6,594 matches
-
nevoie de toată sinceritatea de care ești capabil, fiindcă nu-i așa chiar existența ta e aici în joc. Și nu uita că nimic nu te irosește mai ușor și nu te face să te bla-zezi mai repede decît stagnarea, rutina zilnică asumată sau nu... De importanță vitală este alegerea mediului și a tipului de job pe care instinctiv ești tentat să-l preferi: ==> mediu închis: birou, laborator, fabrică, spital, farmacie, mall etc.; ==> mediu deschis: în aer liber, în agricultură, în
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
va permite o mai mare libertate de mișcare pentru a-și putea duce la bun sfîrșit toate îndatoririle; în general, ne referim la persoane care dau dovadă de o mare flexibilitate în tot ceea ce fac și pentru care abaterea de la rutină reprezintă un mod de viață: ele vor apela la un part-time job sau, de ce nu, pentru a-și acoperi cheltuielile, la două sau chiar trei astfel de posturi, în funcție de domeniile alese și de rezistența personală la stres. Alte criterii de
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
dacă v-ați decis asupra domeniului de activitate în care să vă încercați puterile, ce anume v-ar motiva? Astfel încît slujba să nu devină o povară, ci o permanentă provocare, mersul la serviciu să nu echivaleze cu o chinuitoare rutină, ci cu un stimulent, menit să îmbine utilul cu plăcutul... Din nefericire, mentalitatea comună sugerează că "după ce, timp de decenii, am considerat că un serviciu bun trebuie să ofere siguranță, am ajuns să credem că principala lui calitate ar trebui
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
normalitate ce nu-și mai anunță reîntoarcerea izbăvitoare. Sperând la această revenire, cel lovit de suferința unei astfel de crunte deficiențe trupești își dezvoltă putința de a sonda normalitatea dorită. Când deții ceva, totul se preschimbă, cel mai adesea, în rutină, în superficială utilizare. Autentica semnificație a ceea ce posezi se ascunde și scapă privirii mult prea obișnuite cu respectiva situație ontică. Ce este al tău devine prin utilizarea repetată parte integrată uniform în totalitatea anonimă a restului de elemente ce-ți
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
consumat nu știi care e senzația decât din relatări. Cel mai ușor este momentul inițial, primul pas, care deține și momente neplăcute. Ai o stare de greată și în sinea ta spui că nu vei mai consuma. Apoi devine totul rutină și starea ta se schimbă. Ai stări de euforie, de plăcere, dar doza trebuie mărită fiindcă sistemul nervos se obișnuiește cu dozele inițiale și starea de plăcere scade. Dacă la început consumi cantități mici, cu timpul mărești doza și ajungi
Cercul vicios. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by David Gabriel, MORARU CRISTINA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2040]
-
și subțiri - o fire egoistă, ba chiar meschină ? O, stabilele, mediocrele noastre sentimente familiale, în care s-ar părea că nu știm nimic despre cel ce respiră alături, așa cum nu știm despre necunoscutul nostru trup pe care îl folosim în rutină ! Domnul Ialomițeanu aruncă o întrebare cu glas atât de scăzut, încât Profesorul nu o aude. Aude în schimb răspunsul soției sale : — Bineînțeles că făcuseră toți, chiar din primul moment, asemenea presupuneri ! Nu ți-am spus că Brătianu venise alertat de la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să fie? E clar că mi-a trecut răceala. E clar că mi-a trecut și de Nico. Îi scriu și maică-mi, dar mă plîng prudent, ca să nu declanșez vreo operațiune de salvare. Nu adorm pînă nu-mi fac rutina. Mă văd pe o scenă cîntînd acea melodie, versurile mi se Învîrt În cap, dar sînt mute. Care e mesajul lor? mă Întreabă sala plină de fani care freamătă. E unul social? Ai un protest pe țeavă? Te doare de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din centrul Craiovei miroase sfîșietor a fum de toamnă. Sau poate că mirosul de fum v-a rămas În nas de la cîrnații din punga cu care ghidul a stat În brațe, În ultima parte a călătoriei cu microbuzul.] Intrăm În rutina militară. La 7.30 se face raportul pe platou, dar pînă atunci se produce o serie lungă de evenimente. La 6.00 se dă deșteptarea; după o igienizare sumară, la grămadă, ieșim la gimnastica de Înviorare, În pantaloni și maiou
