20,398 matches
-
la cer, pe care îl scruta și se întreba: -Oare e stafie?... și singur răspuns a găsit: Nu, m-a vrăjit această făptură, pură și divină. Cred că este zâna pe care din veci o aștept. Rătăcită, cu frica-n sân și mândria ascunsă în aură, Magnolia, văzând că tânărul nu-i vorbește, o mângâie, o privește și se tot învârte în jurul ei, cere permisiunea bărbatului să plece. -Pesemne că am nimerit unde și când nu trebuia, de aceea vă cer
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Piatra unghiulară a unei personalități sănătoase Încrederea în viață nu există în sine, ea se învață. Erik H. Erikson și alți reprezentanți ai psihologiei dezvoltării în perioada adolescenței au examinat cu atenție și au stabilit cum copilul deprinde literalmente la sânul mamei încrederea în viață. Dobândirea încrederii are o importanță vitală pentru dezoltarea psiho-fizică a copilului. Dacă un copil suferă de carențe cauzate de tulburări psihologice, în urma sustragerii persoanei de referință sau a deficitului emoțional provocat de faptul că cel ce
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
chipul uman și binevoitor, un chip plăcut, nu o înfațișare cu trăsăturile modificate care inspiră dezgust. Doar dacă creștinătatea și în special Biserica Catolică se vor reînnoi, o pierdere ca cea actuală a religiozității va putea fi depășită încă din sânul familiei, frecvența la slujba religioasă va putea să crească iarăși, iar forța religiei să pătrundă în realitatea cotidiană ce a suferit o puternică slăbire de la zilele pline de speranță ale Conciliului și să recupereze terenul pierdut. Argumentele în favoarea religiei Critica
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în iunie 2009, a stabilit valabilitatea acestui "testament" pentru medici și pentru cine îi îngrijește pe bolnavi, mi-a confirmat idea. În toți acești ani, în ciuda dezamăgirilor, am reușit mereu să mențin acea încredere pe care am deprins-o la sânul mamei mele și pe care am pus-o la baza existenței mele în primul an al vieții, confirmând-o ca încredere dovedită, depășind toate greutățile și dezamăgirile, dușmăniile și contestările ce le-am trăit. Dar mă întreb: voi reuși să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Est, Tănase Sârbu Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov Noi și postcomunismul, Sorin Bocancea Ok. Pentru America!, Gheorghe Stan Omul cu trei aștri, Yvan Le Page Privilegiați și năpăstuiți, Arșavir Acterian Reîntoarcerea fiului la sînul mamei rătăcite, Dumitru Țepeneag Sărbătoarea nebunilor, Istvan Ráth-Végh Simptome, Virgil Nemoianu Societatea românească în tranziție. Contribuții la o sociologie a capitalismului actual, Ion I. Ionescu Trei rîuri și-un ocean de poezie, Valeriu Stancu Treptele nedesăvîrșirii, Pavel Chihaia Zece eseuri
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă și să trăiască" (Exod. 24; Judec. VI 22; XII 22; Isa. VI 5; Apoc. I 16-17). Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut" (Ioan cap. I 18; Exod XXXIII 20; Dent. IV 2; Mat. XI 27; Luca X 22 1; I Timot. I 17; I Ioan IV 12-20 etc.) apoi: "Iată că Domnul Dumnezeul nostru, ne-a
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
protest al vieții împotriva morții cu care niciodată nu s-a împăcat, căci una este binecuvântare și alta este blestem, Înțelepciunea supremă poruncește pământului în aceste zile de primăvară să scotă la iveală tot ce-i mort și adormit în sânul său; să-l îmbrace cu o nouă frumusețe și splendoare și să pună-n fiecare fir de iarbă și insectă pulsul vital al energiei divine. Omul, scânteie din Cugetarea supremă, a fost de la însăși crearea sa chinuit de enigma morții
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
nu poate fi liberat decât numai prin vederea unui zeu în templu sau la o procesiune. Atunci trece în corpul unui om, umblă astfel rătăcitor din corp în corp, până când printr-o deplină purificare dobândește permisiunea de a reintra în sânul Divinității. Sufletele acelora care pier de moarte grabnică, rătăcesc pe pământ tot timpul ce era destinat a trăi. CEREMONII LA MOARTE. Indienii mor arareori în casele lor, pentru că ei îndată ce se simt bolnavi, pun de-i transportă pe malul Gangelui
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
dânșii mai bine stabilit decât adevărul despre nemurirea sufletului. Cele patru Evanghelii, Faptele Apostolilor, Epistolele și Tradiția comună a Bisericilor se unesc în a o proba. După moartea lui Lazăr, zice Domnul Iisus, sufletul lui fu dus de înger în sânul lui Abraham. În altă parte, adaugă: "Ce folosește omului câștigarea lumii acesteia, dacă el își pierde sufletul?" Nu vă temeți de cei ce ucid trupul și care nu pot ucide sufletul, ci temeți-vă mai mult de Acela, Care poate
