KorAP: Find »[drukola/base=samurai & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...83 84 85 ...96 >

2,377 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

nu-l vadă: — Ei, Nishi. Și acum te socotești tot sol? Nu ți-ai dat seama că n-ați fost decât niște momeli îmbrăcate în haine de soli? murmură el mai degrabă compătimitor. — Cum adică momeli? spuse fără să vrea samuraiul uimit peste măsură. Matsuki zise șovăitor: — Nici Edo, nici domeniul nostru n-au urmărit vreodată negoțul cu Nueva España mai presus de orice. Mi-am dat seama de asta după ce m-am întors în Japonia... — Ce vrei să spui? — Ascultați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
doar un singur domeniu să înflorească, planurile seniorului Shiraishi au ajuns să fie socotite rele. Seniorul Shiraishi a fost alungat din Sfatul Bătrânilor, iar domeniul său a fost împărțit. E firesc. Cam asta este calea cârmuirii. La fel ca Nishi, samuraiul își încleștă mâinile cu ochii ațintiți la flacăra lumânării. Își încleștă mâinile atât de tare încât unghiile îi pătrunseră în carne. Altfel nu-și putea stăpâni jalea. Cuvintele blânde ale seniorului Ishida. Chipul blajin al seniorului Ishida. — Chiar și ostașii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
la flacăra lumânării. Își încleștă mâinile atât de tare încât unghiile îi pătrunseră în carne. Altfel nu-și putea stăpâni jalea. Cuvintele blânde ale seniorului Ishida. Chipul blajin al seniorului Ishida. — Chiar și ostașii sunt oameni! gemu pentru prima oară samuraiul ca un animal rănit. Și ostașii sunt tot oameni! — Calea cârmuirii e la fel de aprigă precum o bătălie. Nu poți să duci o bătălie ținând seama de durerea ostașilor. — La fel socotește și Stăpânul? Samuraiul nu voia să creadă că și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
sunt oameni! gemu pentru prima oară samuraiul ca un animal rănit. Și ostașii sunt tot oameni! — Calea cârmuirii e la fel de aprigă precum o bătălie. Nu poți să duci o bătălie ținând seama de durerea ostașilor. — La fel socotește și Stăpânul? Samuraiul nu voia să creadă că și Stăpânul îmbrățișa aceeași părere, oricare ar fi fost gândurile Sfatului Bătrânilor și ale oamenilor de seamă. El nu-l văzuse pe Stăpân decât de la depărtare. Stăpânul se afla într-un loc unde nu puteau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
că și Stăpânul îmbrățișa aceeași părere, oricare ar fi fost gândurile Sfatului Bătrânilor și ale oamenilor de seamă. El nu-l văzuse pe Stăpân decât de la depărtare. Stăpânul se afla într-un loc unde nu puteau ajunge niște ostași ca samuraiul. Cu toate acestea, și tatăl, și unchiul, și tot neamul samuraiului se luptaseră cu trup și suflet pentru Stăpân. Din familia sa făceau parte și oameni care-și dăduseră viața pentru Stăpân. Stăpânul nu era nici pe departe neputincios precum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Sfatului Bătrânilor și ale oamenilor de seamă. El nu-l văzuse pe Stăpân decât de la depărtare. Stăpânul se afla într-un loc unde nu puteau ajunge niște ostași ca samuraiul. Cu toate acestea, și tatăl, și unchiul, și tot neamul samuraiului se luptaseră cu trup și suflet pentru Stăpân. Din familia sa făceau parte și oameni care-și dăduseră viața pentru Stăpân. Stăpânul nu era nici pe departe neputincios precum omul acela sfrijit și amărât cu brațele răstignite. Stăpânul ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
compătimitor. Stăpânul este el însuși cârmuirea! Cerul era cu totul acoperit de nori. Din când în când, păduricea se înfiora și de pe frunze cădeau stropi mari de ploaie. În pădurice, un țăran îmbrăcat cu o pelerină tăia surcele. Lângă vatră, samuraiul rupea și el surcele uscate. Alături de el, unchiul se uita țintă la focul din vatră. Rupte în două, ramurile uscate scoteau un trosnet ascuțit. Samuraiul le arunca în vatră. Flăcările le înghițeau ca niște limbi mici. „De acum încolo trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
mari de ploaie. În pădurice, un țăran îmbrăcat cu o pelerină tăia surcele. Lângă vatră, samuraiul rupea și el surcele uscate. Alături de el, unchiul se uita țintă la focul din vatră. Rupte în două, ramurile uscate scoteau un trosnet ascuțit. Samuraiul le arunca în vatră. Flăcările le înghițeau ca niște limbi mici. „De acum încolo trebuie să vă purtați ca și cum călătoria n-ar fi avut loc niciodată.” Își amintea limpede cuvintele rostite cu milă de Matsuki Chūsaku. Să uite, să creadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
