2,312 matches
-
regele Navarrei la curte, Margareta se întoarce la Paris. Primirea este rece, deoarece fratele său o considera responsabilă de ultimul conflict. Situația continuă să se înrăutățească: în timp ce Henric al III-lea alternează crize de misticism unei vieți destrăbălate, Margareta încurajează satirele la adresa fratelui său, în timp ce ea însăși e în centrul scandalurilor. În iunie 1583 ea se îmbolnăvește și sunt voci că ar fi însărcinată cu amantul său. În august 1583 regele o gonește de la curte, o acțiune fără precedent ce atrage
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
mută la București. Lucrează la Fundația culturală „Principele Carol”, la Direcția Educației Poporului și la Radio. A fost membru al Partidului Naționalist-Democrat al lui Nicolae Iorga și a fost ales senator în 1931-1932. Colaborează asiduu, cu articole, nuvele, povestiri, fabule, satire, amintiri, mai ales pe teme moral-educative, la "Ramuri", "Flacăra", "Adevărul literar și artistic", "Lamura", "Viața literară", "Țara de Jos", "Țara noastră", "Universul literar", "Universul copiilor", "Dimineața copiilor", "Fântâna darurilor", "Biruința", "Tinerimea creștină", "Satul", "Țara Bârsei", "Flori de crin", "Ortodoxia", "Progresul
Alexandru Lascarov–Moldovanu () [Corola-website/Science/310853_a_312182]
-
dramatică) sale sunt alcătuite, în genere, din tablouri alegorice care servesc drept pretext pentru a trece în revistă tipuri sociale foarte variate caracterizate în mod magistral, dar nu în raport unele cu altele. Fiecare personaj reprezintă un mediu social anume. Satiră vicentină Critică vicentină coincide în parte cu nemulțumirea seniorilor rurali care se plâng de faptul că pământurile sunt abandonate. Nimeni nu mai vrea să trăiască din munca cinstită, toți aleargă la curte pentru a fi înnobilați și a lenevi în
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
amară caracteristică operei lui Nicolau Tolentino de Almeida reflectă contradicția dintre sentimentul de dependență și conștiința socială a scriitorului. Profesor de retorica în școlile create de Pombal, mai tarziu funcționar superior, Tolentino biciuiește burghezia, căreia de fapt îi aparține. Opere: satiră "A Guerra" (Războiul). Alți scriitori din această perioadă sunt: Manuel Maria Barbosa du Bocage, Luís António Verney și Filínto Elísio. Puțin timp după cutremurul din 1755, trei tineri licențiați în Drept, Cruz e Silva, Esteves Negrăo și Gomes Carvalho, înființează
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
se pot discerne mai multe serii, care uneori se încrucișează și se confundă: romanul-foileton ("Mistérios de Lisboa" - Misterele Lisabonei, "Livro Negro do Padre Dinis" - Cartea Neagră a părintelui Dinis), românul de dragoste tragic ("Amor de Perdicăo" - Iubire și pierzanie), românul satiră ("A Queda de Um Anjo" - În căutarea unui înger, "O Que Fazem Mulheres" - Ce fac femeile), românul de moravuri sătești ("Novelas do Minho" - Nuvele din Minho, "Brasileira de Prazins" - Braziliană din Prazins). Cămilo este poate singurul scriitor portughez influențat într-
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
Here" (1969), "Little Fauss and Big Halsy" (1970) și "The Hot Rock" (1972). Dar cariera sa de ansamblu a fost înfloritoare cu numeroase filme apreciate atât de critici cât și de public. Printre acestea se pot enumera, "Jeremiah Johnson" (1972), satira politică "Candidatul" (1972), "The Way We Were" (1973) și "The Sting" (1973), rol pentru care a fost nominalizat la premiul Oscar. Pe parcursul anilor 1974 - 1976, Redford a fost în topul box-office cu filmele "The Great Gatsby" (1974), "The Great Waldo
Robert Redford () [Corola-website/Science/308893_a_310222]
-
