5,386 matches
-
știu. De știut, știi; ceea ce Îți lipsește, ca să vorbim pe șleau, sînt niște coaie ca să Înșfaci taurul de coarne. Într-acestea, se apropie de noi controlorul cu chipul istovit, făcînd jonglerii cu un bețișor pe care Îl plimba și-l rotea Între dinți cu o dexteritate de circ. — Iertați-mă, spun doamnele de colo că dacă puteți să folosiți un limbaj mai politicos. — Un căcat, replică Fermín, cu voce tare. Controlorul se Întoarse la cele trei doamne și ridică din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
barul din piața Sarriá, din urmă cu cîteva zile, același care ne urmărise În autobuz, rîzÎnd la glumele lui Fermín. — Uite, ce mă fute pe mine cel mai tare sînt oamenii care scormonesc prin căcat și prin trecut, striga Fumero, rotindu-se În jurul lui Fermín. Chestiile trecute trebuie să le lași În pace, mă-nțelegi? Asta e valabil și pentru tine, și pentru nătăflețul ăsta de prieten al tău. Tu uită-te bine și Învață, băiete, că Îndată Îți vine rîndul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ascultat ecoul pierzîndu-se În interiorul apartamentului și am oftat cu ușurare. Tocmai mă pregăteam să plec, cînd am auzit pași apropiindu-se de ușă, iar orificiul vizorului se deschise Într-o lacrimă de lumină. Am zîmbit. Am ascultat cum cheia de rotea În broască și am tras adînc aer În piept. 38 — Daniel, șopti ea, cu zîmbetul În contralumină. Fumul albastru al țigării Îi Învăluia chipul. Buzele Îi străluceau stacojii, umede, sîngerînd urme pe filtrul pe care-l ținea Între arătător și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
devreme... — Nu-ți face griji. Aveai dreptate. — Tremuri... Am Încuviințat vag și l-am văzut plecînd În căutarea termosului. Am profitat de Împrejurare ca să intru În micul lavabo din spatele prăvăliei și să examinez liturghierul. Biletul lui Fermín alunecă În aer, rotindu-se ca un fluture. L-am prins din zbor. Mesajul era scris pe o foiță de țigară, aproape transparentă, cu o caligrafie măruntă, pe care a trebuit s-o țin În contralumină ca s-o pot descifra. Prietene Daniel, Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nu alerg pe stradă, ca să pășesc cu acea parcimonie anonimă și cenușie a celor ce nu au secrete. CÎnd am vîrÎt cheia În ușa apartamentului, mi-am dat seama că broasca fusese forțată. Am rămas paralizată. MÎnerul Începea să se rotească din interior. M-am Întrebat dacă o să mor așa, Într-o scară de bloc Întunecată, neștiind ce se Întîmplase cu Miquel. Ușa s-a deschis și m-am pomenit față În față cu privirea Întunecată a lui Julián Carax. Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cînd găseam, cu lapte. În fiecare zi Îi citeam timp de două ore. Balzac, Zola, Dickens... Trupul său Începea să-și recapete proporțiile. La scurt timp după ce am revenit În apartament, a Început să-și miște mîinile și brațele. Își rotea gîtul. Uneori, cînd mă Întorceam acasă, găseam pledurile pe jos și unele obiecte răsturnate. Într-o bună zi l-am găsit pe dușumea, tîrÎndu-se. La un an și jumătate de la incendiu, Într-o noapte cu furtună, m-am trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
meu nu vrea să mai vadă . trec nori peste stele licărind sau poate trec stele licărind pe sub nori sau poate trec și nori și stele licărind și nu rămâne decât pământul cald și umed sub picioarele mele . și el se rotește și mă rotesc și eu, dar eu voi obosi mai curând pentru că el e rotund, iar eu sunt o piatră, o floare sau o frunză, o lacrimă sau un gând . Sunt omul fără chip și ochiul meu nu mai vede
Noaptea şi omul fără chip. In: Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_839]
-
să mai vadă . trec nori peste stele licărind sau poate trec stele licărind pe sub nori sau poate trec și nori și stele licărind și nu rămâne decât pământul cald și umed sub picioarele mele . și el se rotește și mă rotesc și eu, dar eu voi obosi mai curând pentru că el e rotund, iar eu sunt o piatră, o floare sau o frunză, o lacrimă sau un gând . Sunt omul fără chip și ochiul meu nu mai vede dincolo de cer unde
Noaptea şi omul fără chip. In: Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_839]
-
nevoie de nimic. Își creau totul și tot ce își creau era în folosul tuturora. Era acolo un Mag frumos ca dăruirea, ce purta în nimb nestemate de înțelesuri. Era Om la fel ca Oamenii din Început și curcubeu se rotea în zările sale. Când trecea înflorea fiorul dragostei pretutindeni. Se unduia în liniște pe răsărituri, pe orga culorilor... Lumina din el era Sărbătoare Veșnică. Nici o suflare nu-i umbrea cărările, nici un gând trufaș nu-l prindea. Se ducea în apele
