2,394 matches
-
tim c? are un sens�. Deviza empirismului radical este: Noi nu ?tim dac? ceea ce spunem are un sens, dar ?tim c? este adev?raț�. ( Merton, 1965: 27) ���Sub egida acestei epidemii a cuantofreniei, fiecare devenea cercet?tor ?tiin?ific sau savant dac? lua c�teva foi de h�rtie, le umplea cu �ntreb?ri de orice soi, le trimitea la to?i coresponden?îi posibili, primea r?spunsuri, le clasifică �ntr-un fel sau altul, le scotea con?inutul cu ajutorul unei mă
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
prima dată în 1845 cronica lui Ureche, pretinde că a urmat, dacă nu manuscrisul original, cel puțin copia cea mai veche pe care a putut-o afla și așază data acestei copii pe la jumătatea secolului al XVII-lea. Din păcate, savantul editor nu ne-a oferit variantele diverselor manuscrise la care a avut acces, pentru că el este convins că textul lui Ureche a suferit numeroase adnotări, făcute de diverși compilatori Logofătul Eustratie, Simeon Dascălul, Misail Călugărul, Miron Costin și, în sfîrșit
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de către Roma. Și fără ca istoricii și arheologii să fi ales în mod deliberat să alimenteze o teză naționalistă, lucrările lor au servit la salvarea acestui discurs al forței națiunii române, forță fondată pe originile dace. Istoriografia contemporană, plecînd de la cercetările savante ale specialiștilor, ca Hadrian Daicoviciu care propune, în 1972, un studiu despre daci în urma cercetărilor arheologice din centrele dacice, în mod special asupra celui mai important dintre ele, Sarmisegetuza formulează noțiunea de "stat dac". Această reprezentare a statului conturează un
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Reformei, cînd tradiția ortodoxă. Unele texte sînt tipărite în ediții bilingve, româno-slavone. Discuțiile privind rolul lui Coresi sînt nenumărate: avea el oare conștiința importanței muncii sale? Acționa însuflețit de elanul romanității patriotice, sau lucra sub impulsul influențelor exterioare? Aceste discuții, savante și emoționale în același timp, sînt fără îndoială vane, însă mărturisesc neliniștea unei istoriografii patriotice care se străduiește să nu piardă firul continuității, al unei linearități a povestirii privind permanența și înflorirea unei romanități ortodoxe prestabilite. Problematica rezistenței ortodoxe și
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
pe care împăratul o lasă în grija armatelor sale. Nevoia de claritate eroică într-o perioadă postrevoluționară, pe care Alecsandri o califică drept "melancolică", constituie una din temele compozițiilor poetice ale vremii. Ele se revendică dintr-o memorie populară prelucrată savant și recompusă. Poporul a decepționat întrucîtva sau cel puțin legătura intelectualilor cu el s-a dovedit fragilă. În întregul folclor, punerea în scenă a poporului alimentează imaginarul și îndepărtează amintirile amare. Corespondența lui Alecsandri este revelatoare în acest sens, în
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
războinice. Ele se explică doar prin calitățile remarcabile ale poporului român și ale strămoșilor lui. Raportarea la trecut bazată pe venerație este încremenită, dar recompunerea trecutului pentru exploatarea sa în actualitate este permanentă: toată inteligența creatoare se pierde într-o savantă exegeză cu scopuri propagandistice. Michael Shafir vorbește, într-un studiu din 1985 consacrat României, de un "trecut în permanentă schimbare"... Această grijă de adaptare a istoriei la constrîngerile momentului este consecința unei conștiințe disimulate a eșecului atribuit în mare parte
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
acestui volum, în eseurile elaborate pe marginea unor lucrări academice - apărute în reviste și jurnale sobre, riguroase, indexate, urmând criteriile și direcțiile clare ale cercetării științifice. După fiecare efort de acest gen, am încercat să diluez poțiunea tare a regimului savant în pagini scrise cu inimă ușoară, pentru plăcerea scrisului. Pe lângă aceasta, am rămas fidelă ideii fixe că scrisul e oglindă și metonimie, că te vezi și ești văzut așa cum te-ai scris. Gabriela GLĂVAN Noiembrie 2015 Cronici Amintiri despre țara
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
în care textulrămâne autentic și fascinant. Binomul semnificat/semnificant este supus aici unui continuu proces de dezarticulare/ refacere ce constituie resortul ultim al spectacolului literaturii și ficțiunii. Autorul, maestru de joc ironic și omniscient, creează lumi în miniatură pentru amuzamentul savant al unui cititor complice la fel de conștient de tehnicile de seducție prin care mimesis-ul literar, simultan, dezvăluie și ascunde. Intertextual, jocular, mizând pe o nișă "bine temperată" a absurdului creativ, acest roman este proba extremă a libertății autorului în raport cu lumea ficțională
