3,819 matches
-
să facă game, așadar să transpire. Îți este milă de câte o fetiță ori de câte un tânăr atlet că trebuie să petreacă o bună parte din "anii cei frumoși" (chiar așa de frumoși, fără modelarea pentru restul vieții, cum sânt adesea?) ca sub rigorile unui ordin medieval. Și poate că ne-ar cuprinde mila, în fața unui tânăr înzestrat, să-l vedem osândit pe viață la rigorile culturii, mai ales că nu poți fi niciodată sigur de rezultat și trebuie să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
spune tânărului familia, "stai lângă mal, dacă vrei să-ți fie bine". Dar antrenorul este din alt aluat; îndrăgind și el, ca un părinte, pe tânăr, îi spune: "Aruncă-te în larg, n-ai să te îneci." Atunci, unde ne sânt antrenorii? Dar ei sânt de pe acum prezenți și cu siguranță sânt mai mulți decât cei de antrenat, în cultură. Românul are vocație de antrenor. A stat destul pe margine de-a lungul istoriei și a văzut cum se îneacă alții
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
bine". Dar antrenorul este din alt aluat; îndrăgind și el, ca un părinte, pe tânăr, îi spune: "Aruncă-te în larg, n-ai să te îneci." Atunci, unde ne sânt antrenorii? Dar ei sânt de pe acum prezenți și cu siguranță sânt mai mulți decât cei de antrenat, în cultură. Românul are vocație de antrenor. A stat destul pe margine de-a lungul istoriei și a văzut cum se îneacă alții. Și, oricum, este mai ușor să știi cum trebuie făcut un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
depășirii lui. În sfârșit, există condiția lumii europene care a avut o vreme sensul limitei elastice, al limitei care nu limitează; dar lumea aceasta a terminat prin a se anglo-saxoniza. "Anglo-saxonizarea" înseamnă lipsa totală de limită. Anglo-saxonii nu cunosc limita, sânt "punctuali", reduc totul la libertatea lor de inși. Ei nu au zid, și de aceea nu cunosc nici sensul bun al libertății - care e unul cu limită cu tot -, nici pe acela al eternității." Am luat ieri de la Noica Autobiografia
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
moment de răscruce: să mă aventurez sau nu pe acest drum? Ar dura câțiva ani și nu știu dacă lucrul ar fi pe măsura puterii mele. M-ați întrebat unde sânt așezat. Sânt așezat în fața acestei probleme. Iar în logică sânt așezat într-un loc care în nici un caz nu e ocupat de avangarda logicii: în logica de astăzi sânt în pregătire aventuri mult mai extraordinare, la care însă, cu așezarea mea de acum, n-am cum să particip. În schimb
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu ce cred eu că păcătuiește logica de astăzi. Formalismul trece indiferența lumii în indiferența conștiinței. Și nu secătuiește el totul, atunci când nu știe să regăsească conștiința? Știți imaginile lui Escher în care scările nu duc nicăieri. "Dar, priviți-le, sânt scări, nu?" - spun logicienii. Însă o scară care nu duce nicăieri nu este scară. Îmi place să înțeleg istoria lumii nu hegelian, ci prin tabloul categoriilor kantiene: necesar, real, posibil. Până la greci a domnit necesarul: lumea prehelenă a stat sub
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pas, "de ce nu și așa?". De ce nu și sistemul X? Logica nu mai poate avea cale de întoarcere, nu mai poate ieși din sfânta indiferență câtă vreme gândește posibilul sub forma lui "de ce nu?". Or, în cultură, lucrurile mari nu sânt decât cele care ne privesc. Logica a ajuns să nu ne mai privească. Matematica este singura care și-a luat dreptul să vorbească despre nimic și a ajuns până la urmă să vorbească despre totul. Toți așteaptă astăzi ca logica să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
absurditate: problema echivalenței: "orice propoziție adevărată este echivalentă cu orice propoziție adevărată". De pildă: "Afară ninge." este echivalentă cu "Trenul de Sibiu ajunge în București la ora 3." - Da; din punctul de vedere al valorii de adevăr, aceste două propoziții sânt echivalente. Cel mai ușor este să combați logica la nivelul exemplelor. Când și-au bătut joc de ea, scriitorii (Molière sau Ionesco) așa au procedat. Dar dacă nu o cobori la nivelul exemplelor, logica nu mai apare într-o lumină
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
au procedat. Dar dacă nu o cobori la nivelul exemplelor, logica nu mai apare într-o lumină ridicolă. Mașinile, de pildă, funcționează perfect cu implicația materială. - Bine; am să-ți propun o altă cale. Formele sânt abstracții și, ca atare, sânt abstrase. Vin și te întreb: sânt abstrase din lucruri sau sânt abstrase de lucruri? Eu spun "din", voi spuneți "de": voi faceți abstracție de lucruri. Contraziceți de fapt însuși cuvântul "abstract", care este o "desprindere din" și nu o "despărțire