IEPURAŞUL MÂNIOS. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
celălalt grup, tulburând astfel ordinea. Un exemplu în acest sens, îl constituie dispunerea personajelor comediei D-ale carnavalului. Nae Girimea este elementul comun al celor două triunghiuri conjugale. Acțiunile celor două perechi: Mița-Crăcănel, Didina-Pampon sunt determinate de bărbier și se rotesc în jurul lui ca într-un joc de păpuși. Cercetând tipologia comică în teatrul lui Caragiale, criticii au reproșat dramaturgului asemănarea dintre unele personaje. Mița-Zița, Trahanache-Dumitrache, Cetățeanul-Catindatul. Referitor la structura acestora s-a mai observat că dispare „simetria comică” și în
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
al medicului. Cocoloașele ajungeau la dimensiunea unei farfurii, a unui platou, a unei mingi de fotbal, Înălțându-se În aer, după care se spărgeau În bucăți, picând cu zgomot pe parchet. O mulțime de chipuri umflate, cu trăsături schimonosite, se roteau Într-un vârtej În jurul capului lui Noimann, emanând un vuiet Înfundat, care-i punea la grea Încercare timpanele. Nu era prea plăcut să-ți vezi propriile tale fețe multiplicate În zeci de exemplare, apropiindu-se și Îndepărtându-se ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
la Înălțime, se ițeau balcoanele, acoperite de mușcate, spre care masterandul și tovarășii săi de suferință, uneori și practicanzii, aruncau cocoloașe de hârtie, luându-se la Întrecere și jucând Între ei un fel de badminton.. Dinlăuntrul sânilor izvora gâtul care, rotindu-se ca o spirală, străpungea planșeul de beton, urcând Încă două etaje. Capul femeii, răzbătând prin ultimul planșeu, se clătina mișcat de curent printre rufele și norii prinși În cârlige direct de parapet. Femeia Își deschidea și Închidea Încet buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
care obișnuia să se urce pe terasa blocurilor din cartierul Kanta, unde după ce-și lepăda, dansând Într-un ritm din ce În ce mai trepidant, nenumăratele sale fuste Înflorate, rămânând doar Într-un combinezon trandafiriu, intra Într-o transă atât de profundă, Încât, rotindu-și cele o mie de brațe tatuate În jurul capului, Își lua zborul peste oraș. Profesorul vorbi și despre femeia-ușă care, scârțâind din balamale, se deschidea dintr-un univers În altul, făcând posibilă trecerea dintre lumea perceptibilă și cea imperceptibilă, dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se revărsau, mișcând din cornițe, un puhoi de zaruri. Umerii lui Lawrence tresăriră. Ceea ce bănuia de mult se concretiza acum sub ochii lui. Înăuntrul zarurilor se oploșiseră ființe necurate, semănând cu niște limacși scârbavnici, sosiți de pe altă planetă, ce se rotea undeva Într-un hău necunoscut aflat În subconștientul fiecărui om, bântuit de inginerul Satanovski... Cărțile de joc fuseseră, tot Într-o clipă de derută a asistenței, lăsate Însărcinate de către masterandul Lawrence, În același scop. Dreptunghiurile de hârtie, În special așii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de inginerul Satanovski... Cărțile de joc fuseseră, tot Într-o clipă de derută a asistenței, lăsate Însărcinate de către masterandul Lawrence, În același scop. Dreptunghiurile de hârtie, În special așii și decarii, veneau și ele de o planetă Îndepărtată, ce se rotea undeva pierdută În spațiul cosmic, emanând o lumină orbitoare, menită să ducă lumea În ispită, planetă al cărei nume Îi era, deocamdată, necunoscut lui Oliver. Degetele lungi și subțiri ale inginerului Satanovski, executând mișcări elipsoidale În aer, le extrăgeau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cazul. Acum comandantul (colonelul sau generalul Noimann) stătea În șezut cu picioarele sub el, În poziția de semi-lotus, ținându-se cu mâinile de țeastă. Generalul armatei moarte de costume suferea. Capul Îl durea Îngrozitor. Deasupra lui, vârtejul de chipuri se rotea amenințător. Dinlăuntrul lui se distingea unul palid, cu joben și lavalieră, pe care Noimann Îl asemui cu Omul Negru. Să fi fost această viziune reminiscența unor lecturi? De multe ori, În timp ce petrecea la Corso, medicul avea obiceiul să-și impresioneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Însă un alt chip, posedând o bărbie neașteptat de lungă, ce se mișca Încoace și Încolo sub trabuc. Bărbia Îi aruncă pe pat un set de cărți de joc, slobozind deasupra lui Noimann cîteva rotocoale de fum. Celelalte chipuri se roteau ca niște mormoloci În aer, aliniindu-se În spatele trabucului care pufăia de zor. Medicul privea pasiv această defilare de măști din jurul său, așteptând deznodământul final. La ce-i folosește omului să posede mai multe chipuri odată ce umblă purtând pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
