12,589 matches
-
sac cu care știa să prindă un jder de îndată ce i s-ar fi ivit ocazia. Punea sacul la gura vizuinii, sperând să se pricopsească cu jivina în sac, care, cum ar fi de așteptat, n-ar sta nicicum cuminte în sac, ar fi dat naștere la o bătălie în toată regulă. Umblă mult prin pădure, cu zăpada de pe cetini scuturându-se pe capul și pe umerii lui. Nu ar fi renunțat ușor, doară i-a promis copilului o bucurie de sărbători
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
care îl zăriră și s-au ascuns într-o scorbură. - Aha! Deci aici erați, drăgălașilor! Să vedeți ce gulerașe scot eu din voi pentru bundița lui Măriuca a mea! Coborî în pârâu, urcă un pic de partea cealaltă, apoi scoase sacul de sub braț, îl desfăcu la gură și se opri la poalele bradului. Se prinse vânjos de creanga cea mai de jos a vigurosului copac, apucă următoarele ramuri, și, cu sacul pe umeri, urcă pas cu pas spre scorbură. Când ajunse
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
în pârâu, urcă un pic de partea cealaltă, apoi scoase sacul de sub braț, îl desfăcu la gură și se opri la poalele bradului. Se prinse vânjos de creanga cea mai de jos a vigurosului copac, apucă următoarele ramuri, și, cu sacul pe umeri, urcă pas cu pas spre scorbură. Când ajunse în dreptul ei, desfăcu sacul la gură, îl potrivi la gura vizuinii, legă sacul cu sfoară de niște ramuri, să nu cadă. Apoi rupse un ciot de lemn și începu să
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
desfăcu la gură și se opri la poalele bradului. Se prinse vânjos de creanga cea mai de jos a vigurosului copac, apucă următoarele ramuri, și, cu sacul pe umeri, urcă pas cu pas spre scorbură. Când ajunse în dreptul ei, desfăcu sacul la gură, îl potrivi la gura vizuinii, legă sacul cu sfoară de niște ramuri, să nu cadă. Apoi rupse un ciot de lemn și începu să bată viguros în trunchiul răsunător al bradului. Jderii din scorbură, care până atunci se
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
Se prinse vânjos de creanga cea mai de jos a vigurosului copac, apucă următoarele ramuri, și, cu sacul pe umeri, urcă pas cu pas spre scorbură. Când ajunse în dreptul ei, desfăcu sacul la gură, îl potrivi la gura vizuinii, legă sacul cu sfoară de niște ramuri, să nu cadă. Apoi rupse un ciot de lemn și începu să bată viguros în trunchiul răsunător al bradului. Jderii din scorbură, care până atunci se simțiră, poate, în siguranță în adâncul scorburii, acum auzind
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
atunci se simțiră, poate, în siguranță în adâncul scorburii, acum auzind bătăile ritmice în copacul lor, le-a venit a frică, deodată au simțit că nu sunt în siguranță. Atunci încercară să fugă din vizuină și au nimerit drept în sac. Atât i-a trebuit omului, a strâns repede gura sacului în care se zbăteau cumplit două dihănii. Apoi a încercat să dezlege de zor sforile care țineau gura sacului legată de copac. Nu se știe cum, chiar când se căznea
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
auzind bătăile ritmice în copacul lor, le-a venit a frică, deodată au simțit că nu sunt în siguranță. Atunci încercară să fugă din vizuină și au nimerit drept în sac. Atât i-a trebuit omului, a strâns repede gura sacului în care se zbăteau cumplit două dihănii. Apoi a încercat să dezlege de zor sforile care țineau gura sacului legată de copac. Nu se știe cum, chiar când se căznea să dezlege sforile, cu o mană ținând gura sacului strâns
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
Atunci încercară să fugă din vizuină și au nimerit drept în sac. Atât i-a trebuit omului, a strâns repede gura sacului în care se zbăteau cumplit două dihănii. Apoi a încercat să dezlege de zor sforile care țineau gura sacului legată de copac. Nu se știe cum, chiar când se căznea să dezlege sforile, cu o mană ținând gura sacului strâns, să nu fugă jderii, a simțit cum un picior i-a alunecat, celălalt l-a urmat, și se văzu
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
gura sacului în care se zbăteau cumplit două dihănii. Apoi a încercat să dezlege de zor sforile care țineau gura sacului legată de copac. Nu se știe cum, chiar când se căznea să dezlege sforile, cu o mană ținând gura sacului strâns, să nu fugă jderii, a simțit cum un picior i-a alunecat, celălalt l-a urmat, și se văzu prăvălindu-se spre rădăcinile bradului. Când a ajuns jos, s-a lovit urât de tot de rădăcini groase, simțind cum
