5,379 matches
-
piatră pentru a fi trecuți în pomelnicul cel mare. Mai rămăsese o treabă grea pentru țărani și trebuia să fie pusă la locul ei. Asta o face Constantin Nicolae Mavrocordat voievod la 19 noiembrie 1741 (7250), când spune că înainte sătenii de pe moșia Buciumi făceau „clăci și alte poslușanii la câte... poruncie călugării și... erați mulțămiți, dară acmu... pentru ușurința voastră,... numai șasă zile într-un an să-i lucrați la ce v-ari pune, iar nu mai mult”. Mănăstirea Dancul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
câte o piatră de caru la bisărica ce va să se facă”. Despre ce biserică ar fi vorba? Păi nu-i alta decât biserica din „satul Buciumi, de pe moșia mănăstirii Dancul”. Tot în numele acestei biserici, vodă îi face atenți pe sătenii din Buciumi ca „în scurt , în iastă vară,... toată piatra să se scoată... și cei 10 salahori la lucrul bisăricii făr-de nici o sminteală să-i dați”. Nu știu cum se întâmplă, dar tot peste țigani robi dau. Iată că la „Vălet 7270
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de tot gospodarul”. De nu se vor supune acestor porunci, egumenul avea dezlegare să-i dea la Divan și acesta „îi va supune la toate și se va îndeplini”. Uite cum mănăstirea pune la dare și la muncă pe bieții săteni care până atunci trăiau în pace. Și acum, dacă știai e bine, de nu, afli acum. Ce anume, sfințite? Mănăstirea Copou a dat o bucățică de loc Ioanei Moviloaia, cu învoirea de a-și face casă, dar cu o condiție
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
lui Chiang Kai-shek. Chiang începe să piardă. Mao își schimbă numele armatei din Armata Roșie în Armata Populară de Eliberare. Am devenit managerul biroului improvizat al lui Mao. Și am trimis-o pe Nah, împreună cu frații ei, să locuiască cu sătenii. O să-mi fie groaznic de dor de ei, însă războiul a ajuns în momentul crucial. Soțul meu își instalează din nou cartierul general în dormitorul nostru. Am tot dormit în grajduri de măgari. Sunt înțepată de țânțari, purici și păduchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
doar stâlpii de susținere, iar altele păreau încă locuibile dacă deschideai ușile. Ne-am strecurat pe aleea dintre casele tăcute, fără viață. — Casele astea erau locuite până acum șapte-opt ani, mă informă Reiko. Acesta era terenul pe care-l lucrau sătenii. Au plecat cu toții... era prea grea viața de aici. Iarna erau complet izolați din pricina zăpezii și nici solul nu e fertil. Au socotit că e mai bine la oraș și câștigă mai mulți bani. Ce păcat! am exclamat eu. Unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
oftat. Din anumite motive însă, nu putem fi deocamdată împreună. — Vă înțelegeți bine, nu? întrebă el. — Așa îmi place să cred, am răspuns, chicotind. It½ mi-a vorbit, liniștit, despre măreția lui Mozart. Îi cunoștea opera la fel de bine ca un sătean ce știe toate potecile muntelui din apropierea casei. Mi-a spus că și tatălui său îi plăcea Mozart și că l-a pus să-l asculte încă de la vârsta de trei ani. Eu nu știam prea multe despre muzica clasică, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
vânt tăios, care ne ridicase tot părul în vârful capului. Cu brațele rășchirate și cu gura plină de vânt, Sabina îmi povesti că acolo jos, pe fundul lacului, se aflase vatra vechiului sat Cobilița. Comuniștii îi evacuaseră cu forța pe săteni, spărseseră munții cu dinamită, turnaseră mii de tone de beton și inundaseră totul. Bunicul ei, dascăl la biserica de lemn din 1700, coborâse pe furiș în sat. Voia să salveze niște Cazanii vechi, ascunse în altar. Apele l-au prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe cuvânt și fără greșeală, că am o experiență veche de tot în chestii de agricultură și de țărani. Sunt acuma de șaizeci de ani fără unul și din ei vreo patruzeci tot la țară i-am irosit și între săteni. Am luat-o de jos, cum se cuvine, și la treizeci de ani țineam cu arendă o moșioară de peste cinci sute de pogoane în Teleorman. Iar de atunci mi-au mai trecut câteva și mai măricele prin mână, așa că îmi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe care, de, o cunosc nițeluș, ca să mă apuc de agricultură? ― Îți cer, dacă vrei să ai pămînt! Cine are pământ să-l muncească și să-l iubească, ori să renunțe! Tu, dragul meu, ai luat moșia ta de sub nasul sătenilor care umblau s-o cumpere și s-o împartă între ei. Te-ai dus, i-ai înlăturat și a treia zi ți-ai trimis arendașul să stoarcă bani din ea pentru tine și pentru el. Pe de o parte împiedicați
