2,488 matches
-
clar care se potrivește atât de bine cu aprigele geruri rusești. Deci iat-o făcându-și loc prin grămada de mici nori rotunzi, pe care o tivește cu o irizare discretă; și, pe măsură ce se Înalță, dă luciu cărărilor bătute de sănii pe drum, unde fiecare morman sclipitor de zăpadă este scos În evidență de o umbră bombată. Foarte frumos, foarte singuratic. Dar ce caut eu În acest tărâm de vis stereotip? Cum am ajuns aici? Nu știu cum, cele două sănii au dispărut
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
bătute de sănii pe drum, unde fiecare morman sclipitor de zăpadă este scos În evidență de o umbră bombată. Foarte frumos, foarte singuratic. Dar ce caut eu În acest tărâm de vis stereotip? Cum am ajuns aici? Nu știu cum, cele două sănii au dispărut În zare, lăsând În urmă o iscoadă fără pașaport care stă pe drumul alb-albăstrui din New England, În cizme și manta pentru viscol. În urechi nu-mi mai sbârnâie zurgălăii care se Îndepărtează, ci doar șipotul propriului meu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În față cu o bucată de sfoară, de care o mână acoperită cu o mănușă de piele cu un deget, mă trăgea de-a lungul unei poteci acoperite cu zăpadă, pe sub copacii albi, În timp ce Serghei ședea pe o a doua sanie, tapițată cu pluș roșu, atașată de săniuța mea albastră, iar eu vedeam În fața mea călcâiele a două cizme de pâslă pășind foarte repede cu vârfurile ușor Îndoite și, când o talpă, când cealaltă aluneca pe o porțiune aspră de gheață
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pici precis - nu știi absolut nimic“. „Trebuie să vă contrazic“, Îi replică Lenski, cu o oarecare demnitate. Stând În mașina noastră țeapăn, de parcă era Împăiat, Lenski a fost dus la universitate, a rămas acolo până seara, s-a Întors cu sania printre nămeți, prin viscol, și s-a urcat disperat și tăcut În camera lui. Spre sfârșitul șederii lui la noi, s-a căsătorit și a plecat În voiaj de nuntă În Caucaz, În munții lui Lermontov, și apoi s-a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
amuzantului ecou tematic al rolului jucat de Christina von Korff În episodul Varennes din 1791. Deși căderile abundente de zăpadă erau mult mai obișnuite În St. Petersburg, decât - să zicem - În jurul Boston-ului, cele câteva automobile care circulau printre numeroasele sănii ale orașului Înainte de Primul Război Mondial nu păreau să intre niciodată În oribilele dificultăți În care intră mașinile moderne Într-un minunat Crăciun alb din New England. Multe forțe străine luaseră parte la construirea orașului. Îți vine să crezi că
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Multe asemenea povestioare erau legate de piețele și străzile St. Petersburgului. După ce ajungeai pe bulevardul Nevski, mergeai pe el o lungă bucată de drum, pe parcursul căreia era o plăcere să depășești fără nici un efort un gardian Înfășurat În manta, În sania lui ușoară trasă de o pereche de armăsari negri care fornăiau gonind pe sub rețeaua de sârmă albastră strălucitoare ce ocrotea fața pasagerului de bucățile de zăpadă. Pe stânga, o stradă cu un nume frumos - Karavanaia (Strada Caravanelor) - te ducea prin fața
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
este coborât pe scară s-au pierdut În supărarea mea generală. Dintr-un motiv sau altul, În ziua aceea n-a venit să mă ia nici o mașină și În timpul friguroasei, plictisitoarei și incredibil de lentei călătorii spre casă Într-o sanie Închiriată, am avut destul timp să chibzuiesc. Mi-am dat seama de ce În ziua precedentă mama stătuse atât de puțin timp cu mine și nu coborâse la masă. Am Înțeles de asemenea de ce În ultimul timp tata fusese antrenat de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nebunește, prea plină și despuiată, gata să fie străpunsă, Încât m-am pomenit sperând să fie folosită ceea ce În acel moment părea o armă mai abstractă. Dar În curând aveam să mă afund Într-o și mai adâncă disperare. În timp ce sania aluneca de-a lungul bulevardului Nevski, unde lumini estompate Înotau În amurgul care se lăsa, m-am gândit la Browning-ul negru și greu pe care tata Îl ținea În sertarul de sus, din dreapta, al biroului. Cunoșteam acel pistol la fel de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