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
spre rădăcinile bradului. Când a ajuns jos, s-a lovit urât de tot de rădăcini groase, simțind cum i s-au zbrelit coastele și cum i-a pârâit un picior. Iaca, s-a sfârșit totul, a dat de mare necaz! Sacul căzu jos, dihăniile ieșiră din el și se făcură nevăzute prin ramurile copacilor din jur. Iar omul a început să se vaiete de durere, căzut pe rădăcinile bradului. Zăpada rece ca gheața îi umpluse fata și hainele. Dar nici nu
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
închin la Domnu-amele fapte simțind durerea în tăcere. Încep să strig, iertare Doamne sunt eu cu capul în pământ, ura din mine nu mai doarme și îmi ucide-al tău cuvânt. Păcatele îmi zac pe cruce ca grâul care umple sacul, și-n ochi durerea îmi aduce și plâng cum plânge și săracul. Doar rugăciunea îmi vorbește când mă trimite-n poarta Ta, unde spre Tine mă târăște să strig acum iertarea mea. Sunt pe pământ un trecător un fulg de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/347599_a_348928]
-
din ele cu putere,închin la Domnu-amele faptesimțind durerea în tăcere.Încep să strig, iertare Doamnesunt eu cu capul în pământ,ura din mine nu mai doarmeși îmi ucide-al tău cuvânt.Păcatele îmi zac pe cruceca grâul care umple sacul,și-n ochi durerea îmi aduceși plâng cum plânge și săracul.Doar rugăciunea îmi vorbeștecând mă trimite-n poarta Ta,unde spre Tine mă târăștesă strig acum iertarea mea.Sunt pe pământ un trecătorun fulg de nea căzut în soare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/347599_a_348928]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > MINCIUNA Autor: Constantin Enescu Publicat în: Ediția nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Minciuna. De politicà sàtui Am pus adevàru-n cui. Ne mințim. Incà e bine Sacul peticit, mai ține. Am pus speranțe la dos Si mințim, cà e frumos, Dar fardul gata sà cadà Aratà, cine ne pradà! Ne mințim cu ochi-nchiși Cà nu suntem prea deciși, Sà luàm plugul, sà aràm Hatul, sà-l mai
MINCIUNA de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347725_a_349054]
-
crud pot fi. Domnul Nelu Sorin Stancu este o persoană foarte sensibilă, un adevărat om de cultură. Promit că voi face o recenzie sinceră romanului domniei sale. Una reflectând experiența mea în șatră. Luând cele două cărți, le-am pus în sacul meu One-illo de 100 de dolari, căci mi-era teamă că voi scăpa cartea doamnei Julieta, pt. că este grea, având coperți moi... să nu să șifonează. Am (co)borât la parter, și doamna Julieta, simțind că vine un rom
AVENTURĂ LA ACADEMIA ROMÂNĂ de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350017_a_351346]
-
m-a întrebat îngrijorată unde este cartea ei. Eu i-am spus că e la mine. I-am înmânat-o de față cu toată lumea... Pe chipul doamnei Julieta am citit îngrijorarea că Barbu Constantinescu ar putea fi ciordit într-un sac vulgar. Am mai fost făcut hoț....dar după cum am mai zis, rom înseamnă hoț. Dacă un rom fură o carte despre propria lui limbă, nu cred că merită să facă pușcărie decât la o bibliotecă. S-o însămânțeze cu florile
AVENTURĂ LA ACADEMIA ROMÂNĂ de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350017_a_351346]
-
lase să ating cartea, că orice ating devine spurcat. Sau pur și simplu, recenzia mea la cartea "Povești în graiurile romilor", a inspirat-o să nu.... Eu cred totuși că lui Barbu Constantinescu i-ar fi plăcut să evadeze în sacul meu din mediul universitar undeva într-o șatră, la vreo țigancă f()ocoasă. Prezentarea mea Sunt născut în familie de fierari pakivale- onorabili. Noi, onorabili fiind, nu furăm decât cărți de lingvistică, ceea ce este un anacronism, știut fiind că romii
AVENTURĂ LA ACADEMIA ROMÂNĂ de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350017_a_351346]
-
se strâng mâinile se închid zăvoarele apoi se deschid toate cu un pocnet de nou sau vechi început anul a venit îi aud geamătul înainte ca umbrele să-i îndoaie bucuria într-un S semn nou de întrebare ca un sac alb plin cu oasele începutului sfârșit de vis realitate sau vis chiar nu mai contează poveștile se repetă gândurile se repetă omul este o mașină care merge în gol plinul rămâne undeva la final când din el răsar rădăcinile anilor