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ni se mișcă ochii În cap de Încordare. E un fenomen aproape contagios, chiar dacă fiecare dintre noi știe că nu e indicat să se vadă vreo urmă de slăbiciune. Ne dăm silința să ne purtăm cu nepăsare și să urmăm rutina zilei. Fantoma e În pivniță... Știm În fiecare clipă că omul ăsta e cît se poate de real și știm că el nu vine În unitate decît atunci cînd un nou ciclu de militari Își Începe stagiul. Cu alte cuvinte
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pic cam arțăgos, alunec la vale țeapăn, ca pe-o pîrtie, și nici nu trebuie să-mi facă vînt prea tare. Și ajung Într-o zonă unde nu am ce să caut. Întrebările vin repede, ca și cum omul ar urma o rutină, o schemă pe care a mai folosit-o de nenumărate ori. Nu e deloc bine să ai un unchi În America sau În orice altă țară cu alt regim politic decît cel comunist. În general, regimul nu Încurajează să ai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
femeie În vîrstă, care-și face mîna streașină la ochi și mă Întreabă ce scrie. Următorul vis trebuie să fi fost unul erotic (sub influența poveștilor vecinului), pentru că dimineața mă trezesc cu o inundație vîscoasă și neverosimilă În AZP. După rutina Înviorării, ni se indică să ne deplasăm pe platoul din fața comandamentului și să ne aliniem. Box și Gărăgău, bîțÎindu-se aduși de spate, cu mîinile Înfipte În buzunare În această mulțime de străini, făcînd bancuri pe seama vreunui răcan prăpădit, Îmi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
depozitul de muniție, de la parcul auto și de la gardul vestic al bateriei. SÎnt făcut dintr-o serie de amenințări și promisiuni din partea veteranilor - unele se Împlinesc, altele nu. SÎnt făcut deci din umilințe caraghioase care pînă la urmă devin o rutină. Toate astea În timp ce discutăm anumite lucruri despre blugi sau mărci de haine al căror nume e capătul Îndepărtat al funiei pe care ne cățărăm În fiecare zi, sau despre INXS și despre Duran Duran, sau despre o casetă video cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
are un profil ușor Îngîndurat, conturat pe cerul roșu. La fel și caporalul Cerbu. Privind spre ceva ce numai ei văd. Par atinși. Ce informație au primit ei În antenele lor de gîngănii? Ziua de 18 decurge plat, dar În rutina programului se simte o tensiune care se consumă În cîteva episoade cu un conținut ușor monstruos la Început, apoi dramatic. Cineva spune niște lucruri Îngrijorătoare despre un război la Timișoara. Zice că a auzit o discuție Între locotenenți. E unul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
spune Emil. Pe de altă parte, e normal să-mi fac griji și pentru mine - dacă vine și Începe să mă toace... e normal să fie Îngrijorată, dar nu e normal să-i cășuneze În halul ăsta. Dacă intrăm În rutina noastră exasperantă și reușește... reușește ce n-a reușit camionul? Există această posibilitate. — Și care e povestea cu securiștii? Tu ce crezi, e adevărată? — Nu știu... se poate, n-am văzut nici unul, e drept. Am auzit ce se spune la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că lucrurile nu mai pot continua așa. Prima noapte a fost un chin, abia dacă reușim să dormim cîteva ore. A doua, la fel, nu reușim să găsim o formulă de a Împărți patul. Ziua, spitalul și-a intrat În rutină, e greu să-ți găsești ceva de făcut pe aici, oricît ai cutreiera etajele, iar noi, ca soldați, nu mai Însemnăm nimic, sîntem niște simpli pacienți. Nici măcar televizorul nu mai e o atracție, deși urmărim știrile, pe doctorul bătrîn nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
simțea dezamăgit. Sperase că fusese chemat pentru o nouă discuție de filozofie și își făcuse planul să-i spună lui Rozanov că nu poate să gândească în timp ce merge. Îi plăcuse rolul tânărului pe lângă Socrate-John Robert. Nădăjduia să se stabilească o rutină a acestor conversații. Mă voi înapoia în America mult mai curând decât îmi propusesem. — O, îmi pare rău... — Poate știi, sau poate nu știi că nepoata mea, Harriet Meynell, va veni să locuiască la Ennistone. — Da? Era prima oară că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în lacrimi. John Robert o măsurase în tăcere, cu ochii lui teribili. Încă de pe acum, conviețuirea în casa aceasta micuță, urcatul și coborâtul scărilor, mâncatul și băutul împreună, mersul la toaletă, așezatul pe scaune și ridicatul în picioare, deveniseră o rutină de coșmar, ca aceea a pușcăriașilor. Din când în când, ca s-o scutească pe Hattie de prezența lui, John Robert ieșea în grădină și stătea acolo, sub măr, ca un animal bătut, în timp ce Hattie, asemenea imaginilor pictate într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