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și-a lămurit credința: Pe perete pridvorului mănăstirii, cum intri în pronaos, este zugrăvit raiul, la stânga și iadul la dreapta. Raiul abundă-n grădini cu pomi și... avuzuri cu apă țâșnitoare, apoi îngeri mulți și de toate gradele, cum și Sânul lui Abraham în care sunt primiți drepții. Iadul e reprezentat printr-un balaur, cu gura deschisă și colți ascuțiți. Din gură-i ies flăcări, iar în trupu-i încolăcit, sunt vârâți păcătoșii, pe care-i biciuiesc dracii negri, cu coarne și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
principiu. Reprezentarea praxisului suscită ideologia care interpretează tehnica drept transformarea instrumentală a naturii de către om în vederea unor scopuri stabilite de el. Pe de o parte, o astfel de ideologie reprezintă de fapt Coproprierea originară a Corpului și a Pământului în sânul vieții. Pe de altă parte, în calitate de reprezentare a sa, ea o deteriorează grav prin faptul că: 1) trăgând acțiunea în afara mediului său ontologic propriu, o face în sine ininteligibilă; 2) sfărâmând unitatea internă a desfășurării imanente a corpului organic, ea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
lipsi de acesta. Valoarea de schimb pe care se pune problema a o produce în capitalism nu ajunge să existe decât sub forma unei valori de uz ale cărei natură și proprietăți sunt determinate de subiectivitate. Aceasta impune, în chiar sânul unui sistem de valorizare, o teleologie care nu poate fi îndepărtată în totalitate și care înrădăcinează tot acest proces într-o ontologie a vieții. Tocmai această înrădăcinare este sfărâmată în universul tehnicii: procesul de producție nu-și mai are rațiunea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
decât în calitate de sensibil sau corpropriat. Însă calitatea sensibilă este prima obiectivare a vieții ca obiectivare ireală a sa: astfel orice proprietate sensibilă și în același fel afectivă sau axiologică a lucrurilor nu este decât proiecția extatică a ceea ce, în chiar sânul acestei proiecții și în ciuda sa, își păstrează sălașul său ontologic propriu, rămânând acolo unde rămâne în posibilitatea sa principială orice senzație, orice afectare și orice valoare. Însă lumea este înainte de toate lumea oamenilor, obiectul aflat în această lume nu este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
abandonată și redusă la pura sa suferință, ea o trăiește ca pe insuportabilul căruia nu poate totuși să i se sustragă, de care nu poate fugi, iar această imposibilitate de a fugi de sine devine angoasa sa. Astfel, în chiar sânul refulării Energia rămâne intactă în același timp ca și afectul său, care, incapabil de a se suporta pe sine și transformat în angoasă, năzuiește să se transforme în orice altceva. Cu toate acestea, calea sporirii și a culturii fiind închisă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cu o transcendență din ce în ce mai opacă și ininteligibilă. Pe de-o parte, ansamblul medierilor prin care se înfăptuiește procesul material de producție potrivit modalităților prefigurate ale diviziunii muncii i se impune acesteia ca o totalitate imensă aflată în fața sa și în sânul căreia trebuie să i se găsească un loc deopotrivă derizoriu și predefinit. Pe de altă parte, acest mănunchi tentacular de activități impuse nu mai este al vieții, ci al tehnicii: când una dintre aceste activități devine totuși, și aceasta în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de către lumea tehnicii îmbracă o formă dublă: este mai întâi de toate abolirea graniței care, în calitate de indice al diferențierii lor funcționale, separa până în prezent Universitatea de societate; este, în al doilea rând, această barieră odată doborâtă, irupția tehnicii în chiar sânul Universității și nimicirea acesteia ca loc de cultură. Dată fiind importanța lor, aceste două evenimente trebuie să facă obiectul unei delimitări precise. Suprimarea marginalității specifice Universității este o revendicare explicită a cărei semnificație veritabilă este cu toate acestea mascată de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sa și prin ea. Cu certitudine, unele determinări pur patetice pot fi reproduse în lipsa oricărei ținte intenționale, a oricărei "cunoștințe" un act de pură iubire de exemplu. Recunoașterea în existența sa autonomă a unei dimensiuni ontologice de imanență radicală în sânul căreia se înfăptuiește această repetare originară este esențială, ea singură permițând înțelegerea transmiterii cunoștințelor primitive străine cunoașterii reprezentative și obiective, și precedând-o în mod necesar. Primele schimburi dintre mamă și copil, însușirea mișcărilor corporale, antrenarea sub toate formele sale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a spus Manfred Marklund. Fără Biblia lui, eu aș fi fost alt om, am zis, atent să nu exagerez. Acolo nu există linie sau imagine pe care eu să n-o fi studiat. Valurile pe care a umblat Iisus. Sfârcurile sânilor femeii samaritene sub veșmântul ei de in. Capul lui Holofern. Funia cu care era încins tâlharul crucificat. Sabia pe care o ține Domnul în mână când ucide balaurul. Mi-am dedicat întreaga viață lui Gustave Doré. Văd totul cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
