2,288 matches
-
importanța dezvoltării potențialului creativ al elevilor prin dezvoltarea creativității părinților lor, parte a educațiilor paralele. Ca specialist în domeniul educației cartea este valoroasă din mai multe perspective, în primul rând din perspectiva parteneriatului real dintre școală și familie - o idee salvatoare este aceea de a atrage familia spre investiția educațională. În condițiile în care influențe multiple tind să afecteze de timpuriu personalitatea unui individ în formare, necesitatea de a fi creativi, apare ca o motivație complexă a nevoii de a depăși
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
colectivizării. A fost premiat de multe ori și-a beneficiat de gratitudinea tovarășilor, care se minunau de convertirea fostului director general putred de bogat. Spiritual, cu sînge rece, diplomat, Vornic a știut să facă față unei situații duplicitare bizare, dar...salvatoare. Pe la 54 de ani, fiind într-un juriu la Călărași, i s-au aprins călcîiele după o țărăncuță de doar 17 ani. Fătuca nu i-a cedat pe loc, cerîndu-i să o ia de soție. Vornic a făcut-o și
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
germani. Tot așa, catolicismul e ideal pentru francezi, fiindcă le contrazice individualismul și fiindcă le afirmă raționalismul. Înclin să cred că orice valoare mare e mare pentru cineva popor sau individ fiindcă e pentru el totodată și necesar, o contrarietate salvatoare și o afirmare creatoare, prin care respiră pozitiv ceea ce are el... Ortodoxia, înțeleasă adânc, aspru, dar luminos, și în toată complexitatea ei de irizări înalte în împărăția spiritului, devine formula de viață și de bun destin istoric viitor al neamului
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de către „latinime”. Și, evident, trebuie să înfăptuiască un fals grav, și o profanare a memoriei lui Alexei Mateevici, cânt afirmă: „Alipirea Basarabiei la Rusia, menționa cugetătorul moldovan de la începutul secolului XX, Alexei Mateevici, s-a dovedit a fi un act salvator atât pentru limba moldovenească, cât și pentru slujba religioasă moldovenească”. Care era părerea poetului citat despre rolul civilizator al Rusiei în Basarabia și despre însăși existența specificului moldovean, am scris în paginile următoare. O altă expresie a spiritului filorus care
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
1969-1972). Poezia lui își are sursa primară într-o copilărie frustrată, într-o adolescență întârziată, petrecută într-un oraș bacovian - „urât, cu flori de scrum,/cu oarbe felinare, cu ochi de lup/sclipind spre abatoare”. Poetul cultivă o nesfârșită nostalgie salvatoare: „De nu clădeam în vis, pretimpuriu,/O lume, și de n-ar fi fost să-nfrunt/ Cu visul lumea cea de mai târziu,/N-aș fi știut, pe când trăiam, că sunt.” Meditația perseverentă, deseori în variațiuni pe aceeași temă, alteori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287589_a_288918]
-
fost eclipsat în perioada elenistică de templul grandios al zeului din Pergam, care, la rândul său, a devenit centru de iradiere a multor noi fundații, dintre care cel puțin 200 pot fi documentate și astăzi. Se aștepta ca acest Asclepius salvator să fi redat vederea orbilor, șchiopilor uzul propriilor membre, celor muți graiul, să fi vindecat de maladii pulmonare și de hidropizie. Dacă avea loc vindecarea miraculoasă, se aduceau mulțumiri zeului prin prețioase daruri votive, adesea reproducând în aur sau argint
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
profita de apropiata aniversare a Împăratului pentru a-l celebra cum se cuvine, făcând din această celebrare un exemplu salutar pentru restul lumii. Responsabilii Acțiunii Paralele, prezentați de Musil ca niște paiațe ridicole, sunt așadar cu toții În căutarea unui „gând salvator”, pe care nu Încetează să-l evoce Într-o frazeologie cu atât mai vagă cu cât nu au nici cea mai mică idee care ar putea fi acesta, nici În ce fel ar putea Îndeplini o funcție salvatoare În afara țării
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
unui „gând salvator”, pe care nu Încetează să-l evoce Într-o frazeologie cu atât mai vagă cu cât nu au nici cea mai mică idee care ar putea fi acesta, nici În ce fel ar putea Îndeplini o funcție salvatoare În afara țării lor. Printre responsabilii Acțiunii Paralele, unul dintre cei mai ridicoli este generalul Stumm (În germană: mut). El și-a jurat să găsească Înaintea celorlalți acest gând salvator și să i-l ofere femeii pe care o iubește, Diotima
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
fi acesta, nici În ce fel ar putea Îndeplini o funcție salvatoare În afara țării lor. Printre responsabilii Acțiunii Paralele, unul dintre cei mai ridicoli este generalul Stumm (În germană: mut). El și-a jurat să găsească Înaintea celorlalți acest gând salvator și să i-l ofere femeii pe care o iubește, Diotima, altă personalitate aflată În atenția Acțiunii Paralele: Îți aduci aminte, spuse, că mi-am pus În cap să-i aștern la picioare Diotimei gândul acesta salvator pe care ea