însumi, pentru a-mi da jos de pe chip orice fard, lăsând loc creaturii originare a lui Dumnezeu și a părinților mei. De ce oare am fost de atâtea ori atât de formal în examinarea conștiinței? De ce oare atâtea șabloane, mentalități și rutină au întunecat chipul meu? De ce oare instituțiile și regulile, uneori în numele lui Dumnezeu, vor să falsifice creatura atât de simplă și frumoasă a lui Dumnezeu, care este omul? De ce oare în locul împărăției lui Dumnezeu voită de Cristos, noi construim propriile
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
și atitudini ale sportivului (dansul pe gheață), antrenat să placă suporterilor spectatori și să învingă adversarul în competiții. Codul sportivității depinde în mod dinamic de religiozitate, păstrând sistemul eterogen al artelor cu trimitere spre artele non-verbale, cu regulamente sociale, cu rutină păstrată în ceremonial. Un individ izolat nu este sportiv, acțiunea sportivă este una socială. Nu există o singură iluzie, imaginarul sportiv rămâne o rețea de imagini interactive. Comunicarea depinde de partenerul sau partenerii din echipă, care stau sub semnul diferitelor
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
momentul mărturisirii; 3) penitenți „ocazionali” - care trăiesc constant în contextul păcatului și se spovedesc doar cu ocazia diferitelor evenimente; 4) penitenții „recidiviști” - care au dobândit o obișnuință de a păcătui des, iar spovada o fac în mod banal, ca o rutină. Pot exista și penitenți care, datorită anxietății, sau a unei tulburări interioare pe care o trăiesc, cer în mod explicit confesorului să fie ajutați, prin întrebări sau prin dialog, spre a-și mărturisi păcatele cât mai clar și integral. Este
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
au fost totdeauna mai puternice decât mine. Mă transformau în jucăria lor. Ce mai conta că, pe deasupra, eram și ingrat când încăpățînarea mea sumbră mă împingea să pierd totul? Nu eram în stare să spun nici unul dintre acele nimicuri de rutină care plac atât de mult femeilor și pe care orice adolescent le cunoaște. Mi se părea că aș maimuțări dragostea. Și pe urmă am regretat mereu prea târziu. În nouă cazuri din zece, dacă femeile de care m-am despărțit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de Sfânta Vineri. Altfel n-ajungeați dumneavoastră întregi lângă zidul bojdeucii noastre. Așa bojdeucă mai rar. Din păcate chiar foarte rar. E muncă multă aici. Da. Sunt aproape doi ani de viață și de lucru. Și inspecția a continuat, după rutină, pe registre, pe vorbe, iar pe registre: registrul de cheltuieli obștești, fondul școlii, registrul pentru alimente la cantina școlii, registrul de achiziții pentru ouă de viermi de mătase, etc,etc. În sfârșit procesul-verbal: “Alături de învățătorul Constantin I. Brumă activează și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
mă lămuresc ce traseu de zbor vom urma. În jur, pasagerii citesc, moțăie sau discută... Pentru noi românii, un drum la Paris e un eveniment. Distanța dintre Boston și Chicago e mai mare. Totul arată, însă, ca un zbor de rutină. Ca într-o cursă București-Cluj. Americanii au altă percepție a distanțelor. Nu au "complexul spațiului", ca noi. Vecina mea își face cruce și când roțile avionului ating pista. Am ajuns la Newark. La ieșirea din coridorul-burduf, mă așteaptă o funcționară
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
arhaică atârnă; tranșarea unei cestiuni de politică militantă poate. În sfârșit, pentru a încerca deschiderea ușelor arhivei pe calea mare a relațiilor internaționale îmi lipsește încrederea în mine, nefiind spețialist în descifrarea documentelor și având în această privință mai mult rutină și bun-simț decât înțelegerea tuturor greutăților și criterielor de cari chiar scriitori însemnați sunt învinși. Iată dar preocupațiunile, răzgândite în două zile de-a rândul, cari m-au decis de-a nu încerca - cel puțin nu acum și nu cu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
inițial, nu mi-a fost frică. Am stat acasă douăzeci și patru de ore după infarct, agitîndu-mă și traversând o noapte albă. E adevărat că bănuiam altceva: o criză de colon sau de bilă. Nu primisem nici un avertisment de la inimă. Electrocardiogramele de rutină arătau perfect. Când m-am hotărât să mă duc la spital (era Duminica Floriilor), n-am luat cu mine nici pijama, nici schimburi. Eram sigur că, peste un ceas, două, mă voi întoarce acasă. Nici auzind că făcusem infarct, n-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]