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
asigure finișul. Când vrei să faci performanță culturală, trebuie să ajungi la 70 de ani, și ca să ajungi la 70 de ani trebuie să înveți să te plimbi zilnic. Plimbarea este însăși askesis, exersarea prin excelență, iar toate sporturile nu sânt decât o suită de varietăți pe tema deambulației. Aveți în față o cursă de așteptare, nu una de sprint. Trebuie deci să vă faceți din trup un aliat, iar dacă animalitatea omului este mobilitatea lui, atunci sînteți obligați să vă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu problema timpului? Condiția individualului prins în modelul ontologic reprezintă deja o ex-temporalizare. Am ieșit din condiția lui Cronos, de vreme ce am un model ontologic care îl înfrînge pe cel al timpului devorator. Și, într-adevăr, toate formele de afirmare umană sânt revolta lui Zeus împotriva lui Cronos. În fiecare dintre noi se află un Zeus care vrea să-l înlănțuie pe Cronos. "În fiecare om un Zeus își face încercarea." Frumusețea mitului în general este că el e mai actual acum
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
avea dreptate: pentru că nu tot ce se întîmplă în secol este istorie. De fapt, asta am și vrut să arăt în ultima vreme; am vrut să restitui lucrurile pe trei planuri: ceea ce joacă în istorie, în ontologie și în logică sânt situațiile privilegiate. Deci: nu tot ce se întîmplă este istorie; nu tot ce există este investit cu ființă; și nu tot ce se formulează privește logica. Îl întreb pe amicul tău: cum vine să-mi vorbească de Adorno și de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Însă când faci astfel de gesturi frumoase, problema este să nu cazi pe unul care să te blocheze. Când ai natură de luptător, și Andrei are una, riști la un moment dat să rămâi omul unui unic gest. "Știți, eu sânt cel care..." Eu, de pildă, puteam ajunge să spun: "Știți? Eu sânt cel care am votat contra constituției lui Carol!" Pentru că în 1938 (eram la Sinaia), am votat într-adevăr împotriva constituției lui Carol. Am fost întrebat de ce am făcut
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
atitudine", ea intră în minoratul "culturii de estradă". Însă lucrurile nu se opresc aici când e vorba de asemenea gesturi. Tot ce facem nu-i privește pe alții doar ca spectacol; ceea ce facem îi poate și distruge. Gesturile noastre nu sânt numai ale noastre; îi privesc și pe ceilalți, măcar în măsura în care ne-au asistat și aprobat, ca să nu mai spun că ne-au imitat. Iată de ce nu te poți juca cu o etică proprie; în fapt, ea poartă și asupra altora
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
desparte-i!" "Lasă-l puțin pe Heidegger, îi spune el lui Gabi, lasă-ți o clipă peratologia, du-te și bate-te cu X în "Flacăra"!" Dar la capătul acestor treburi, care nu te privesc doar pe tine, care nu sânt doar ale tale, nu poți ajunge dacă te trezești mereu. Al doilea lucru: nu te bați cu oricine. Trebuie să îți alegi dușmanul. Cu cine te bați? Cu un profesor ieșit la pensie, care nu a făcut nimic toată viața
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
am întrebat cine are dreptate: Eliade Rădulescu, cu "Scrieți, băieți, scrieți!", sau Maiorescu cu circumspecția critică și cumpătarea pe care le punea în joc teoria formelor fără fond. Și am recunoscut cu toții că formele au propriul lor dinamism și că sânt capabile să-și dea, prin simplă funcționare, un conținut. Însă Maiorescu nu a greșit numai atunci când a criticat formele fără fond, ci a mai greșit încă o dată, când le-a instituit în singurul loc în care ele nu țineau: în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fond se face vinovată numai și numai în filozofie? Pentru că, între toate angajările și comportamentele eului social, filozofia este singura care cere întîlnirea cu originarul. În filozofie nu te poți așeza într-o lume a cunoștințelor, care prin natura lor sânt derivate, ci într-una a înțelesurilor, care nu pot fi decât originare. Într-o cultură alexandrină poți face orice, dar nu filozofie. Se poate face cultură derivată în științe, se poate face în medicină de pildă, cu un Davila, care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pildă, cu un Davila, care în două decenii a dat țării o generație de medici capabili să acopere nevoile războiului din 1877. Un institut de biologie poate deci crea biologi, unul de informatică, informaticieni. Toate formele valabile ale unei culturi sânt derivate. Dar nu se poate face cultură derivată în filozofie, unde trebuie să întîlnești spiritul în varianta lui originară. Și în loc să înțeleagă lecția ascunsă în refuzul lui Eminescu, care la 25 de ani își declină competența de a ocupa o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