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
în cadrul idilic al vârstei începuturilor, fericirea este pretutindeni, ea manifestându-se nelimitat în viața omului. De aceea, venind să nege într-un fel faptul că "numai ceea ce nu există în planul vieții se realizează în planul artei", nu exclude rolul salvator pe care poezia îl joacă în fața vieții. Exponentă a generației sale, Ana Blandiana "respinge ideea de frivolitate și își asumă condiția prin înțelegerea rostului superior"54, păstrând fundamentul originar pe care să se sedimenteze evoluția. Cine ar putea să mă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
simbolisticii originare a jocului, într-una cu conotații tragice sau sexuale, devenind o caracteristică în plus a manifestării deconstructiviste în poezia acestei autoare. Migrațiunea spre Spital pare să devină, de asemenea, un eveniment fatidic, care ar avea ca unică șansă salvatoare asceza interioară, ca formă de purificare etică:"Vom ajunge. Fiți gata. În curând vor urca/ Pe urmele noastre devenite sublime,/ Toți oamenii lumii. Noi îi vom aștepta/ Frumoși, fericiți, devastați de-nălțime". (Migrațiune). "În poezia Spital apare ideea opoziției la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
adevărata esență a poeziei"70. Alăturarea la realitatea celorlalți, precum și perceperea acestei realități ca pe o realitate proprie, care se vrea a fi asumată și îmbunătățită, devin tot atâtea roluri ale artistului. Călcâiul vulnerabil exprimă condiția poetului învestit cu funcția salvatoare, în ciuda nefericirii proprii: Poeme ca Darul sau Amân mereu exprimă, pe lângă experiența personală, "soarta artistului, condamnat să nu poată atinge lucrurile, ci doar imaginea acestora. Viața prin artă presupune alegere și renunțare în același timp. Legile firii sunt încălcate, însă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Cuprinsă ca-n icoane/ De nimb rotund de moarte,/ Mori,/ Lasă-ți culorile în flori,/ Pletele lungi cărărilor/ Și ochii luciu mărilor,/ Să știi/ De unde să le iei,/ Când vei veni.../ Dac-am muri deodată împreună/ Ucigaș fiecare și victimă,/ Salvator și salvat,/ Privindu-ne fără-ncetare-n ochi,/ Mult după ce nu vom vedea..." (Dacă ne-am ucide unul pe altul). Asemănarea iubirii cu moartea anticipează volumele ulterioare, deconstruind cum am precizat mai sus canonul paradigmatic romantic, care promovează iubirea într-
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
care acest sentiment se manifestă la Ana Blandiana depășește atât latura spirituală, cât și pe cea carnală, demolând ideea de viață, de renaștere, pe care ar trebui să o impună acest sentiment, și instaurând moartea văzută ca fiind unică soluție salvatoare. Cuvântul devine și aici o haină prea strâmtă fenomen specific neomodernismului pentru tot ceea ce autoarea vrea să demonstreze. Totodată, în lipsa Cuvântului, nici mesajul nu poate fi transmis așa cum trebuie, de aceea, conștientă fiind de acest fapt, la Ana Blandiana, cuvântul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
statuii/ Goale pe dinăuntru-/... Întrebând încet, cu spaimă, din când în când,/ Ești acolo?/ deși știu că tu nu răspunzi/ Din principiu...". (Din principiu) Criza identitară, nerezolvată în niciun fel, transformă totul în vid, iar "comunicarea din interiorul cuplului, cândva salvatoare, este acum distrusă de trăirea comună a unui sentiment negativ: frica, spaima irațională de necunoscut, care pare să-și tragă seva dintr-o tot mai greu suportabilă alterare a sensului"150: "Gemeni în uterul spaimei,/ Locuitori ai aceleiași celule,/ Orbi
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
caz, trebuie să constituie un periplu, un drum înainte și înapoi, care, bătătorit de poet, să impună o nouă culoare lumii. Aluziile biblice, din acest ultim volum, au rolul de a "îmbrăca monstruosul, deșănțarea, lăsând să se întrezărească, totuși, revolta salvatoare. Limbajul este străin. Poemul, ca vârf al acestei științe numite limbaj, se strecoară printre degete, dovedindu-și personalitatea. În viziunea Anei Blandiana, omul este un supraviețuitor, iar a supraviețui se dovedește o dureroasă formă de renunțare"158. Renunțarea, sau, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
