4,274 matches
-
mult și pe de altă parte este culoarea fetelor cum albastrul este culoarea băieților. Știu că tu veneai la școală cu bluzițe roze, cu fustițe roze, cu fundițe roze. — Mai ții minte, Paulina, când ne-am bătut pentru un fular roz? Tu aveai unul roșu și-ai vrut să faci schimb cu al meu, dar n-am fost de acord. — Știu, știu. Mama m-a certat convingându-mă că al meu e mult mai frumos decât al tău și să nu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ție, că-mi cumpără altul și eu ți l-am dat. De cumpărat nu mi-a mai cumpărat că n-o mai găsit culoarea aceea și eu abia așteptam să treacă iarna să nu te mai văd cu fularul meu roz, că mi-era ciudă de-mi venea să te strâng de gât. — Ha! ha! ha! râdeau toți trei, iar Vasile care asistase la discuția lor a concluzionat: — Fete proaste. Să vă bateți voi pentr-un fular și nu fular, pentru
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ușă. Cezar îi deschide și rămâne uimit văzând-o atât de frumoasă cu obrajii ei cu gropițe, cu rochia violetă ca petalele toporașilor de primăvară care îi pune în evidență frumusețea corpului după ce îi ia paltonul, cu cerceii cu piatră roz pe care Zina insistase să-i poarte, cu părul ei frumos prins în cozi peste cap în formă de coroniță. Arăta ca o adevărată prințesă. Era gata s-o recomande „Aceasta este prințesa mea” nebănuind că poartă și acest nume
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
a împiedicat pe cei din șatră s-o admire cu lacrimi pe obraz vorbind în șoaptă. Ce frumoasă s-a făcut! Ea o fi, fă? — Ea e. Nu vezi că poartă salba dăruită de noi. — Și cerceii ăia cu piatră roz îi are în urechi, observă Izaura. — Cum de o fi ajuns să cânte aici? Păi au dat-o domnii ăia la școli înalte. — Trăbuie să vorbim cu ea negreșit. O așteptăm când iasă. Acțiunea operei se petrece în Turcia, în
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ne îngroape în uitare, îți completăm acum darul de atunci de la botez cu darul de azi de la nuntă. Claudia și Virgil, nașii de botez, deschid două cutii plușate. Virgil scoate din una un lanț de aur cu pietre de turmalină roză și i-l pune la gâtul Teofanei, în timp ce Claudia deschide altă cutie din care scoate o brățară cu aceeași lucrătură ca a colierului și o pune la mâna miresei. Toți trei se îmbrățișează și se sărută plângând în aplauzele nuntașilor
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
aud fără să vreau, discuția unei doamne cu însoțitorul ei rudă, soț, ce i-o fi fost, aflând mai târziu că era un frate. M-au frapat cuvintele:” Uite cerceii aștia sunt exact cerceii Teofanei. Care cercei? Ăia cu piatră roză, nu-i vezi? Îi văd. Nu seamnă cu cerceii Teofanei, ai Prințesei? Ba da, cerceii care, spunea ea, că i-a dat nașă-sa la botez ca să-i poarte noroc.” Intrigată de această discuție m-am apropiat de doamna. „ Admirați
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
această discuție m-am apropiat de doamna. „ Admirați cerceii?am întrebat-o pe doamna. Da. Sunt care mai de care mai frumoși, mia răspuns. Și mie îmi plac, îi spun eu, voind să aflu mai multe detalii. Aștia cu piatră roză seamănă cu cerceii unei prietene de-a mea, Teofana. O cunoașteți bine? Cum nu?c-am trăit câțiva ani împreună ca două surori”. Văzând-o că vrea să plece i-am invitat la o cafea pe motivul că sunt atât
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
întrebi, Prințeso?se uită Izaura la Claudia, care surprinsă îi zâmbește. — Nu-ți spune nimic? Este nașa ta de botez care ne-a spus la masă o poveste înduioșătoare că mi-a venit să plâng. — Atât? — Cerceii ăștia cu piatră roză sunt exact ca cerceii Teofanei pe care i-a dăruit nașă-sa când a botezat-o, sunt cuvintele pe care o doamnă le-a rostit într-un magazin cu bijuterii... — Aaa! La Aachen în Germania, își amintește bucroasă Izaura, întrerupând
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pe mâzga aia de scăpău, cade într-o rână, și... Inventezi! Eu am auzit altceva, îl corectează Avocatul. A fost o ne-nțelegere, se pare, la mijloc. Era tot vară, cald, Silică intrase în sevraj și umbla cu-o cipilică roz și cu niște pantaloni spielhosen, sparți în cur, pentru ventilație. Șșșt...! Taci! Tăceți! Amândoi! Cine-i acolo, la colțul Filarmonicii? La intrarea artiștilor? se alarmează Dan. E... Manu Mircea. Indianu'! Curistu'! Nosferatu'! Caută clienți! îi răspunde Fratele. Cel pomenit de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Chemată adineauri atât de gentil, de către iubitul ei soț și partener de afacere, în scenă apare, ca Venus Anadyomene, din scoica botticelliană, în sfârșit, Gladiatoarea. O fostă frumusețe locală, șatenă, înaltă, pistruiată, ochioasă, planturoasă, cu un genus varus poznaș, cărniță roză și pulpoaie apetisante, un piculeț vulgară și cu niște ploscuțe sau balconașe rotunjoare, cambrate, ca niște penași galbeni pretimpurii; o ființă căreia anii consumați ai tinereții, îi modificaseră conformația, indubitabil sexi, la origini, din robustă, într-una de Zeiță a