tipul clasicului duel à volonté (nu acel ridicol spectacol spate-În-spate-pași-Întoarcere-pac-pac, cunoscut din filme și caricaturi). În perioade mai mult sau mai puțin recente, multe morți tragice s-au produs pe terenul de duelare, victime fiind membrii multor familii de vază. Sania mea aluneca Încet-Încet, ca prin vis, pe strada Morskaia și Încet-Încet, siluete vagi de dueliști Înaintau unele spre celelalte, ocheau și trăgeau cu pistolul - la ivirea zorilor, În poienile umede ale unor vechi moșii, pe terenuri de instrucție militară pustii
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
preferat al zilei era Mojuhin. Un regizor celebru achiziționase În Împrejurimile Moscovei un conac cu coloane albe (destul de asemănător cu cel al unchiului meu) și acesta apărea În toate filmele pe care le făcea. Mojuhin venea spre conac Într-o sanie elegantă și Își fixa privirea de oțel asupra unei ferestre luminate, În timp ce un mic mușchi devenit celebru Îi zvâcnea sub pielea Întinsă a fălcii. Când nu mai erau muzee și cinematografe care să ne găzduiască și abia se lăsase noaptea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
astăzi Bobsk) era o vacanță de odihnă În comparație cu lagărele de concentrare introduse de Lenin. Exilații politici fugeau din Rusia cu ușurință, ca Într-o farsă, ca dovadă celebra fugă a lui Troțki - Moș Leo, Moș Crăcilă Troțki - zburând vesel În sania lui Moș Crăciun trasă de reni: zboară ca vântul, zboară sănioară, zboară până-n seară! Mi-am dat seama În curând că, În timp ce vederile mele, vederi nu tocmai neobișnuite printre democrații ruși din străinătate, erau primite cu Întristată uimire sau cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fi așezat pe postamentul central, pe catafalc (ora începerii slujbei se apropia), din neatenția oamenilor „casei”, care făceau de obicei această treabă, corpul ei rigid acum a început să alunece pe căptușeala coșciugului, s-o ia la vale, ca o sanie, gata-gata să iasă afară din el... N-am fost în stare s-o scutesc pe mama de această penibilă pățanie postumă... * Nu am purtat doliu după mama. Sau nu multă vreme. Și totuși, un semn de doliu există, undeva printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
un timp, a transformat valoric opera după prezentarea în fața publicului. Dar pentru ca zestrea noastră de creații de operă să sporească, trebuie să existe mai întâi o motivație. Nimeni nu-și poate permite astăzi să depună o imensă muncă doar trăgând sania pe uscat, fără un folos! După cum s-a văzut, multe teme căutau o motivație patriotică pentru că așa se cerea, și numai dacă ne uităm la textele clasicilor luate uneori ca pretext de libret, ne și edificăm! Or, sentimentul patriotic, azi
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
am frecționat, i-am dat aspirină și chinină uscând la foc mare numeroase schimburi de rufărie. Două săptămâni a zăcut preotul la mine când în urma telefonului dat a venit părintele Popescu, socrul, de l-a dus la Buda în sanie plină cu blănuri. Nu știu dacă din răceala asta sau nu, oricum a murit de tânăr. Cred că acum ne privește din ceruri și are bucuria de a ști că fiul său, medicul Liviu Matran ne-a fost prieten, copie
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mea și amândoi suntem învățători special veniți din Ismail pentru acest spectacol. - Să fiți sănătoși, casă de piatră dar bilete nu-s. - și asta te face să zâmbești? Aș vrea să te văd și eu trecând pe coaja gheții cu sania gata-gata în orice moment să cadă în adâncul apelor dacă nu te termină lupii. și toate astea pentru un spectacol la care dumneata zici că nu se poate intra. - Dar ce-i aici, Vasilică, întreabă atras de voci și de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
avut eu cu radiofonia dar din asta era să mi se tragă moartea.Trebuia să merg la Tecuci pentru reîncărcarea acumulatorilor. Ninsese mult, zăpada era până aproape de subțioară în unele locuri și până la oraș erau cam 20 de kilometri. În sanie mi-ar fi prins bine cojocul care se afla în Basarabia. și la dus și la întors tot săream pe lângă sanie, alergând pentru circulația sângelui. Când am ajuns acasă, transpirat-înghețat am fost dus direct în pat. Dublă pneumonie, după cum