un trup de femeie, uite așa, ca să se convingă că sunt făcută din carne și oase... Da, îmi amintesc, se reînsufleți Bart și palmele i se mișcară ușor peste trupul femeii, cald și fremătător, alunecând puțin în jos pe rotunjimile sânilor și rămânând nemișcate. Îmi amintesc, îmi amintesc, repetă bărbatul, și după asta ce poate să mai fie pentru unul ca mine?... Ce?... Întrebarea lui copilărească se pierdu, acoperită de glasul ei. Și după asta am să-i spun: mângâie-mă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
îi apăsa ușor creștetul peste trupul ei fremătător și ar fi vrut să-l mai rețină, dar clipele treceau una după alta, precum apa unui râu peste pietriș, printre malurile povârnite. El îi aduse prinosul omagiului său fierbinte, zăbovind lângă sânii ei frumoși, catifelați și avizi de sărutări, apoi coborî dedesubtul lor, nelăsând nici un loc nesfințit de atingerea buzelor sale și își lipi cu tandrețe virilă obrajii, apoi gura de pântecul ei suplu, catifelat și fierbinte - un leagăn al tainelor vieții
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
efectele perverse ale celei din-tîi: arivismul, carierismul unei elite, ce se arată la început grijulie față de interesele comune. Chiar dacă acest tip de derivă nu reprezintă apanajul tuturor funcționarilor publici, ea nu trebuie ignorată sau minimalizată. Mai multe afaceri recente în sînul elitei noastre conducătoare ne reamintesc acest lucru. Într-un plan mai general, această poziție consideră că, la termen, competiția e preferabilă tutelei și că cea mai bună prevenire împotriva prădătorilor este prezența contra-prădătorilor. Dar atunci mai este posibil măcar de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
a funcționa în propriul interes, mai curînd decît în cel al utilizatorilor. Interesul firmei se poate descompune în diverse interese particulare (conducere, salarii etc.), ceea ce ne invită să observăm de foarte aproape relațiile ce se stabilesc în interiorul fiecărei componente. În sînul aparatului de stat mai întîi, trebuie distins între cei aleși și așa-zișii înalți funcționari publici. Interesele lor, de cele mai multe ori, diferă. Va fi deci la fel de important de a dispune de o veritabilă capacitate de a controla "supervizorii", ca și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
contra. Acest lucru poate fi înțeles prin faptul că frontierele nu trebuie privite doar din punct de vedere economic, ca mijloace de demarcare a unui spațiu relative autarhic și de protecție față de restul lumii. Ele delimitează, de asemenea, spațiul în sînul căruia se derulează un anumit număr de transferuri, în general invizibile, cum e recursul la o monedă unică în spațiul considerat, fluxuri parțial nestingherite de existența administrațiilor publice. Prima sfidare cu care se confruntă astăzi națiunea e cea a solidarității
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
loc al egoismului și al progresului în același timp nu ar fi deci decît ecoul ambivalenței funcționării piețelor, în același timp loc de selecție, deci de excluziune, dar și garant al stimulării actorilor economici. În această perspectivă, rolul Statului în sînul națiunii va consta în a evita o polarizare socială excesivă, consecutivă creșterii inegalităților. Dar el nu trebuie să suprime competiția economică, dimpotrivă, căci el este garantul creșterii economice. La această ambivalență se referă Pierre Bourdieu atunci cînd vorbea despre "cele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Cîteva așezări nu figurau; în astfel de locuri, nebăgate în seamă de mulți, se putea scoate câștig bun. Donna Iulia citea o carte despre America: nu era ușor acolo. Noaptea în somn, pruncul și bărbații o mușcau în continuare de sâni. Dimineața se privea cu atenție în oglindă; părul înspicat o prindea bine; buzele, parcă, se mai subțiaseră. Își mângâia obrazul; era neted și cald. Scurma în carii cu scobitoarea; pentru că nu mesteca bine, o durea stomacul. Se balona. Vomita, uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]