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Numai lumina focului dovedea că n-a fost vis... În stânga, mai departe, altă pată roșie pe cer. Acolo a ars și arde conacul din Lespezi, dacă nu și cel din Gliganu. Chiar și în dreapta, spre Ruginoasa, mai stăruia o undă roză. Ce mai ardea ardea tihnit, fără grabă, cum se cuvine cu rămășițele. " Niciodată n-aș fi crezut ca oamenii mei să fie cei mai ticăloși, ca tocmai ei să ducă la vecini ticăloșia și să-i învețe neomeniile! își zise
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
destul de lungi, dar nu până jos, ca să nu mă împiedic la mers și să nu se agațe insectele. Pentru vară mi-am confecționat, din țesătură de in, bluze lejere cu mânecă lungă și fustepantaloni evazate, compleuri în culori pastelate: bleu, roz, verde etc. Pentru călătorie și concediu, mi-am confecționat pantaloni din in, cânepă, doc, catifea raiată. Pantalonii sunt potriviți: nici pre largi nici prea strâmți. O îmbrăcăminte este bine aleasă, atunci când nu o simți că o ai. Nu stânjenește pe
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
ar fi: studiul și documentarea pentru menținere sănătății pe căi naturale, prin terapii naturiste; croitoria casnică, învățarea limbilor străine. Profesia de scriitor, de exemplu, datorită sistemului, constituie o profesie dobândită oficial pentru a scrie cărți și pentru a prezenta „în roz”, situația istorică a momentului respectiv, pentru lauda conducătorilor și împăcarea cititorilor cu situația. Cât de roz este situația, când mor anual zeci de mii de copii, când un mare procent al populației trăiește sub limita sărăciei, când spitalele sunt neîncăpătoare
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
învățarea limbilor străine. Profesia de scriitor, de exemplu, datorită sistemului, constituie o profesie dobândită oficial pentru a scrie cărți și pentru a prezenta „în roz”, situația istorică a momentului respectiv, pentru lauda conducătorilor și împăcarea cititorilor cu situația. Cât de roz este situația, când mor anual zeci de mii de copii, când un mare procent al populației trăiește sub limita sărăciei, când spitalele sunt neîncăpătoare pentru numărul mare de bolnavi, când mor oameni de toate vârstele și când poluarea a degradat
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
de vierme neted, dezgustător, am notat în jurnalul meu următorul text, care mi-a venit spontan: Cînd visez, o fetiță sare din patul ei, se duce la fereastră și, cu obrazul lipit de geam, privește cum soarele apune peste casele roze și gălbui. Se întoarce cu fața spre dormitorul roșu ca sângele și se ghemuiește, din nou sub cearceaful ud. Când visez, ceva se apropie de corpul meu paralizat, îmi ia capul în palme și mușcă din el ca dintr-un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
plină de ascunzișuri, murdară și ciudată, pe care noi, vreo șapte-opt băieți între cinci și doisprezece ani, o luam în fiecare dimineață în stăpânire și cercetare, înarmați cu pistoale cu apă, de doi lei, pe care le cumpăram, albastre și roze, de la ,,Scufița Roșie", magazinul de jucării care exista pe atunci la Obor, Oborul vechi, adevărat, și în care mirosea întotdeauna a petrosin. Gașca avea o ierarhie strictă, bazată pe principiul forței fizice: cine pe cine putea să bată; îmi amintesc
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
motorașul cu roți dințate și volant zăcea într-alt colț al camerei. O broască de tablă era desfăcută în două și, ca un maț lucitor, arcul ieșise din locașul său. O pușcă fără trăgaci era azvârlită sub scăunelul cu spătar roz, lăcuit. Pe rafturi se aflau și cărți, dar nu câte crezusem, cele mai multe subțirele și cu litere uriașe, ca pentru școlarii mici. Nu mai știu ce-am vorbit, dar mă grăbesc să ajung la esențial. Când Mendebilul a ieșit pentru câteva