ofereau cu predilecție astfel de teme. Datorită accentelor realiste ale operei sale, artistul a avut un succes relativ în timpul vieții. Pictura lui a fost considerată o reflexie a reproșului adus sistemului social de atunci și care adesea avea caracter de satiră. Nu în ultimul rând, din cauza consumatorilor de artă care nu aveau un interes pentru forme diversificate în varietatea nemărginită a artei, publicul nu a fost prea încântat de creațiile lui Sava Henția. Modelele uzitate de Nicolae Grigorescu au influențat puternic
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
talentul său îl indica să fie. Datorită accentelor realiste ale operei sale, artistul a avut un succes relativ în timpul vieții. Pictura lui a fost considerată o reflexie a reproșului adus sistemului social de atunci și care adesea avea caracter de satiră. Nu în ultimul rând, din cauza consumatorilor de artă care nu aveau un interes pentru forme diversificate în varietatea nemărginită a artei, publicul nu a fost prea încântat de creațiile lui Sava Henția. Modelele uzitate de Nicolae Grigorescu au influențat puternic
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
acord că Iisus a fost „"cu siguranță un om bun"”, și nu au găsit nimic de luat în derâdere în învățăturile sale; totuși, ei aveau în comun lipsa de încredere în religia organizată, și s-au decis să creeze o satiră la adresa credulității și ipocreziei unor adepți ai unui „Mesia” fals. Accentul s-a pus astfel pe un individ născut în epoca lui Hristos, într-un grajd vecin, care ajunge până la urmă să fie confundat cu mesia. Când Iisus apare în
Monty Python () [Corola-website/Science/309765_a_311094]
-
și hârtie, făcând majoritatea muncii, în timp ce Chapman stătea tăcut în spate, venind din senin cu idei care de multe ori ridicau sketchurile la un nivel diferit. Un exemplu clasic în acest sens este „Dead Parrot”, gândit de Cleese ca o satiră la adresa serviciilor proaste, care inițial trebuia să implice un toaster stricat, apoi o mașină stricată (această versiune a fost de altfel interpretată și difuzată în cadrul specialului pre-Python „"How To Irritate People"” - „Cum să-i enervezi pe oameni”). Sugestia de a
Monty Python () [Corola-website/Science/309765_a_311094]
-
1769, Moscova — d. 21 noiembrie 1844, Sankt Petersburg) este cel mai cunoscut fabulist rus. Fabulele sale ridiculizează racile morale ale epocii, în versuri libere, într-o limbă populară, presărată cu proverbe și zicători. Sunt remarcabile gama variată a ironiei și satirei, uneori bonome, limbajul vioi, pitoresc și paremiologic. "„Cartea înțelepciunii poporului”" - acesta e numele pe care N.V.Gogol l-a dat operei lui Krîlov - creatorul fabulei naționale ruse. Consacrând genul alegoric al fabulei cu specific național, Krîlov a adus un suflu
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
Utrennie ceasî" („Orele dimineții"), în care au fost publicate, fără semnătură, primele sale fabule. În fabulele sale întâlnim originalitatea ce constă în recrearea artistică a realității, ca și în simțul moralizator, ascuns cu măiestrie de gama variată a ironiei și satirei, uneori bonome, într-o limbă vioaie și pitorească. Prima culegere de fabule a lui Krîlov apare la începutul anilor 1809 și de atunci, în decurs de 24 de ani, scriitorul a scris peste 200 de fabule (dintre care câteva constituie
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
a cunoscut în bogata sa experiență de slujbaș. Fabule ca „"Danțul peștilor"”, „"Oile bălțate"”, „"Lupii și oile"”, „"Știuca"”, erau îndreptate împotriva regimului despotic autocrat, împotriva nedreptăților, constituind indirect o pledoarie îndrăzneață în apărarea poporului: Expresia cea mai viguroasă a acestei satire demascatoare, cu un puternic caracter politic, apare în fabulele „"Adunarea obștească"”, „"Oile bălțate"”, „"Ospățul"” și mai cu seamă în „"Danțul peștilor"”, în care autorul demască nedreptățile sociale, fățărnicia și despotismul regimului țarist. În "Danțul peștilor", tipul satrapului țarist capătă o
