3,007 matches
-
îi vor „slaviza” pe autohtoni (iliri, daci, traci, celți, coloniști români) și se vor amestecă cu aceștia, ducând la etnogeneza formării poporului sârb. Rădăcinile statului se întind până în secolul al VII-lea și se suprapun istoriei Dinastiei Vlastimirović. Un regat sârb, cu capitala la Duklja, a luat ființă în secolul al XI-lea, găsindu-și sfârșitul spre finele secolului următor. Șerbia medievală s-a format în jurul regiunii Raška, în secolul al XII-lea având că figură centrală pe Marele Jupan Ștefan
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
a format în jurul regiunii Raška, în secolul al XII-lea având că figură centrală pe Marele Jupan Ștefan Nemanja. În anul 1220, sub conducerea lui Ștefan Întâi, Șerbia a devenit regat, iar în anul 1346 Ștefan Dušan a înființat Imperiul Sârb, dezintegrat în urmă înfrângerii în fața turcilor otomani în anul 1389. Bătălia istorică a avut loc la Kosovo. Nordul Șerbiei a fost cucerit și el prin căderea cetății Smederevo în anul 1459, urmând Bosnia câțiva ani mai târziu și Herțegovina în
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
militari germani doreau să evite un război pe două fronturi atât împotriva Rusiei, cât și împotriva Franței, aceștia au atacat, mai întâi, Franța. În cele din urmă, aceasta a culminat cu atragerea în război a tuturor Marilor Puteri europene. Armata sârbă a câștigat câteva victorii importante împotriva Austro-Ungariei în timpul Primului Război Mondial, dar a fost copleșită, în final, de forțele unite ale Germaniei, Austro-Ungariei și Bulgariei. În Primul Război Mondial, Șerbia a avut 1 260 000 de victime - 28 % din totalul populației sale
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
DSS), Partidul Democrat (DS) rămânând singur la guvernare. În anul 2004, DSS a câștigat alegerile parlamentare și a format noul guvern al Șerbiei, împreună cu G17 Plus și coaliția SPO-NS. Guvernul are de asemenea sprijinul Partidul Socialist al Șerbiei (SPS). Primul-ministru sârb este Ivica Dačić. Președintele Șerbiei a fost Boris Tadić, liderul partidului DS, ales cu 53% de voturi în turul al doilea al alegerilor prezidențiale ținute pe 27 iunie 2004. În urma alegerilor din mai 2012, noul președinte ales al Șerbiei este
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
în industrie, concentrată în zonele industriale din nord. Populația Șerbiei este de cca 10 milioane de locuitori. Cea mai mare parte din populația Șerbiei este formată din sârbi, la care se adaugă unguri, albanezi, români, țigani etc. Limba oficială este sârbă, în plus, în Voivodina mai sunt oficiale limbile: română, maghiară, slovaca, ruteana, croată. Religia cea mai răspândită este creștinismul ortodox, urmat de cel romano-catolic, si islamismul Structura etnică: Șerbia are una dintre cele mai variate culturi ale Europei. Frontiere între
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
Europei. Desigur, ambele regiuni s-au influențat reciproc, așa că o separare între nord și sud este mai degrabă artificială. Influență Imperiului Bizantin asupra Șerbiei a fost poate cea mai importantă. Sârbii sunt creștini ortodocși, având o Biserică națională - Biserică Ortodoxă Sârbă. Folosesc atât alfabetul chirilic, cât și cel latin, datorită influentelor atât estice, cât și vestice. Mânăstirile din Șerbia, construite, în special, în Evul Mediu, sunt poate cea mai bună dovadă a influenței bizantine și ortodoxe, dar și a Europei vestice