CAUT UN PORTATIV LIZIBIL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350043_a_351372]
-
Oricum înlocuitorul putea fi numai consătean, nicidecum dintre ungureni care dese ori nici nu participau la aceste ședințe. Era comunistă a schimbat aceste cutume străvechi. Muncitorii agricoli nu erau considerați proletari deoarece erau stăpâni pe mijloacele de producție (buturuga plug, sacul semănătorului etc.), în special chiaburii „dușmani tradiționali ai poporului”. De aceea se obișnuia impunerea unui muncitor proletar în magistraturile rurale. Eșecul comunismului se datorează și, sau în special, investirii unui om fără pregătirea corespunzătoare pe un post. Ungureanul, fie el
LIDER VERSUS POLITRUC. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350008_a_351337]
-
două lumi, „prezent” și „trecut”, nu mai țin cumpăna dreaptă. „Prezentul” se micșorează din ce în ce și nu mai încape în el tot ce am de pus, iar „trecutul” începe să fie tot mai larg și mai adânc, asemenea sacului fără fund care a înghițit mai mulți „azi” transformându-i într-un dens „ieri”. Amitirile se reconstruiesc într-o arhitectură poetică, învăluite în ușor mister, stând sub semnul unei subiectivități trăită din exterior, ca și când propria-mi ființă se privește dinafară
ÎNTRE DOUĂ LUMI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350127_a_351456]
-
ieșea un dinte gălbejit și scuipa când vorbea, de nimic nu se înțelegea. Alta, de-i zicea BULBUCATA, avea lațele-i căzute pe obrajii umflați, prin care se zăreau doi ochi de broscoi. Rochia vinețiu-murdară atârna pe ea ca un sac zdrențuit și peticit. Baba PUTUROASA era buhăită, cu ochii cârpiți de somn, plini de urdori, abia își târșea pașii când mergea. Îi era lene să și vorbească, spunând șoptit câteva cuvinte: “mi-e foame” sau “mi-e somn”, după care
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
Era în celula lor un vârstnic mai blând, pâinea lui Dumnezeu care le mai alina durerile, începând cu sufletul. Când cineva se văita că e puțină mâncarea, scotea din sarsana o bucată de pâine învelită într-o hârtie groasă de sac: - Uite măi, dacă nu mai poți să rabzi, ai aici un codru uscat de pâine. Dar să știi că nici nu te saturi, nici nu te îngrași cu bucata asta. Dacă, Doamne ferește, nimerește aici unul care e pe moarte, nu
CINE IUBEŞTE, IARTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361757_a_363086]
-
băiatului și, unde mănâncă unul, pot mânca doi. Vezi că am trecut eu pe la mă-ta să-i spun să te lase să lucrezi întins aici. Uite, îți dau și patru sute de mii și lucrurile pe care le pun în sacul acela ... Îl vezi? Este al tău. Îl iei când termini treaba ... Ai grijă să nu spargi ceva pe aici! Când revenim din concediu, vreau să găsesc curățenie lună aici, ne-am înțeles? Este clar ce ai de făcut? Da, doamna
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]
-
văd dacă ai cu ce te șterge aici, i-a vorbit el imediat, arătând cu mâna locul în care atârnau două prosoape, anulând țipătul ce stătea pe buzele ei strânse de frică. Văd că bluza este udă ... Vezi că în sacul acela ai bluze de la soră-mea. Te îmbraci și vii, că te aștept la masă. Mișu nu s-a mai uitat la ea și nu a așteptat să-i răspundă. A ocolit-o cu privirea de cum a ridicat ea capul
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]
-
nu știu de glumă ... O las să se liniștească. Să se obișnuiască puțin cu mine ... Văd eu cum fac...”. Violeta a intrat încet, cu privirea în jos, temătoare. Simțea că arde toată de rușine. Îmbrăcase o bluză orange scoasă din sac, puțin șifonată și închisă aproape până la gât. Avea mânecuțe scurte și guleraș dantelat. Știa că-i vine bine, chiar dacă era mai mare cu o măsură pentru ea. Se văzuse în oglindă și era fericită. S-a așezat pe scaunul arătat
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]
-
și babe își dau coate, Ar veni și ei la nuntă, dar îi ține-un junghi în spate, Criza asta le-a redus pensia la... jumătate. Pe șosele patinează în derivă cai-putere; Driverii înjură-amarnic bordul lor cu computere. Dai un sac de bani, aproape, pe-o mașină ce lucește, Iar când fulgul de omăt peste stradă se-nmulțește, Toate-s bune, că-s de firmă, dar nu mișcă nici... trei dește! Trenurile vin pe șine deocheate de viteză Și mecanicul se
AI VENIT CA O MIREASĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361924_a_363253]