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nuanțe, rujuri îmbinate unele în altele, câteva ovaluri cu fard de pleoape, dispuse simetric, acum unele aproape consumate iar altele neatinse, un bețișor de plastic având la capăt o bucățică de burete murdărit cu vernil, un oval mare cu pudră roz, o periuță neagră și unsuroasă de rimel , un creion dermatograf ieftin, care nu făcea parte din trusă și din cauza căruia cutia nu se închidea cum trebuie și, cine știe de ce, câteva mici garnituri de cauciuc. Mai scoase două sticluțe tronconice
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
altfel metoda proustiană îmi e, vrând-nevrând, familiară dinainte de-a ști cine e Proust. E straniu că am avut, ca adolescent, toate experiențele aparent atât de particulare, de irepetabile, ale unor scriitori: cunosc efectul madlenei lui Proust - anumite bomboane discoidale, roze și buretoase, foarte parfumate, sau sclipirea unei insigne pe pieptul unui trecător m-au făcut de câteva ori să simt puternic emoția reamintirii unor locuri, a reconstruirii unei atmosfere; cunosc senzația de leșin care îl încerca pe Blecher în locuri
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pensionari care pictau cu duco pe bucăți de carton peisaje marine sau naturi moarte cu liliac. Când se lăsa amurgul pe strada Venerei, carcasele frigiderelor abandonate chiar în drum, pe lângă școala Silvestru, ruginite de ploi și burniță, deveneau de un roz mat, neverosimil, și tot peisajul părea artificial. Mă întorceam acasă plin de tristețe. Erotismul meu intrase într-o fază de inhibiție agresivă. Totul era paradoxal, irezolvabil. Căutam prin cărți sau albume de artă pasaje erotice și nuduri, dar, pe de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu sânt singura persoană din salon care scrie. La geam e patul Laviniei (Lavița, cum își spune singură), care mâzgălește cu febrilitate, opt ore pe zi, scrisori de dragoste către un oarecare Doru. Textul lor e foarte spațiat pe paginile roze, portocalii, albăstrii sau violete, așa încît rămâne loc destul pentru desene. Lavița, cu limba scoasă de-un cot, ca un copil mic, desenează cu creioane colorate flori, prințese cu ochi mari și nasul format doar din două puncte negre, porumbei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am înșirat pe noptieră și pe cearceaf? Sânt ele opera mea, sau Opera ei? Mai pot discerne ce e al ei de ce e al meu? Iarăși mi-e frică. Pierdut în peisajul creierului ei, călcând pe terenuri nesigure, prin zone roze și sidefii, afundîndu-mă în văile circumvoluțiunilor ei, în râpele vestibulare. Afundat pe cărări înguste în pădurea obscură a paleoencefalului ei, oglindindu-mă în apele epifizei (dar văzând pe cine?), trecând pe deasupra bolgiilor cu amintiri care urlă în smoală topită, sucindu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
beton din care ieșeau fire îndoite. Uneori culoarul se bifurca, și până și Gina se oprea încurcată, întorcînd înspre mine ochii nedumeriți. Apoi zâmbea triumfător, arătîndu-mi, la câțiva metri mai încolo, pe unul dintre coridoarele îngemănate, vreun cocoloș de gumă roză de mestecat sau o jumătate de pateu cu brânză, acoperit de puful mucegaiului. O luam pe acolo, afundîndu-ne tot mai departe pe sub orașul ce plutea ca un nor peste capetele noastre. După ce merseserăm o vreme prin apa până la genunchi, plină
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
horbote albe, tubulare, sau ca frunzele agitate ale unei alge, sau ca un pahar, mai curând un potir, un Graal de buret cu piciorul de jumătate de metru. Celenteratele etalau meduze în borcane turtite, ființe halucinante, văluri verzi peste văluri roz peste văluri albastre, și corali: mărgeanul în pomișori strâmbi, de piatră lucioasă ca plasticul, gorgonia ca o creangă lălâie plină de sânge și de încă ceva azuriu, madrepori albi și sferici ca niște bulgări de sare. Când am trecut pe lângă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fuseseși pe acolo. Crezuseși că-l ai la sân. Citiseși de atunci tot ce-ți picase în mână pe tema asta și ajunseseși la o fobie persistentă, chinuitoare. Știai ca dacă alunițele sângerează sau își schimbă brusc culoarea, devenind violete, roze sau palide, poate fi un semn, mai ales când ai anumite vise înainte. Există studii despre visele prevestitoare ale tuberculoșilor, cardiacilor, bolnavilor de cancer. "Dar ce-ai visat atunci?" - te întreb. Rămâi cu ochii în gol. "Îți spun mai încolo
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]