respectuoasă. Ridicându-și cu un efort suprem mâna dreaptă spre tavan, Noimann dădu comanda: „Pe loc repaus!” și Întreg regimentul se destinse, adoptând o poziție de așteptare. „Vax”, spuse medicul, „azi n-am chef de voi...” Vârtejul de chipuri se roti deasupra patului, apoi, urmând bărbia, se strecură În dulap. Costumele se neliniștiră, animate de un nou avânt. Acum fiecare dintre ele purta, deasupra gulerului, un cap de consistența aerului, ce se clătina Încetișor. În mijlocul lor, chipul inginerului Edward Satanovski Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vârsta dumneavoastră, după halbele băute, a mai scăzut cu un deceniu...” „Va să zică așa?” Își ridica a nedumerire sprânceana Noimann. „Berea combinată cu Alexandrion și-a spus cuvântul...” Oliver tăcea, ridicându-și din timp În timp brațul năpădit de frunze și rotindu-l În bătaia soarelui. Curând avea să vină toamna. Frunzele vor Îngălbeni și vor cădea din ramuri. Sufletul lui Oliver se va dezgoli, rămânând În bătaia vântului. Ce-i păsa lui de vârsta oamenilor? De mult, trupul său migrase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din ce În ce mai rece, mai Îndepărtată. Era ca și cum s-ar fi aplecat peste un mort sau, mai degrabă, mortul s-ar fi aplecat peste el, atrăgându-l În abisul lui. Acum aceste trăsături și aceste chipuri fâlfâind din aripi transparente i se roteau În jurul capului, scoțând strigăte din ce În ce mai amenințătoare. Noimann stătea În șezut pe marginea patului, cu gândurile duse aiurea. Umerii Îi tresăreau, iar brațele se ridicau, ca și cum ar fi vrut să alunge o primejdie nevăzută ce plutea În aer... Între timp, setea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
spațiu. Urma apoi și mult așteptata oră când ornicul Mitropoliei bătea de șase ori. Atunci, cu ultimul zvâcnet, insectele sufereau o scurtă metamorfoză. Pe spatele lor, În locul crucilor, apăreau cadranele de ceas, ale căror minutare și secundare se Încrucișau mereu, rotindu-se amețitor... Minutele și secundele se devorau Între ele, umflându-se mereu, pînă ce ajungeau la dimensiunea unei ore. În sfârșit, urma gongul final și toată această harababură dispărea Într-un vârtej amețitor, iar Noimann, cu capul vâjâind de băutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
diplomat dăltițele, burghiele și cleștii de stomatolog când un medic ciung, ras În cap, se apropie de el, rugându-l să se așeze pe un scaun. Ginecologul era tot numai mușchi, tot numai fibră. Pe gâtul său puternic, contorsionat, se rotea o față pătrățoasă, cu o bărbie proeminentă, care-i accentua brutalitatea. Privindu-l, mai degrabă te-ai fi așteptat să-l Întâlnești Într-o sală de sport sau pe un ring de box. Și totuși mișcările Îi erau deosebit de delicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
bere nu s-ar fi transformat În mucus... Stomatologul se clătină spre stânga. Podeaua camerei spre dreapta. În sus și-n jos. Fața „amiralului” se ondula și ea, plutind În aerul devenit din ce În ce mai tulbure. Acvariul și cei doi pești se roteau și ei În jurul becului. Dulapul se Întorsese și el cu burta În sus, lăsând să se reverse dinlăuntrul lui mulțimea de costume... Tangajul devenea din ce În ce mai greu de suportat. Noimann reușea totuși să se mențină În orișicare echilibru. Nasturii și insignele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
băutură, Încât În loc de un Cuza vedea doi, unul sus și altul jos, despărțiți de o peliculă suțire... Unul sprijinea sabia de un picior, celălalt de altul. Medicul Își ațintea ochii spre domnitorul ce se Înălța la orizont, dar orizontul se rotea și tot ce fusese sus era acuma jos. În plus, un jos se căsca În dreapta sa și un sus În stânga. Sau viceversa. Cuza se afla multiplicat În patru locuri. Cu sabia la șold, genunchiul Îndoit și privirea ațintită-n depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de rău...” Acum, nasturele pe care-l ținea În mână purta o altă marcă, iar mucusul, din verde, se transformase-n roșu...” Aș da orice să știu ce-am mai băut...” „Nici o problemă”, făcu amiralul. „Priviți aici...” Și Noimann văzu rotindu-se pe tunică numele unor băuturi pe care rar Îndrăznea să le ingurgiteze... Îi apăru În față și coniacul Napoleon, și votca Scandic, și marca de whisky Teacher’s, o listă Întreagă de vinuri și lichioruri a căror vedere Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]