momeli menite să înșele țările străine, dar acum nu mai avea nici un rost să se gândească la acest lucru. În Sfatul Bătrânilor fuseseră neînțelegeri între seniorul Shiraishi și ceilalți oameni de seamă, iar apoi seniorul Shiraishi își pierduse puterea. Acum samuraiul putea înțelege cuvintele lui Matsuki atunci când le spusese că asta însemna cârmuirea. El n-avea ce face. Totuși, când se uita la chipul întunecat al unchiului său care-și pusese toate speranțele în faptele nepotului, toate acestea îl dureau. Soția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
acesta îl întrebă nemaiputând îndura: — Seniorul Ishida n-a dat încă nici un semn? — Acum e vremea culesului și la Nunozawa. Fără îndoială că o să mă cheme când o să isprăvească. Cu toate că era suzeranul său, seniorul Ishida nu-i trimisese nici o vorbă samuraiului după întoarcerea sa acasă. Parcă ar fi ocolit orice legătură cu familia Hasekura. Samuraiul îl trimisese pe Yozō să-i transmită saluturile cuvenite și să ceară o întrevedere, dar acesta venise înapoi doar cu răspunsul că seniorul Ishida îl va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
e vremea culesului și la Nunozawa. Fără îndoială că o să mă cheme când o să isprăvească. Cu toate că era suzeranul său, seniorul Ishida nu-i trimisese nici o vorbă samuraiului după întoarcerea sa acasă. Parcă ar fi ocolit orice legătură cu familia Hasekura. Samuraiul îl trimisese pe Yozō să-i transmită saluturile cuvenite și să ceară o întrevedere, dar acesta venise înapoi doar cu răspunsul că seniorul Ishida îl va înștiința la timpul potrivit. Toți se răciseră față de samurai, dar el nu voia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
orice legătură cu familia Hasekura. Samuraiul îl trimisese pe Yozō să-i transmită saluturile cuvenite și să ceară o întrevedere, dar acesta venise înapoi doar cu răspunsul că seniorul Ishida îl va înștiința la timpul potrivit. Toți se răciseră față de samurai, dar el nu voia să creadă nici în ruptul capului că până și seniorul Ishida îl ținea la distanță. „Am aflat că lumea e largă. Însă, am ajuns să nu mă mai încred în oameni.” Acestea au fost cuvintele lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
să nu mă mai încred în oameni.” Acestea au fost cuvintele lui Nishi Kyūsuke când și-au luat rămas bun după întoarcerea de la castel la Tsukinoura. Rostindu-le, Nishi strângea zdravăn hățurile ca să-și domolească ura clocotitoare din suflet. Uneori samuraiul auzea picurându-i în urechi cuvintele acestea pline de furie. Într-adevăr, ei doi au fost puși să străbată lumea largă fără să știe nimic și fără să bage de seamă nimic. Edo încercase să se folosească de domeniul lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Odinioară unchiul său n-ar fi vorbit cu o voce atât de firavă. Acum se uita întruna în gol înspre flăcările din vatră care pâlpâiau sleite ca niște gâze în prag de iarnă. Cu vremea, se împuținase și la trup. Samuraiul îl alina pe bătrân rostind cuvinte pe care nici el nu le credea. Alături, Riku asculta cu ochii plecați discuția dintre cei doi. Din când în când se ridica de la locul său și pleca, de parcă n-ar mai fi putut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
doi. Din când în când se ridica de la locul său și pleca, de parcă n-ar mai fi putut suporta să-și audă soțul mințind de dragul unchiului, deși știa prea bine că tot ce spunea nu era decât o scorneală. Dar samuraiul trebuia să mintă mai departe ca să-i prelungească fie și cu o zi viața șubredă a unchiului său. Ca o boală fără leac, singura dorință a bătrânului era să se întoarcă la Kurokawa și să moară în pământul primit de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
unchiului său. Ca o boală fără leac, singura dorință a bătrânului era să se întoarcă la Kurokawa și să moară în pământul primit de la străbuni. În zilele când nu mai putea îndura să stea față în față cu unchiul său, samuraiul se amesteca printre țărani și își punea trupul la muncă de dimineață până seara fără să se gândească la nimic. Căra până i se încovoia spinarea lemnele de foc stivuite de jur împrejurul casei sale ca un zid și le ducea pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