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
lista Programului Memoriile Lumii : Scripturile Miroslav, manuscrise din secolul XII (adăugate în 2005), si arhiva Nikola Tesla (2003). Până în anul 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 4 obiective din această țară. Nikola Tesla, fizician american de origine sârbă Ștefan Uros al IV-lea Dusan al Șerbiei, rege al Șerbiei(din 1331) și rege al sârbilor și grecilor(din 1345) Milan Stanković, cântăreț Milan Jovanović, fotbalist sârb Milan Perendija, fotbalist sârb Mileva Marić, fizician sârb M.I.Pupin, fizician și
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
fizician american de origine sârbă Ștefan Uros al IV-lea Dusan al Șerbiei, rege al Șerbiei(din 1331) și rege al sârbilor și grecilor(din 1345) Milan Stanković, cântăreț Milan Jovanović, fotbalist sârb Milan Perendija, fotbalist sârb Mileva Marić, fizician sârb M.I.Pupin, fizician și chimist sârb Novak Đoković, tennismen sârb Karađorđe Petrović, conducătorul primei răscoale sârbești împotriva otomanilor Gavrilo Princip, membru al Mâinii Negre, cunoscut pentru Atentatul de la Sarajevo Sfanțul Sava, prinț și fondator al Bisericii Ortodoxe Sârbe Anual, în
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
Dusan al Șerbiei, rege al Șerbiei(din 1331) și rege al sârbilor și grecilor(din 1345) Milan Stanković, cântăreț Milan Jovanović, fotbalist sârb Milan Perendija, fotbalist sârb Mileva Marić, fizician sârb M.I.Pupin, fizician și chimist sârb Novak Đoković, tennismen sârb Karađorđe Petrović, conducătorul primei răscoale sârbești împotriva otomanilor Gavrilo Princip, membru al Mâinii Negre, cunoscut pentru Atentatul de la Sarajevo Sfanțul Sava, prinț și fondator al Bisericii Ortodoxe Sârbe Anual, în Șerbia vin peste un milion de turiști(2.200.000
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
adoptat titlul de Împărat ("Император" ["Imperator"]), titlu folosit din acel moment în mod oficial de el și de urmașii lui, titlul de Țar fiind folosit în mod alternativ și neoficial. Titlul de "Țar" a fost folosit de asemenea de regii sârbi pe la mijlocul secolului al XIV-lea. Deseori cuvântul "țar" este tradus aproximativ ca "împărat" deși provine din "cezar", cuvânt care nu este echivalent cu împărat. În limbile slave de exemplu, titlul Împăratului Japoniei era tradus ca "Țar al Japoniei". În 1721
Țar () [Corola-website/Science/298465_a_299794]
-
interdisciplinare, de cărți ce privesc utilizarea matematicii în lingvistică, în analiza teatrală, în științele naturale și sociale, etc. Cărțile sale au fost traduse în multe țări ale lumii, existând versiuni în limbile franceză, engleză, rusă, germană, spaniolă, italiană, cehă, maghiară, sârbă, greacă. A publicat peste 50 de volume în România și care au fost traduse în mai multe limbi din Europa și nu numai, și aproximativ 400 de articole în reviste științifice sau de specialitate. Opera sa a fost citată de peste
Solomon Marcus () [Corola-website/Science/307200_a_308529]
-
Pasalâcului de Vidin" din cadrul Imperiului Otoman. În 1833, Principatul Șerbiei condus de Milos Obrenovici reușește să anexeze județele majoritar românești Timoc și Craina (din care făcea parte și Iabucovăț) care intră astfel pentru prima dată în istorie în componență statului sârb, iar granița răsăriteana a Șerbiei este stabilită pe râul Timoc (în loc de de masivul muntos Homolie). În 1916 sunt atestați în sat 3.675 de locuitori, toți români. În 1921, trăiau aici 3.692 români și 69 de sârbi.