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
la Rovine și biruința Valahilor / Dacoromânilor în fața puhoiului otoman; g. odihnă oștirii valahe sub clar de luna, în vreme ce războinicul fiu al lui Mircea cel Bătrân scrie „pe genunchi“ o carte Doamnei iubite; ÎI : h. „campania“ eroului liric dusă cu „armele“ satirei / pamfletului împotriva împotriva „saltimbancilor și irozilor“ din contemporaneitate, împotriva epigonilor: „glorii“ stradale, ori de cafenea, „canalii de uliți“, „panglicari în ale țării“ și vânzători de Patrie, împotriva „vulpilor evlavioase din Sfatul țării“, a „fonfilor“, „flecarilor“, „găgăuților și gușaților, bâlbâiți cu
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
Dictatorul (The Great Dictator, Marele Dictator) este un film regizat de către Charles Chaplin, care joacă și rolul principal. Lansat pe marele ecran la data de 15 octombrie 1940, filmul este o satiră a lui Adolf Hitler și a nazismului. Filmul lui Chaplin este excepțional mai ales pentru acea perioadă (1940), când Statele Unite ale Americii nu se aflau încă în război cu Germania nazistă, mai ales datorită faptului că este o satiră curajoasă
Dictatorul (film din 1940) () [Corola-website/Science/305080_a_306409]
-
o satiră a lui Adolf Hitler și a nazismului. Filmul lui Chaplin este excepțional mai ales pentru acea perioadă (1940), când Statele Unite ale Americii nu se aflau încă în război cu Germania nazistă, mai ales datorită faptului că este o satiră curajoasă de condamnare a lui Hitler și a nazismului și de asemenea pentru portretizarea persecuțiilor la adresa evreilor din Europa. El este celebru atât datorită faptului că este primul film "vorbit" al lui Chaplin, cât și datorită succesului său comercial foarte
Dictatorul (film din 1940) () [Corola-website/Science/305080_a_306409]
-
Cărăbuș și alții). Aici, timp de 2 ani colaborează împreună cu compozitorul Elly Român. directorul teatrului. Cu această ocazie, N.Stroe dă numele teatrului - Teatrul satiric-muzical `Constantin Tănase`. Continuă apariția la radio, duminică, la `Oră Veselă` și apoi la `Radio Magazin` , `Satiră și umorul`, `Undă veselă` cu binecunoscutul refren. La `Tănase` scrie, regizează și apare în nenumărate spectacole de revista, încurajând tinere talente care mai tarziu au devenit vedete ale genului - Mircea Crișan, Vasile Tomazian și alții). După ani de succese - `Revista
Nicolae Stroe () [Corola-website/Science/306233_a_307562]
-
pentru Kubrick "făcând trecerea de la un cinema naturalist...la suprarealismul filmelor viitoare". Următorul film al lui Kubrick, "Dr. Strangelove" (1964), a devenit un film cult, fiind astăzi considerat un clasic. Roger Ebert a scris că este cel mai bun film satiră făcut vreodată. Scenariul, bazat pe romanul "Red Alert" al fostului locotenent Peter George, a fost scris de Kubrick și George, la el contribuind și autorul american de satire, Terry Southern. "Red Alert" este o poveste serioasă despre izbucnirea accidentală a
Stanley Kubrick () [Corola-website/Science/305525_a_306854]
-
un clasic. Roger Ebert a scris că este cel mai bun film satiră făcut vreodată. Scenariul, bazat pe romanul "Red Alert" al fostului locotenent Peter George, a fost scris de Kubrick și George, la el contribuind și autorul american de satire, Terry Southern. "Red Alert" este o poveste serioasă despre izbucnirea accidentală a războiului atomic însă Kubrick a considerat atât de absurde motivele ce au dus la izbucnirea războiului atomic încât "Dr. Strangelove" a devenit o comedie macabră. Subiectul filmului are