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
între proprietari și țărani, azi n-am mai avea o chestie țărănească în Romînia! Nașterea arendașilor a împiedicat trecerea pământului în mâinile țăranilor, cum ar fi fost natural și sănătos. Proprietarul care s-a săturat de moșie ar fi vîndut-o sătenilor dacă nu se îmbulzea arendașul, oferindu-i un venit mare și sigur, fără nici o muncă și bătaie de cap pentru dînsul! ― Asta se poate, admise Rogojinaru cu un surâs candid. Se prea poate. Nu zic ba... Cu condiția ca țăranul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
niște țărani care vor să o roage să-i asculte și pe ei, că și ei ar dori să cumpere moșia. Nadina se ridică surprinsă: ― Dar nici n-am discutat cu domnul așa ceva! Era încurcată. Grigore stăruia să-i primească. Sătenii sunt bănuitori și, dacă n-or auzi un răspuns din gura ei, se vor crede nedreptățiți. Nadina n-avusese relații cu țăranii și nici nu voia să aibă. Îi socotea sălbatici și răi. După o ezitare, zise dând din umeri
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spuie, coane Miroane! făcu Cosma. Că li-e frică și rușine! Iuga nu se grăbise cu învoielile, pentru că tot proiecta să facă unele modificări pe care le socotea favorabile și pentru dânsul, și pentru țărani. De altfel, cu parte din săteni încheiase din toamnă, încît continuitatea muncilor o avea asigurată... Chemă pe logofătul Bumbu, care mărturisi că și lui i-au cam vorbit oamenii despre schimbări, că chiar unii din cei ce s-au tocmit astă-toamnă zic că nu vor ieși
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fond, învățătorul e bărbat copt și potolit. Deși acuma era plictisit de ce-i spusese logofătul și n-avea chef de conversații, venirea învățătorului, după o clipă de chibzuire, i se păru folositoare, zicîndu-și că prin el va putea influența spiritele sătenilor întru restabilirea liniștii și a ordinii tradiționale. II pofti să șadă, îi oferi o dulceață, îl întrebă despre mersul școlii... Ion Dragoș era puțin palid. O emoție grea i se citea pe față și-i tremura în degete. ― Te-am
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu mai multă siguranță. ― În definitiv dumneata ce dorești? îl întrerupse apoi deodată bătrânul. Întreruperea nu-l tulbură deloc. Continuă a-i expune că el, personal, nu dorește nimic, că și-a permis să vie și să-i tălmăcească durerile sătenilor, numai fiindcă sufletele sunt prea agitate din cauza foamei și a mizeriei. Țăranii văd încă în Miron Iuga pe părintele lor, de la care nădăjduiesc o îndulcire a soartei ce-i apasă. Învoielile actuale sunt însă atât de grele, că nu se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sunt însă atât de grele, că nu se mai pot suporta. Pe urma lor majoritatea oamenilor au flămânzit îngrozitor toată iarna. Cu un sacrificiu relativ neînsemnat s-ar putea îmbunătăți viața tuturor... ― Dumneata în numele cui vorbești? întrebă iarăși Iuga. ― În numele sătenilor, domnule Iuga! zise Dragoș simplu. ― Te-au însărcinat ei pe dumneata să-mi comunici doleanțele lor? ― Nu, nu m-a însărcinat nimeni, domnule Iuga, dar eu m-am crezut obligat, fiindcă mi s-au plâns și... ― Atunci pune punct, făcu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nimeni, domnule Iuga, dar eu m-am crezut obligat, fiindcă mi s-au plâns și... ― Atunci pune punct, făcu bătrânul sever. N-am nevoie de mijlocirea dumitale pentru a afla ce doresc oamenii mei! Mijlocitorii de teapa dumitale sunt pacostea sătenilor. În loc să fiți luminătorii poporului, îi otrăviți sufletul și încurajați toate nemulțumirile ca din exploatarea lor să vă creați merite și popularitate... Degeaba, prima impresie nu mă înșeală pe mine niciodată. Bine te-am văzut eu și te-am judecat de când
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fel de zvonuri despre împărțirea moșiilor, nu e chip să te mai înțelegi cu nimeni... Ieșind apoi cu Titu Herdelea în sat, plutonierul Boiangiu le spuse că până acum e liniște și doar arestarea învățătorului Dragoș a cam ațâțat pe săteni. El nu cunoștea motivele arestării, prin sat însă merge zvonul că boierul Miron ar fi provocat-o, pentru că Dragoș a intervenit în favoarea țăranilor. Se amestecară, în sfârșit, între oamenii adunați la cârciumă. Grigore îi întrebă de necazuri. Auzi răspunsuri blânde
