6,798 matches
-
Vala, VII, 364-366). În termenii doctrinei hinduse, Los simte fundamentul "dens", plin, al valului Mayei, care se deschide în infinitatea spiritului. Nimicirea Șinei are astfel drept scop dezvăluirea "infinitului care era ascuns". 208 (VII, 352) deși-ngropat sub Ale Universului ruine: imagine pregnant piranesiană ce caracterizează mare parte din poemul Vala (vezi opera lui Piranesi, în care un element central este ruină ca imagine a trecutului, dar și a viitorului potențial). 209 (VII, 366) toate-acestea, ce-n Lumea din afara se găsesc
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Nimicirea Șinei are astfel drept scop dezvăluirea "infinitului care era ascuns". 208 (VII, 352) deși-ngropat sub Ale Universului ruine: imagine pregnant piranesiană ce caracterizează mare parte din poemul Vala (vezi opera lui Piranesi, în care un element central este ruină ca imagine a trecutului, dar și a viitorului potențial). 209 (VII, 366) toate-acestea, ce-n Lumea din afara se găsesc, sînt umbre care trec: Blake sugerează validitatea teoriei platonice a Ideilor și a doctrinei despre Maya iluzia universală (corespunde copiilor lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
care îngheață totul (vezi imaginile anterioare ale lui Urizen în zapezi). 300 (VIII, 490) Cimitirul care-ncet se prăbușește în țarina: Vers care amintește de tradiția "poeziei cimitirelor", precum Cugetări nocturne de Edward Young, dar și de imaginile catamorfice, ale ruinelor, din gravurile lui Piranesi. 301 (VIII, 503) toate-oștirile din cer mișcîndu-se în trupu-i: Blake afirmă organicismul spiritual romantic; spiritul și materia se află într-o interconexiune adîncă, macrocosmul desfășurîndu-se în microcosm, prin care puterile germinale macrocosmice intra în manifestare. Împărăția
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Actul ÎI. (Necredinciosul) Ecco...! îl turbo del Signore è uscito fuori, cadrà sul capo dell'empio. Jeremiah XXX Tabloul 1. Palatul din Babilon. În palatul lui Nabuccco din Babilon, Abigaille a găsit un pergament care ar putea să-i cauzeze ruină, deoarece certifică că ea nu este fiica lui Nabucco, ci copilul unei sclave (Ben io t'invenni, o fatal scritto!...). Ea jură să se răzbune pe Nabucco și pe moștenitoarea lui legitimă, Fenena. Plină de melancolie se gândește că dragostea
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
sale în cariera au venit repede. În ciuda problemelor ei de sănătate, a numeroaselor sarcini și a suprasolicitării vocale, ea a continuat să apară constant pe scenă. În curând va începe să aibă probleme cu crizele de tuse care îi vor ruină carieră așa cum crtiticii se vor grăbi să sublinieze. Spre surprinderea lui Verdi, Strepponi va reuși să cânte în opt dintre spectacolele cu Nabucco, deși era profund marcată de probleme de respirație, Din păcate rolul a trebuit redistribuit în restul de
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Bătălia reîncepe și pustnicul este rănit în lupta. Tabloul 4. Adus în cortul lui Arvino el își dezvăluie adevărată identitate (Un breve instanțe). Comandantul cruciaților îl iartă și-l aduce în fața cortului, de unde Păgâno poate vedea fluturând steagul Creștinătății peste ruinele Ierusalimului. Principalele arii din opera I Lombardi alla Prima Crociata Aria Sciagurata, ed hai creduto... din actul I Rezumat : După revenirea din exil pentru vină de a fi ucis doi din oamenii lui Arvino, Păgâno îi mărturisește pajului sau, Pirro
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
că acesta să ia parte la bătălia finală. Hélène așteaptă deznodământul bătăliei. Tabloul 2. Valea Josafat. Contele sosește victorios, în compania unui luptător necunoscut purtând viziera caștii coborâta. Acesta se acoperise de glorie în lupta unde arborase drapelul cruciaților pe ruinele Ierusalimului recucerit. Luptătorul necunoscut este nimeni altul decât Gaston, care își dezvăluie identitatea și solicită dreptate. Roger, care participase și el la bătălie, este adus rănit mortal. Roger nu mai are decât răgazul să-și decline adevărată să identitate, să
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
fi pierdut pe Odabella pe care o crede în captivitate (Ella în poter del barbaro,). Foresto 132 se gândește la viitorul patriei și plănuiește să reconstruiască un oraș mai puternic și mai frumos (Căra patria, già madre e reina,) în locul ruinelor lăsate în urmă de huni. Actul I. Tabloul 1. Pădurea de lângă tabăra lui Atilla. Este noapte și Odabella își jelește tatăl și pe iubitul ei, Foresto pe care il crede mort (Oh! nel fuggente nuvolo ). Foresto apare, în ciuda pericolului mare
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