Icubovăț () [Corola-website/Science/308577_a_309906]
-
complexitatea rezolvărilor compoziționale și varietatea decorativă, nu este nici datat nici semnat. Anca Pop-Bratu a atribuit lucrarea pictorului itinerant de biserici maramureșean Alexandru Ponehalschi, al cărui stil caracteristic se poate distinge din alte ansambluri murale semnate în Călinești Căeni (1754), Sârbi Susani (1760), Budești Susani (1760), Berbești (1769), Desești (1780). Ea a forțat însă datarea picturii din Ieud Deal în anul 1782, sprijinindu-se pe o icoană datata ce poate fi atribuită lui Alexandru Ponehalschi. Prin această datare, Anca Pop-Bratu a
Biserica de lemn din Ieud Deal () [Corola-website/Science/308021_a_309350]
-
Actualmente, Bor este cel mai mare și important oraș din estul Serbiei. Statul român încearcă de câțiva ani să deschidă aici un consulat pentru a fi mai aproape de numeroasa populație de origine română care locuiește în aceste locuri, însă statul sârb se opune acestui proiect. În raionul Bor au fost numărate la recensământul din 2001 59.900 persoane, din care 39.989 (71,64%) sârbi, 10.064 (18,03%) "vlahi" (adică români timoceni) și 1.259 (2,26%) romi. Organizațiile românești
Bor, Serbia () [Corola-website/Science/308208_a_309537]
-
a fi mai aproape de numeroasa populație de origine română care locuiește în aceste locuri, însă statul sârb se opune acestui proiect. În raionul Bor au fost numărate la recensământul din 2001 59.900 persoane, din care 39.989 (71,64%) sârbi, 10.064 (18,03%) "vlahi" (adică români timoceni) și 1.259 (2,26%) romi. Organizațiile românești din zonă estimează numărul românilor la aproximativ 46.100 persoane (adică 82,2% din populația raionului). Majoritatea românilor preferă să se declare sârbi. Totuși
Bor, Serbia () [Corola-website/Science/308208_a_309537]
-
59900 de locuitori, majoritatea absolută s-a declarat ca fiind sârbi. La recensământul din 2002, populația municipiului Bor a numărat 55817 de locuitori, și a fost compusă din: Conform recensământului din 2002, așezările din municipiul Bor, cu majoritate de etnie sârbă sunt: Bor, Brestovac, Donja Bela Reka și, Oštrelj. Așezările cu români (vlahi) ca majoritate etnică sunt: Bucje, Gornjane, Krivelj, Luka, Metovnica, Tanda, Topla, și Sarbanovac. Așezări mixte sunt: Zlot (cu majoritate relativă de sârbi) și Slatina (cu majoritate relativă de
Bor, Serbia () [Corola-website/Science/308208_a_309537]
-
nivelurile de productivitate. Acest lucru a fost văzut ca afacerea de care orașul Bor avea nevoie pentru a accelera reformele sale economice atât de necesare. Cu toate acestea, din cauza incapacității Cuprom de a respecta un termen limită în ceea ce privește finanțarea, guvernul sârb a tăiat afacerea și complexul a fost pus la privatizare din nou. La data de 07 februarie 2008, consorțiul austriac A-TEC a dobândit partea de est a Serbiei miniere pe bază de cupru și complexul de topire pentru 466
Bor, Serbia () [Corola-website/Science/308208_a_309537]
-
masive de folclor literar cules de membrii Comisiei de folclor a S.L.R. "Foaie verde, spic de grâu", Zrenianin, 1979 și "Foaie verde, lămâița", Zrenianin, 1982. Ca bun cunoscător al relațiilor care au influențat la conviețuirea celor două popoare român și sârb, a scris două cărți de referință "Din relațiile sârbo-române. Privire de ansamblu", Editura "Libertatea", Panciova, 1964, 235 pag. și "Relațiile sârbo-române, Noi contribuții", Editura "Libertatea", Panciova, 1968, 408 pag.