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
2010 Un demon ironic și extravagant Reeditat la Polirom, romanul lui Giovanni Papini, Gog*, este, asemeni tuturor textelor importante, reperul unei reveniri necesare. Ca într-un joc periculos, scriitorul pare a-și structura cartea ca pe un răspuns subtil și savant la întrebarea Ce-ai face dacă ai fi bogat, extrem de bogat? Întâlnit într-un spital de boli nervoase, Goggins, om de afaceri prosper retras într-o neverosimilă plictiseală, atrage prin prezența sa stranie interesul naratorului, care îi oferă o întreagă
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Mircea Ivănescu, dublate tulburător de orbirea completă și de fragilitatea fizică a ultimilor ani ai vieții sunt perpetuu deconstruite de poetul - maestrul de joc. Acesta creează o poveste fabuloasă ce se tot destramă și se rescrie, ca într-un amuzament savant prin care-și propune să expună viscerele fetide ale Istoriei în contrast cu inefabilul existenței individuale, al trecerii prin lume și prin propria viață ca un străin rătăcit și melancolic. "Orizont", nr. 4 (1555), aprilie 2013 Arhetip și monstru Primul roman al
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
la crizele democrației, la ascensiunea socialismului, a acelor forțe populare a căror evoluție a urmărit-o cu îngrijorare, a căror putere mereu mai mare a denunțat-o în mod repetat. În persoana lui Le Bon reînvie parcă ilustra tradiție a savanților amatori și pamfletari reprezentați prin figuri proeminente de felul lui Mirabeau, Mesmer ori Saint-Simon. El continuă tradiția, dar în sînul unui mediu frămîntat de schimbări rapide. Acest medic de provincie, mic de statură, iubitor de trai îndestulat, a abandonat repede
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
fel de fluid electromagnetic care-ar circula în noi și în jurul nostru? Asta nu se știa încă. Oricum ar sta lucrurile, astăzi ne este greu să ne închipuim fervoarea provocată de hipnoză, fascinația pe care-a exersat-o asupra imaginației savante ori populare. Entuziasmul acesta ne amintește voga pe care-a suscitat-o, la vremea ei, descoperirea electricității. Toți doreau să asiste la o ședință de hipnoză la fel cum, cu o sută sau o sută cincizeci de ani în urmă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în lupta pentru dobîndirea puterii și că va sfîrși prin a fi denunțat ca impostor în fața maselor populare. Numai că încăpățînarea și credința lui în aceste idei nefaste au dejucat toate calculele și i-au descumpănit pe toți. Autorii intrigilor savante au fost măturați de mașina simplă pe care ei înșiși o puseseră în funcțiune. Iar cazul lui Hitler nu este deloc singular în istoria recentă. A doua calitate a conducătorului se manifestă în superioritatea curajului asupra inteligenței. Dar cum s-
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
întotdeauna împodobit cu cîteva imagini, așa cum cortina lăsată, într-un teatru, oferă privitorilor scene dramatice și o întreagă galerie de măști. Aceste imagini îl arată întotdeauna într-o lumină bună. Înfățișarea, persoana, viața lui sînt protejate de ecranul unei necunoașteri, savant orchestrate, a preferințelor sale, a sentimentelor și ocupațiilor sale efective, a maladiilor sale; să ni-l amintim aici pe Wilson, bîntuit de nebunie, pe Pompidou, hărțuit de teama morții. Dar amîndoi au continuat să conducă, unul Franța, celălalt Statele Unite, fără ca
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Acesta este secretul originar. Îl ascundem, îl mascăm în religiile noastre, în carisma cu șefii noștri, în ceremoniile de omagiere. Acesta este conținutul exact al postulatului psihologiei maselor. Și în ciuda sau poate tocmai din cauza primirii proaste a ei în lumea savantă, Freud a rămas convins pînă la sfîrșitul vieții de justețea acestei idei, iar ultimele-i pagini publicate îi sînt consacrate. II De ce a fost comisă această crimă? În timpurile preistorice, crede Freud, oamenii trăiau într-o hoardă formată dintr-un
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