Stanley Kubrick () [Corola-website/Science/305525_a_306854]
-
-l deținea la revista Chipăruș și exilat la Telenești, în calitate de colaborator la ziarele de tiraj de la sate, pentru a i se face “reeducare ideologică”. Prin 1954 a început să publice versuri lirice și satirice dar, deoarece regimul sovietic nu încuraja satira și umorul, debutul editorial al scriitorului a avut loc abia în anul 1962, când a publicat placheta "Soare cu dinți". A continuat cu "Parodii, Trandafir sălbatic" (1965), "Stele verzi" (1967), "Săgeți" (1972) La două săptămâni după apariție, volumul "Săgeți" a
Petru Cărare () [Corola-website/Science/306320_a_307649]
-
votat Codul penal" (1992), respectiv "Evenimentul zilei... și altele" (1994). Din punct de vedere muzical, Sterian continuă linia rock de pe materialele precedente, apropiindu-se și mai mult de hard rock. La nivel de versuri continuă cu mesajele acide, pline de satiră și uneori chiar cinism, specifice lui, referitoare la situația socială și mai ales cea politică. În anul 1993 Vali Sterian pune bazele propriului studio de înregistrare, „B’Inișor” (situat pe strada Inișor din Capitală). Astfel, pe lângă producțiile proprii, participă la
Valeriu Sterian () [Corola-website/Science/306424_a_307753]
-
comportamentul său - trebuie să fie modelul "„omului de tip nou”", cetățeanului societății comuniste. Prin aceasta, realismul socialist, departe de a fi într-adevăr "„realist”", prezintă viața într-o perspectivă ideologică, transformând-o în mod arbitrar într-o utopie. Umorul, ironia, satira, experimentările stilistice, stigmatizate ca „decandentism burghez” și „formalism”, devin - cel puțin în mod oficial - imposibile, dar, oficios, se multiplică: Transformarea culturală a fost însoțită de o cenzură riguroasă, de persecutarea și epurarea literaților și artiștilor nealiniați la sistemul ideologic comunist
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
decadă. Spre sfârșitul anilor ’50 și în anii ’60, o nouă generație de comici americani a început să exploreze subiectele politice, relațiile rasiale și umorul sexual. a alunecat de la glumele rapide și one-linere către monologuri, adesea cu umor negru și satiră ascuțită. Lenny Bruce a avut o influență foarte mare în împingerea limitărilor în ceea ce era considerat divertisment acceptabil (între comici, asemenea “rupere de bariere” datează cel puțin din vremea vaudeville-ului într-o glumă tradițională numită Aristocrații pe care comici obișnuiau
Stand-up comedy () [Corola-website/Science/305927_a_307256]
-
scrisă de Ion Luca Caragiale în anul 1874 și publicată în revista Ghimpele. Faptele sunt relatate la persoana întâi, timpul prezent, deși din primele rânduri ale nuvelei cititorul este avertizat că se află într-un timp viitor. Caracteristicile stilistice ale satirei din "" sunt ironia și exagerarea caricaturală a numelor personajelor și a locurilor. Nuvela începe cu un scurt dialog între autor și cititor, cititorul fiind cel care întrerupe șirul povestirii prin nedumerirea sa legată de anul 3874, obținut de autor prin
Cronica fantastică () [Corola-website/Science/300015_a_301344]
-
lansate. În anul în care "Ziua morților" a avut premiera, co-scriitorul "Nopții morților vii" John Russo a lansat un film intitulat "Întoarcerea morților vii". Russo a oferit o continuitate diferită originalului față de "Dimineața morților", dar a fost mai mult o satiră decât o continuare. Filmele "Living Dead" a lui Russo au fost patru la număr, ultimul, fiind lansat în 2005 ca un film pentru televiziune. "Întoarcerea morților vii" a iscat o luptă în justiție cu Romero, care credea că Russo și-
Noaptea morților vii () [Corola-website/Science/312969_a_314298]