Domnul Lindabury“, „Sediul central“... rostite de tata, cuvintele acestea aveau pentru mine aceeași greutate ca „Roosevelt la Casa Albă din Washington“... și-n tot acest timp îi ura de moarte pe ajunșii ăștia, mai ales pe Lindabury, cu părul lui ca mătasea de porumb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
spus maică-ta. Să nu mai mănânci cartofi-pai cu Melvin Weiner după ore. — Nici altă dată, stăruie mama. — Nici altă dată, zice tata. Și nici hamburgeri, stăruie mama. — Și nici hamburgeri, zice tata. — Hamburgeri, zice ea cu înverșunare, de parcă ar rosti Hitler, în care se bagă toate porcăriile pământului - iar dumnealui îi mănâncă. Jack, pune-l să promită până nu se-alege cu o țura2 îngrozitoare și-o să fie prea târziu. — Îți promit! răcnesc eu. Îți promit! și o întind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
colțul încăperii, pentru ca apoi să se întoarcă cu pași împleticiți în abureala densă, sufocantă, e ca și cum ei toți s-ar fi întors cu mașina timpului într-o epocă în care existau sub forma unei turme de animale evreiești, capabile să rostească doar oi, oi2... căci asta rostesc ei atunci când se târăsc de la duș înapoi în șuvoiul de aburi fierbinți. Ei, taică-meu și tovarășii lui de suferință, par să fi revenit, în sfârșit, în habitatul în care se simt ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
întoarcă cu pași împleticiți în abureala densă, sufocantă, e ca și cum ei toți s-ar fi întors cu mașina timpului într-o epocă în care existau sub forma unei turme de animale evreiești, capabile să rostească doar oi, oi2... căci asta rostesc ei atunci când se târăsc de la duș înapoi în șuvoiul de aburi fierbinți. Ei, taică-meu și tovarășii lui de suferință, par să fi revenit, în sfârșit, în habitatul în care se simt ca la ei acasă. Într-un loc fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cât le-a luat doctorilor să stabilească, mai întâi, că în uterul maică-mii s-a pornit să crească ceva și, mai apoi, dacă excrescența în fine localizată e malignă... dacă ceea ce are ea e... ah, nici nu cutezăm să rostim cuvântul acela unul de față cu celălalt! Nici nu-l putem pronunța în integritatea lui oribilă! La acest cuvânt facem aluzie folosindu-ne de abrevierea eufemistică pe care ne-a oferit-o chiar ea înainte de a se interna în spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
oferit-o chiar ea înainte de a se interna în spital pentru analize: C-A. Și genug 1! Nu vrem să auzim de n, c, e, r, să ne bage-n sperieți până la sfântu’așteaptă! Câtă forță are, de poate să rostească fie și literele astea două, toate rubedeniile sunt de acord în privința asta. Și nu există oare, la o adică, destule cuvinte întregi pe care să și le șoptească unii altora în spatele ușilor închise? Ba da! Ba da! Sunt vorbulițe urâte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și căreia, din câte-mi amintesc, nu i-a cerut nimeni părerea, își ia asupra ei sarcina de a ne înștiința că Rabbi Warshaw este unul dintre cei mai venerați oameni din tot Newark-ul. Ve-ne-ra-tî. Patru silabe, întocmai cum ar rosti rabinul însuși în stilul lui vârtos, anglo-oracular. Încep să bat darabana încetișor în buzunarul mănușii mele de baseball, e semnalul că sunt gata de plecare, numai să mi se dea odată voie. E mort după baseball, ar fi în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
puțin, fata termină în câteva minute... Eu însă nu vreau să tratez nici o ființă umană (din afara familiei mele) ca pe un inferior! Chiar nu pricepeți nimic din principiul egalității, ce mama dracului! Și, luați aminte, dacă-l mai aud vreodată rostind cuvântul negrotei în prezența mea, o să-i bag un pumnal adevărat în inima aia de bigot. Ați înțeles ce-am zis? Nu-mi pasă că-i put hainele ca dracu’ când vine acasă după ce-a strâns datoriile coloraților, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]