În vila de aici și-a petrecut Blaga aproape douăzeci de veri și, cu gândul la locul acesta și la nu știu ce iubire trăită la Gura Râului, a scris poezia Bocca-del-Rio ("Bocca-del-Rio, / rană în spațiu"). Coborâm, cu Cibinul în dreapta noastră; locurile sânt pustii și otrăvitor de frumoase. Pretutindeni e dezmăț de primăvară și sânt tentat să mă opresc la tot pasul. "De ce aici și nu dincolo?", mă sâcâie Noica. "Nu ești în stare să alegi decât locuri generice, pe când eu te duc
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
casa lui Wittgenstein". Ajungem, după o oră de drum cu mașina, în Gura Râului și mergem mai întîi să-l căutăm pe "domnu' Pătru", îngrijitorul vilei. Casele se țin lanț, lipite una de alta și ferecate cu mari porți. Ulițele sânt astfel, încadrate de lungi fațade continue și, în afara pământului pe care calci, a zidurilor și a arcadelor sufocate de lemnul porților, nu vezi nimic. Mă întreb unde să încapă atâta frumusețe promisă într-un loc atât de mediocru la prima
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
formă de supraviețuire." Mă desprind greu din paradisul de la Bocca-del-Rio. Plecăm spre Cisnădie și Cisnădioara, unde Noica vrea să ne arate "un model de descălecare". În Cisnădie ne oprim la mânăstirea din centru , ridicată în secolul XIII. Zidurile de bază sânt încă ale variantei romanice, timpurii; restul e gotic. Cisnădioara, sat pe de-a-ntregul săsesc, este punctul zero al descălecării teutonice. "Îmi place să văd aici devenirea în spațiu", ne spune Noica, și ne cere să ne imaginăm cum vor fi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
viziune culturalistă" este extinsă și asupra marilor comunități istorice. Cu adevărat, destinul popoarelor trece, după Noica, prin cultură, iar popoarele care nu au creat cultură mare - precum hitiții sau etruscii - au dispărut din istorie. Capitalul de cultură și producția culturală sânt certitudinile de supraviețuire ale unui popor, și nu gradul lui de participare la evenimentele lumii; dovadă turcii care, după ce au zguduit istoria Europei vreme de secole, au terminat prin a agoniza, astăzi, în propriul lor vid cultural. Istoria unui popor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
eu însumi ar trebui să-i dau dreptate ―, recitind astăzi ce am scris atunci, m-ar putea socoti patetic și poseur sau, și mai rău, ar putea spune că fac literatură de proastă calitate. Tocmai asta e neplăcut: cuvintele nu sânt apte, în asemenea momente, să transmită o stare de alarmă care e total incompatibilă cu literatura. Îmi amintesc perfect ce simțeam atunci și am să-mi amintesc mereu dintr-un motiv foarte simplu: îmi era, sufletește, nespus de rău. Am
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
înseamnă că ele nu ne dau pace. Dimpotrivă, ele stau undeva la periferia ființei noastre, într-o discreție cuviincioasă. Ca să le sesizăm, trebuie să tragem cu ochiul la ele, să ni le "aducem aminte", ceea ce înseamnă că îndeobște ele nu sânt acolo, "în minte", și că trebuie chemate și scoase din ascunzișul lor. Mecanismul bolii în asta constă: în mutarea "adevărului ultim" al vieții din periferia privirii în centrul ei. În transformarea lucidității din accident în metodă. În ecorșaj. În jupuirea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
disecție și eviscerare? Când strâng în brațe un trup, ce "atîrna" mai greu: catifeaua pielii sau digestia bine ascunsă sub această catifea? Când sărut, în joc e extazul sau transferul de salivă de la o gură la alta? Două trupuri înlănțuite sânt sublime? Sau actul împreunării este o gimnastică grotescă însoțită de grohăituri? Așadar, câtă vreme există obiecte ambigue, obiecte care prezintă, oferă, expun și care, simultan, retrag, ascund, camuflează, totul devine în fond o chestiune de perspectivă și alegere. Comportarea noastră
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]