sale ca un zid și le ducea pe cărări de munte până la coliba unde se ardeau cărbuni, răbdând durerea din umeri. Acum munca era singura lui scăpare. În urma lui, cu un munte de lemne în spinare și purtând ca și samuraiul, momohiki, venea tăcut Yozō. De când se întorseseră acasă, samuraiul nu-l întrebase niciodată ce părere avea despre cele petrecute. Dar când se așezară să-și tragă sufletul într-o vale cu iarbă scăldată de un soare auriu și trist și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de munte până la coliba unde se ardeau cărbuni, răbdând durerea din umeri. Acum munca era singura lui scăpare. În urma lui, cu un munte de lemne în spinare și purtând ca și samuraiul, momohiki, venea tăcut Yozō. De când se întorseseră acasă, samuraiul nu-l întrebase niciodată ce părere avea despre cele petrecute. Dar când se așezară să-și tragă sufletul într-o vale cu iarbă scăldată de un soare auriu și trist și plină de castane sălbatice rostogolite ici-colo, samuraiul înțelese totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
întorseseră acasă, samuraiul nu-l întrebase niciodată ce părere avea despre cele petrecute. Dar când se așezară să-și tragă sufletul într-o vale cu iarbă scăldată de un soare auriu și trist și plină de castane sălbatice rostogolite ici-colo, samuraiul înțelese totul doar din ochii lui Yozō care privea țintă în gol, dus pe gânduri și fără o vorbă. „Yozō și ceilalți supuși”, își zise samuraiul culegând o ciupercă între degete, „sunt și mai vrednici de milă decât mine.” Samuraiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
scăldată de un soare auriu și trist și plină de castane sălbatice rostogolite ici-colo, samuraiul înțelese totul doar din ochii lui Yozō care privea țintă în gol, dus pe gânduri și fără o vorbă. „Yozō și ceilalți supuși”, își zise samuraiul culegând o ciupercă între degete, „sunt și mai vrednici de milă decât mine.” Samuraiul nu putea răscumpăra cu nimic încercările prin care trecuseră Yozō, Ichisuke și Daisuke în timpul călătoriei din pricină că Sfatul Bătrânilor nu oferise familiei Hasekura nici o răsplată. Poate că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
samuraiul înțelese totul doar din ochii lui Yozō care privea țintă în gol, dus pe gânduri și fără o vorbă. „Yozō și ceilalți supuși”, își zise samuraiul culegând o ciupercă între degete, „sunt și mai vrednici de milă decât mine.” Samuraiul nu putea răscumpăra cu nimic încercările prin care trecuseră Yozō, Ichisuke și Daisuke în timpul călătoriei din pricină că Sfatul Bătrânilor nu oferise familiei Hasekura nici o răsplată. Poate că supușii lui îl invidiau pe Seihachi care murise. Acesta își dobândise libertatea lui. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
călătoriei din pricină că Sfatul Bătrânilor nu oferise familiei Hasekura nici o răsplată. Poate că supușii lui îl invidiau pe Seihachi care murise. Acesta își dobândise libertatea lui. Dar Yozō și ceilalți erau nevoiți să ducă de acum încolo aceeași viață cu a samuraiului urmându-și din nou soarta de odinioară. Zilele toamnei treceau una după alta. Într-un târziu sosi un trimis de la seniorul Ishida cu un mesaj. Samuraiului i se poruncea să vină fără zarvă, căci seniorul avea a-i spune și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Yozō și ceilalți erau nevoiți să ducă de acum încolo aceeași viață cu a samuraiului urmându-și din nou soarta de odinioară. Zilele toamnei treceau una după alta. Într-un târziu sosi un trimis de la seniorul Ishida cu un mesaj. Samuraiului i se poruncea să vină fără zarvă, căci seniorul avea a-i spune și a-l întreba fel de fel de lucruri. Îl luă cu el doar pe Yozō și plecă la Nunozawa. Pe apa tulbure și murdară din șanțul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
conacul seniorului Ishida pluteau ierburi de apă și lotuși putreziți. Dezamăgirea de a-și fi pierdut puterea în Sfatul Bătrânilor se simțea limpede din ierburile și lotușii atinși de putreziciune. — Bun venit! Tușind, seniorul Ishida îl țintui cu privirea pe samurai. Acesta făcu o plecăciune până la pământ. Când își ridică fața, samuraiul își dădu seama că la fel ca unchiul său, seniorul Ishida îmbătrânise mult și că trupul său odinioară vânjos se ofilise. — Ei... zise cu glas răgușit seniorul Ishida după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de a-și fi pierdut puterea în Sfatul Bătrânilor se simțea limpede din ierburile și lotușii atinși de putreziciune. — Bun venit! Tușind, seniorul Ishida îl țintui cu privirea pe samurai. Acesta făcu o plecăciune până la pământ. Când își ridică fața, samuraiul își dădu seama că la fel ca unchiul său, seniorul Ishida îmbătrânise mult și că trupul său odinioară vânjos se ofilise. — Ei... zise cu glas răgușit seniorul Ishida după o clipă de tăcere. Ei... pesemne că ți-e tare greu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]