toast (Și colmi îl calice). Actul III. Peșteră vrăjitoarelor În peștera vrăjitoarelor, acestea amestecă într-un imens cazan care fierbe (Tre volte miagola). Hecate, Zână Nopții, însoțită de spiriduși și drăcușori, anunță vrăjitoarelor că Macbeth este pe punctul să sosească: ruină care îl așteaptă nu mai poate fi amânată prea mult. Macbeth intra și cere vrăjitoarelor să-i prezică viitorul. În peștera el zărește un cap cu un coif pe el: el trebuie să se păzească de Macduff. Apoi un băiat
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
ei și a amenințat-o cu moartea. Carlo o asigura că poate avea încredere în el și declară că dragostea lor va dura veșnic pe pământ și în ceruri (Lassù risplendere). Tabloul 2. Într-un luminiș de pădure cu niste ruine care se profilează în centru, la orele serii. Bandiții se adună în jurul focului și cântă despre modul în care își petrec viață: „trăiește din plin azi pentru că mâine ar putea fi ultima zi“ (Le rube, gli stupri). Carlo își face
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
că nu-și va putea ține promisiunea făcută Amaliei deoarece a jurat bandiților să rămână până la moarte căpetenia lor. Se gândește la soluția sinuciderii, dar în cele din urmă renunța. Arminio își face apariția și se apropie de un niște ruine din apropiere pentru a da de mâncare unui prizonier. Acesta respinge hrană și contactul cu alți oameni. Arminio insistă că prizonierul să mănânce dar se gândește că ar fi imprudent să zăbovească mai mult cu el în aceste locuri. Plecând
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
care îl urmărise de la distanță, apare și îl oprește pe Arminio. La început Arminio crede că are de a face cu Francesco și implora iertare că nu i-a urmat ordinele. În timp ce Carlo îl chestionează pe Arminio, o voce dinspre ruine strigă: Carlo. Arminio încearcă să-l rețină pe Carlo să se ducă acolo, dar Carlo îl respinge și ducăndu-se în locul de unde venea vocea descoperă o ființă umană ajunsă în starea de schelet. El recunoște în această ființă pe Massimiliano și
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
el va fi răzbunat. Actul se termină cu un duet emoționant în care Rigoletto jură să se răzbune, în timp ce Gilda, care încă îl mai iubește pe Duce, isi implora tatăl să-l ierte (Sì, vendetta,) . Actul III Un han în ruină într-un loc pustiu, lângă malul râului Mincio. Este locul unde asasinul plătit, Sparafucile, isi practică meseria infama. Se face noapte. Rigoletto și Gilda se afla lângă han, iar tânăra față își implora tatăl să îl cruțe pe Duce, evocând
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
fără vină ai epocii cu haosul cel mai bine organizat... Nici un tribunal din lume nu-i poate condamna. Cît despre tribunalul personal, nici nu poate fi vorba... Costache: Nu-i chiar așa..., numai că tribunalul ăsta personal a ajuns o ruină prin care rătăcesc, mînă-n mînă, judecătorul și vinovatul..., urîndu-se, iertîndu-se, iubindu-se..., incapabili să dea vreo sentință. Octav: (după o pauză în care Octav pare să admită explicația) Tata, apropo de complicitate, iartă-mă că te întreb... ai fost securist
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de-al 20-lea. Viața, realitățile, stau mărturie faptului că în Balcani colaborarea multilaterală își are originile într-un trecut îndepărtat, deși, ea a prins contururi precise, mai ales în ultimele decenii, fiind generată îndeosebi de prăbușirea Imperiului Otoman. Pe ruinele acestuia a renăscut noua Turcie modernă, plămădită din gândirea și acțiunea marelui om de stat Kemal Atatürk. Jugul otoman era în decădere pe vremea sultanului Abdul Hamid și, după războiul cu Italia, a fost pierdută, odată cu prestigiul, și puterea dominantă
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
totală ca și în general menținerea păcii nu poate fi promovată prin măsuri care țintesc la violarea Cartei, la subminarea Organizației Națiunilor Unite principala instituție chemată să vegheze la menținerea păcii în lumea întreagă. Pacea nu poate fi întemeiată pe ruinele suveranități statelor. Pacea și dezarmarea nu pot fi asigurate decât prin cooperarea unor state suverane și egale în suveranitate" (Ibid., p.164). 11 În timpul celei de-a XIII-a sesiunii a Adunării generale (1958), Irlanda a distribuit un prim proiect
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
a particularităților preromantice ale poeziei românești de până la 1840, urmărindu-se cum a fost receptat modelul occidental. Sunt relevate câteva motive poetice tipice, recognoscibile și în literatura română, care le preia, uneori însă convertindu-le, așa cum se întâmplă cu poezia ruinelor, care în spațiul nostru semnifică nu o dată patriotismul. Oricât de scrupulos și de bun cunoscător al materiei, A. nu poate depăși treapta identificării elementelor preromantice, recunoscând că întreprinde „mai mult un studiu de istorie a tipologiilor, a răspândirii și accepțiilor
ANGHELESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285371_a_286700]
-
luxul de a fi arogant cu suveranul, disprețul afișat În public pentru acesta Îi atrag ura neostoită a puternicului stăpân și, implicit, Îi suspendă Înalta protecție. „ș...ț Ceasul când nu mai exiști pentru nimeni, ceasul nefericirii sunase pentru Brummell. Ruina Îi era totală, iar el o știa. Cu aerul său impasibil de dandy calculase, cu ceasul În mână, timpul rămas pe câmpul de bătaie, În teatrul celor mai admirabile succese pe care un om de lume le-ar fi putut
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cu adevărat eroice. Ele se consumă În primul război mondial, când, pilot pe un bombardier italian, e lovit deasupra Veneției, riscând să rămână orb. Căsătoria prematură, sinuciderea soției, răpirea unei prințese, fuga, arestul, legătura pasională cu celebra actriță Eleonora Duse, ruina materială, amenințarea cu Închisoarea datornicilor, refugiul În Franța, toate Îl prind ca un vârtej. Și apoi, o revenire spectaculoasă: după ce Își consumă reveriile egotist-estetizante, simte nevoia să trăiască nietzscheean, cu maximă intensitate, la limită. Acestei convingeri i se datorează destinul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
distrus din Închisoare: reputația pierdută, averea spulberată, cărțile retrase din circulație. Un gând de salvare În Franța - și el eșuat: o nouă viață, sub un alt nume (Melmoth, vagabondul proscris din romanul lui Charles Robert Maturin). Ceea ce urmează e o ruină totală, psihică și fizică: renegat, repudiat, blamat, supus oprobriului public și unui linșaj de presă, măcinat de o suferință mai veche a urechii și de o meningită care Îl răpune. Încă o dată (din păcate Însă și ultima), Parisul se dovedește
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
limite, mai ales atunci când În fața ta se află Însuși regele Angliei. Brummell ajunge un proscris și din cauza acestei supralicitări a siguranței de sine. Episoadele sunt copios relatate de Barbey În textul din antologia noastră. Suspendarea oricărui suport material, a protecției, ruina, exilul, mizeria, nebunia, moartea. Iată curba declinului unui bărbat care nu a știut unde să se oprească. Un alt exemplu, nu mai puțin tragic, ar fi Oscar Wilde, ale cărui excentricități sunt inițial acceptate cu Încântare. Provocările lui demonice stârnesc
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
coroane Îl mai putea deosebi de prietenul său regal George al IV-lea. Vai! acum ei sunt ambo pares, morți amândoi, sau cam așa ceva. Prima noastră convorbire avu loc În timpul acelei mese, al cărei rafinament ne dovedi că starea de ruină În care ajunsese Brummell echivalează la Paris cu o avere. Chestiunea asupra căreia ne oprirăm era o chestiune de viață și de moarte pentru acțiunea noastră. Într-adevăr, dacă sentimentul vieții elegante trebuia să fie urmarea unei organizări mai mult
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mai subtile și patetice - ale Virginiei Woolf. Nebun, uitat, părăsit, internat Într-un fel de azil, sfidătorul Frumos de odinioară, pol absolut al eleganței londoneze, râvnit de orice club sau salon, Brummell refugiat la Caen nu e decât o tristă ruină, un bătrân lacom, cu hainele neîngrijite, decăzut total. Chiar dacă nu ajung În asemenea postùri, d’Orsay, Barbey d’Aurevilly, Robert de Montesquiou sau Proust scriu deseori despre melancolia care-i Încearcă atunci când se simt atinși de senectute, de privirea dezamăgită
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și că e prima oară când șaptesprezece ani nu au schimbat ceva. Să rămână astfel În pagină, semn al prieteniei noastre, mereu aceeași În noi, fără goluri și nori! N-am fost Întotdeauna la fel de fericit ca tine, coloană puternică printre ruinele mele. Șaptesprezece ani! Știi cum numește mizerabilul de Tacit - nesuferit mie, pentru că are Întotdeauna dreptate - acest lung răstimp despre care ar fi poate mai bine să nu spun nimic, dacă, În tristețea trăită, n-aș fi avut măcar această bucurie
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
răspuns Împingea grația până la cinism și n-a fost nevoie de multe răspunsuri asemănătoare pentru ca oamenii care-l auzeau să nu se sfiască să-l judece. De altfel, ceasul când nu mai exiști pentru nimeni, ceasul nefericirii sunase pentru Brummell. Ruina Îi era totală, iar el o știa. Cu aerul său impasibil de dandy calculase, cu ceasul În mână, timpul rămas pe câmpul de bătaie, În teatrul celor mai admirabile succese pe care un om de lume le-ar fi putut
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]