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
oamenii. Iar când tânărul îi ceru să intervie pentru eliberarea grabnică a învățătorului, bătrânul izbucni: ― Adică să mă umilesc eu în fața țăranilor? ― Nu e umilință, tată! zise Grigore. Dragoș n-a săvârșit nici o crimă care să... ― Dragoșul tău e instigatorul sătenilor mei! spuse Miron grav. El mi i-a zăpăcit, mi i-a ațâțat și le-a scormonit toate nemulțumirile. Ce-ați făcut voi la orașe, a făcut el aici, încît mi-a distrus toată munca mea de treizeci de ani
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
paraliza orice mișcare. Mai cu seamă că și Nadina și-a anunțat sosirea. Tânărul numai acuma află vestea și se revoltă: ― Ce impresie are să facă asupra lumii comerțul dumitale cu fosta mea nevastă? Bună, nu, cu siguranță. Nici chiar asupra sătenilor! ― Pentru că s-a despărțit de tine a devenit o ciumată cu care nu mai poți avea legături de curtenie sau de afaceri? făcu bătrânul. Ca-n toate, exagerezi și aici. ― Nu știu care exagerăm, tată, dar știu că eu, într-adevăr, nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o ia? ― Adică fără să plătească nimica și să împartă pământul între dînșii! ― O, o, ce idee! ― Cu toate astea ei speră și așteaptă, pentru că așa bate vântul acuma! zise arendașul. ― E puțin anacronic să ne mai mirăm de pretențiile sătenilor când știm din ziare, cel puțin, că în multe locuri au început să-și puie în aplicare speranțele într-un mod cât se poate de evident! bombăni Stavrat. Nu încape, prin urmare, nici o îndoială că momentul nu e excesiv de fericit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ea ce face și cum rămâne aici s-o omoare țăranii? Plutonierul își simțea subminat curajul militar prin intențiile ei de fugă, iar pe deasupra, cum doamna vorbea și în fața jandarmilor și chiar a civililor, îi demoraliza oamenii și răspândea între sătenii lui gânduri de rebeliune. A admonestat-o cu frumosul, a și înjurat-o, dar cucoana se ținea scai: ― Cu mine ce-ai hotărât, bărbate? Mă ții aici să mă... ― Ascultă, Didino, mă scoți din sărite! izbucni Boiangiu, profitând că erau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întins în județul cutare, că țăranii au ucis în cutare regiune atâția arendași sau moșieri, că armata s-a ciocnit într-un sat cu revoltații și au fost sute de morți și răniți de ambele părți, că în altă parte sătenii au alungat cu pietre un detașament de infanterie, că multe județe sunt complet izolate fiindcă țăranii au tăiat firele telegrafice și telefonice, că o doamnă proprietăreasă surprinsă de răsculați a fost dezbrăcată în pielea goală și purtată așa prin mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
supăra și aproape îl jignea atitudinea țăranilor, pretutindeni prea puțin cuviincioasă și uneori chiar provocatoare. Se obișnuise să fie primit, în cursul inspecțiilor, cu izbucniri de "trăiți" și voie bună, și numai pe urmă să vie plângerile și reclamațiile. Acuma sătenii îl întîmpinaseră peste tot cu tăcere și cu ochi încruntați și bănuitori. Dacă n-ar fi fost ambiția lui de a-și feri județul de tulburările ce bântuiau aiurea, n-ar fi tolerat obrăzniciile acestea. Își rezerva în sine să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și I-au cam speriat când le-a observat întîia oară în primul sat, încît de-abia a avut puterea să continue risipa de însuflețire oratorică... Miron Iuga n-asculta discursul prefectului. El disprețuia mijloacele acestea de-a încurca pe săteni cu apă chioară bătută-n piuă. Țăranului nu-i trebuiesc discursuri, ci sfaturi sau porunci. El atrăsese atenția lui Boerescu să nu piardă vremea cu vorbe și mai bine, printr-o consultare limpede și sinceră, să caute a afla nevoile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dată și cu japca; suntem o țară cu legi și trebuie să ne purtăm după ele. Să aibă răbdare și să stea liniștiți, fiindcă el, cum sosește la Pitești, va raporta guvernului, și guvernul, înțelept și cu grijă pentru necazurile sătenilor, va face legile care trebuiesc și va împărți pământ celor ce au fost cuminți și pașnici... Promisiunea mincinoasă era o inspirație a momentului. Nu-i venise în minte s-o facă și în celelalte sate pe unde a umblat și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]