atenția pe care o acordă limbajului creator de noi realități, printr-o reconstrucție a celor existente deja. Ambele născute într-un context ideologic tulburător, nu doar la nivel național, cât la nivelul întregii Europe, aceste curente vin ca o soluție salvatoare din partea artistului creator, printr-o evadare din realitatea exterioară sufocantă, într-o realitate intimă, interioară. În consecință, studiul nostru a urmărit două direcții: 1. Una teoretică, în care, după un periplu general, în ceea ce filozoful Derrida numește Deconstructivism, (urmărind nu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a dezechilibrelor, îndoielilor, incertitudinilor și disperărilor, pradă "angoasei". II. Reacția compensatorie pe fundalul nici unui adevăr moral (decît calculul oportunist) și pe axul nici unei certitudini (și îndoiala "o pune la îndoială"!) este debusolată, arbitrară și grotesc dictatorială. Pledoaria argumentelor la scopul "salvator", propus fiind de tipul judecăților logice deduse dintr-o premiză falsă, Ilie acționează în funcție de mereu o altă minciună de bună credință: autoiluzionarea. În căutarea disperată a unei certitudini, funcționarul de la Asigurările sociale își fabrică soluții utopice cu care se îmbată
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
viața mea, drumul meu. Ștefan: Ia mai lasă-mă, omule, cu chestii de-astea. "Viața mea", "drumul meu"! Nu-mi umbla mie cu "romanul vieții mele". Ilie: Ia zi-i tu, Fănică, ia zi-i tu predica aia cu munca salvatoare. Ștefan: Iliuță, tată, nu mă lua pe mine la vale, că eu aș avea și altele de făcut azi decît să-ți bag ție în cap că ceea ce faci și cum trăiești e o rușine întreagă. Ilie: Da' de ce e
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
surori. În liceu descoperă literatura, studiază apoi literele la Nantes. În 1974, licențiat, viitorul romancier nu avea “nici o vocație, nici o energie”. Foarte timid, este doar spectator al evenimentelor din mai 1968 și apoi al grevelor studențești din 1970. Descoperă o salvatoare justificare a inadaptabilității sale sociale În sloganele șaizecișioptiste: “Pentru a te dezaliena, se spunea la facultate, trebuia să nu muncești: am găsit aici un răspuns de-a gata la totala mea inadaptare În viața profesională.” Cu toate acestea, va fi
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
această nepremeditare devine o sursă a comicului pentru spectator. De cele mai multe ori, situația de supraveghere apare odată cu sosirea inopinată a unui soț sau a unei persoane apropiate, care tulbură intimitatea amanților; surprinși într-o postură delicată, aceștia caută o soluție salvatoare și, cum se întâmplă de obicei, amantul este cel ce se va ascunde în spatele ușilor unui dulap ori în vreo cămăruță de serviciu, de unde va vedea și va auzi totul. El devine astfel, fără să vrea, un supraveghetor căruia nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
nu ține mult, iar la orizont se profilează întotdeauna împăcarea. Suprainformația spectatorului se convertește în efect comic mai ales atunci când se cristalizează în jurul unui dispozitiv de supraveghere. De obicei, dispozitivul nu e programat, el se improvizează la repezeală ca soluție salvatoare impusă de situație: un personaj temut, a cărui prezență nu e dorită, își face apariția pe neașteptate, tulburând o idilă în plină desfășurare. Pentru a evita conflictul, trebuie imaginată o ieșire strategică din câmpul vizual al intrusului. Amantul indezirabil - un
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
cauzele asupra răutății oamenilor, fie o corelez cu o pedeapsă divină. În ambele situații este vorba de o atitudine morală din partea mea, prin care eu refuz de a accepta suferința. Ei i se opun, soteriologii utopice, compensatorii sau soluții social-politice salvatoare etc. Față de cele de mai sus, din care rezultă complexitatea durerii, se pune totuși În mod firesc Întrebarea: care este semnificația durerii? Am arătat deja că durerea nu este o formă de manifestare simplă și unitară. Există o durere fizică
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sus referire sunt niște terapeuți: preotul, medicul și psihologul. Orice act terapeutic medico-psihologic sau psihomoral este un act de intimitate, o formă specială de Întâlnire. El implică o deschidere interioară a individului față de persoana celuilalt, fiind Învestit cu virtuți terapeutice salvatoare, dar și cu virtuți morale capabile de a-i reda echilibrul sufletesc sau Încrederea și forța morală pierdută. Prin oferirea speranței și a Încrederii persoanei aflate În suferință, terapeutul devine imaginea arhetipală a salvatorului. Prin prestigiu și autoritate, el oferă
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
iubire este dat de Însoțire. Toate cuplurile pasionale au un sfârșit tragic: Abéloise, Tristan și Isolda, Francesca da Rimini și Paolo Malatesta, Romeo și Julieta, Othelo și Desdemona, Phedra și Hypolit etc. Sunt și cupluri ideale În care iubirea este salvatoare. Este cazul lui Dante și Beatrice și al cuplului Faust și Margareta. În această situație, rolurile sunt distribuite după criterii dominate de valorile morale. Faust, care-și vinde sufletul lui Mefistofeles, va fi salvat prin sacrificiul i, iar tragedia acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]