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Ninsese mult, zăpada era până aproape de subțioară în unele locuri și până la oraș erau cam 20 de kilometri. În sanie mi-ar fi prins bine cojocul care se afla în Basarabia. și la dus și la întors tot săream pe lângă sanie, alergând pentru circulația sângelui. Când am ajuns acasă, transpirat-înghețat am fost dus direct în pat. Dublă pneumonie, după cum au diagnosticat doctorul Savel Cârlan, medicul primar al județului și Pleșu Stelian, medicul spitalului Cincu din Nicorești. Am zăcut de la Crăciun
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
oriunde ai fi fost, iar dacă te găsea în birou te certa: Ce căutați în birou la ora asta, tovarășă? Dar cu ce să mă duc, că nu am mașină? Cu șareta! În curtea primăriei erau două șarete și o sanie. O șaretă cu roți de lemn, cam șubredă și una destul de uzată, cu roți de cauciuc. Erau și doi cai. Cel tânăr și viguros se numea Negru și era armăsar. Mereu în călduri își etala ostentativ bărbăția. Nu suporta femeile
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mașini de ocazie era o adevărată aventură. Stăteam la ieșirea din oraș minute în șir, uneori și câte o oră, în așteptarea mașinii poștei sau a unei mașini care ne ducea până la intersecția dinspre comună, de unde un tractor sau o sanie care trecea spre sate ne lua pe toate. Adunam coceni de porumb, îi scuturam de zăpadă și făceam focul în câmp, ca să ne încălzim mâinile. Uneori, în zilele foarte reci, ca din întâmplare, Aro-ul de la Consiliul Unic, fără instructor
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
zile la județ, de unde nu mai putuse să ajungă în comună. Într-o astfel de zi, i-am spus omului de serviciu de la primărie care se muncea cu zăpada din curtea primăriei: Nenea Turuianu, te rog, înhamă pe Negru la sanie și du-mă până aproape de șoseaua națională. Vreau să ajung neapărat acasă. 56 Tovarășa secretară, eu nu v-aș sfătui să plecați pe vremea asta, că viscolește, iar șoseaua nu este eliberată. Nu vedeți că nimeni nu iese din casă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Mai erau cinci km până la șoseaua națională. Viscolea. Nu se vedea nici în cer, nici în pământ. Armăsarul, speriindu-se de ceva doar de el văzut, s-a ridicat în două picioare și mai, mai să ne răstoarne, a întors sania spre sat refuzând să meargă mai departe. Haideți, să ne întoarcem, că e pericol, m-a rugat omul. Nici calul nu mai vrea să înainteze. Eu nu mă întorc. Merg pe jos! Nu se poate, eu răspund de viața mata
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
e pericol, m-a rugat omul. Nici calul nu mai vrea să înainteze. Eu nu mă întorc. Merg pe jos! Nu se poate, eu răspund de viața mata. Lasă că nu mor, i-am răspuns vizitiului și am coborât din sanie. Cu mâinile ocupate de cele două sacoșe cu mâncare, am început să înot prin nămeți, grăbită și foarte hotărâtă. După un timp, m-am oprit să răsuflu și uitându-mă în urmă l-am văzut pe nenea Turuianu care stătea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Din mașină a coborât un bărbat cu o măturică. M-a scuturat de zăpadă și m-a ajutat să urc în mașină. Înghețată cum eram, abia puteam să-mi mișc picioarele. Măi, tovarășa, cu ce ai ajuns până aici? Cu sania de la primărie și pe jos, am spus printre lacrimi când m-am văzut în mașina încălzită, articulând anevoie frazele. Dacă nu suna guardul de la comună la Comitetul Județean să spună că ai plecat pe vremea asta la drum, de capul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
carne fragedă, făcută pe jeratec. Prin sat se auzeau clopoței, iar copiii își colindau rudele. La primărie nu îndrăzneau să colinde. Veneau cu plugușorul cei mici, dar și oamenii în toată firea, să facă urări. În curtea primăriei era o sanie minunată din lemn, pe care o admirasem toată vara și care semăna cu sania lui Moș Gerilă, așa cum se numea Moș Crăciun pe vremea aceea. Sania era în stare bună și nu înțelegeam de ce nu este folosită. „În iarna asta
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
rudele. La primărie nu îndrăzneau să colinde. Veneau cu plugușorul cei mici, dar și oamenii în toată firea, să facă urări. În curtea primăriei era o sanie minunată din lemn, pe care o admirasem toată vara și care semăna cu sania lui Moș Gerilă, așa cum se numea Moș Crăciun pe vremea aceea. Sania era în stare bună și nu înțelegeam de ce nu este folosită. „În iarna asta voi face măcar o plimbare cu sania”, mi-am spus imediat ce am văzut că
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]