Radu Flora () [Corola-website/Science/308236_a_309565]
-
județul Pest, de-o parte și de alta a unui braț secundar al Dunării, inclusiv pe insula Csepel. La recensământul din 2001 avea 8.764 locuitori. Numele localității provine din alăturarea particulelor rác - termen maghiar ce denumește populația de etnie sârbă ce locuia în statul medieval Rașca, în momentul în care maghiarii au venit în Europa și keve - denumirea macghiară a localității Cuvin din Voivodina, locul de unde au plecat locuitorii de astăzi ai comunei. Alte teorii susțin faptul că particula keve
Ráckeve () [Corola-website/Science/308284_a_309613]
-
fost ocupate de Bulgaria, Ungaria și Italia. A fost creat Statul Independent al Croației sub conducerea lui Ante Pavelić, a cărui putere se sprijinea pe milițiile fasciste catolice cunoscute ca Ustaše. Croatia era un stat-marionetă a germanilor și italienilor. Regimul sârb al generalului Milan Nedici (Serbia lui Nedici) era de asemenea un stat-marionetă al germanilor. Statul Independent al Muntenegrului a fost fondat de Sekule Drljević și era un stat marionetă al Italiei între 1941-1943 și mai apoi al Germaniei între 1943
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
între 1941-1943 și mai apoi al Germaniei între 1943 - 1944. Iugoslavii care se opuneau nazismului s-au organizat în mișcări subterane de reziastență. Cei care rămăseseră credincioși fostului Regat la Iugoslaviei s-au alăturat cetnicilor, o mișcare de guerilă naționalist-regalistă sârbă, condusă de colonelul Draja Mihajlovici. Cetnicii au luptat împotriva germanilor până în 1942, când s-au aliat cu ocuapantul. Iugoslavii care aveau simpatii puternice de stânga sau erau antimonarhiști s-au alăturat mișcării de partizani (Armata de Eliberare Națională a Iugoslaviei
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
de Eliberare Națională a Iugoslaviei s-a transformat rapid în cea mai amplă armată de rezistență din Europa Centrală și Occidentală. Cetnicii au executat la început o serie de incursiuni antigermane și au primit un sprijin substanțial din partea guvernului regal sârb cât și din partea Aliaților, dar au încetat să mai efectueze atacuri de amploare datorită politicii germanilor de executare de represalii împotriva populației civile sârbă. Astfel, pentru fiecare soldat ucis, germanii executau 100 de ostatici civili, iar, pentru un soldat rănit
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
Bătălia de la Kosovo Polje (sau "Bătălia de la Câmpia Mierlei"; în sârbă: "Косовски бој" ori "Бој на Косову", a avut loc în ziua de Sf. Vitus (15 iunie, astăzi aniversată pe 28) 1389 între o coaliție de boieri sârbi și Imperiul Otoman. Sunt puține izvoare istorice care vorbesc despre această bătălie, dar o examinare critică a acestora și o comparație cu bătălii similare contemporane cu ea (cum ar fi bătălia de la Angora sau cea de la Nicopole) permite o reconstruire
Bătălia de la Kosovo Polje (1389) () [Corola-website/Science/307739_a_309068]
-
probabil numai câteva sute aveau armuri complete. Ambele armate includeau trupe străine: de exemplu, sârbii aveau de partea lor pe banul croat Ivan Paližna cu o mică oaste, probabil ca parte din contingentul bosniac în timp ce turcii erau susținuți de boierul sârb Konstantin Dejanović. Aceasta i-a determinat pe unii istorici să descrie armatele drept coaliții. Armatele s-au întâlnit la Câmpia Mierlei. Centrul armatei turcești era condus de Murad, în timp ce Baiazid era pe flancul drept și Yakub pe cel stâng. În
Bătălia de la Kosovo Polje (1389) () [Corola-website/Science/307739_a_309068]
-
Vlatko pe cel stâng. În fața armatei sârbești era cavaleria, iar infanteria era în spate. Deși paralelă, distribuția nu era simetrică, deoarece centrul sârbilor se suprapunea peste cel turcesc. Bătălia a debutat cu un tir al arcașilor turci îndreptat spre cavaleria sârbă care apoi a trecut la atac. Aceasta a reușit să pătrundă prin flancul stâng al turcilor, dar nu au avut același succes în centru și în flancul drept. Nici măcar flancul stâng nu a fost înfrânt, ci doar împins înapoi. Pe
Bătălia de la Kosovo Polje (1389) () [Corola-website/Science/307739_a_309068]