dintr-un singur individ, țintește să creeze un conflict cu majoritatea 507 și să-l ducă pînă la capăt. Persecuțiile, suferințele îndurate de o astfel de minoritate politică sau religioasă, de către un om singur, artist creator al unei noi arte, savant vestind un nou adevăr, sînt inerente în acest conflict. Ele sînt indispensabile pentru ca aceștia să poată trece peste rezistențele afective de care se izbesc. Faptele vorbesc mai mult decît cuvintele. "Analogia merge și mai departe scrie Freud despre eroii din
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
fizician, astronaut, biolog, istoric și mecanic). El provoacă aventura, iar povestirea este cea a peripețiilor acestei incursiuni în necunoscut. Un alt tip întâlnit este cel al savantului demonic, care urmărește puterea absolută pe pământ (și în cer), sau al politicianului savant care râvnește la dictatura supremă. Dihotomia celor două figuri ale științei, una pură și dezinteresată, cealaltă orientată spre aservirea umanității, constituie totalitatea mitului științific înfățișat în textele noastre. Veritabilul personaj central este știința imaginată. Dar care știință? 2.3. Viitorul
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
este existența la unii dintre ei a unei memorii de fixare excelentă (ex: pot memora cifre, date, pot reproduce melodii auzite cândva, își pot aminti fapte și gesturi, amănunte pe care ceilalți le-au uitat deja). Au fost denumiți “idioți savanți” dar nu toți cei cu astfel de manifestări sunt autiști. Există, de asemenea, probleme de organizare a informației și în a trece de la o idee la alta sau de la o acțiune la alta. Dezvoltare somatică la majoritatea copiilor autiști este
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
reveleze fațeta esențială a omeniei (G. Racoveanu) lui George Manu, interpretând foarte bine rolul major al savantului român în contextul postbelic al constituirii Mișcării Naționale de Rezistență Anticomunistă. Această monografie esențială realizată de Gheorghe Jijie abordează multiplele aspecte definitorii ale savantului și rezistentului anticomunist George Manu, de la istoricul și genealogia nobiliară a familiei Manu până la prodigioasa activitate științifică și civică a lui George Manu, insistând și pe dimensiunea activității sale politice, a procesului și perioadei recluzionare bolșevice, a mărturisirii și jertfei
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
moldovenești și române nu exclude de loc dreptul fiecărei limbi la existență separată”. În general, rezultatul sesiunii științifice din 1955 a fost că s-a renunțat la înființarea și introducerea unei limbi literare moldovenești. Tot în această vreme, în 1956, savanții ruși R. Budagov și S. Berștein au elaborat un articol intitulat Cu privire la unitatea de limbă româno-moldovenească, a cărui publicare a fost însă tergiversată și amânată până în 1988. Răsturnarea de pe soclu a idolului, după 1953 a permis și publicarea la Chișinău
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
unor aparențe de studii științifice serioase, prin apelul la o consistentă bibliografie și la unele izvoare istorice, și în lucrările de amploare apar aceleași probleme inerente unora de inspirație politică: combaterea sau eludarea unor lucrări științifice serioase (sunt amintiți frecvent savanții sovietici, dar aproape în totalitate ignorați cei români); citarea intensă a unor autori străini ce au elemente de natură a favoriza teoria moldovenismului; preluarea trunchiată a unor fragmente din scrierile cronicarilor și a oamenilor de cultură din Evul Mediu. Una
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
moldovenesc este o simplă speculație politică. Ca un răspuns la discursul respectiv, istoricul Ion Varta susținea că anul 1359, ca an al constituirii statului moldovenesc, este unul contestat încă din secolul XIX de savanți. „Dacă ar fi consultați istorici și savanți medieviști notorii s-ar vedea că, de fapt, este o altă dată. Spre deosebire de Țara Românească, anul întemeierii Moldovei rămâne o enigmă pentru istorici, deoarece nu avem dovezi concludente. Există trei documente de origine maghiară care ne permit să afirmăm că
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
procedurale devin efective, mobilizabile în contexte ample, problematice reale, complexe. ► Locul cunoștințelor clasice, declarative este luat de relația între cunoștințe și cultură, știință și cunoștințele procedurale devenite competențe transversale. Iar cunoștințele simple, curente, ca repertoriu cognitiv asimilat, spre deosebire de cunoștințele generale, savante, concepte de bază, cultură generală, de durată, constituie banca generală de date, echilibrează cunoștințele școlare, disciplinare cu cunoștințele acumulate în diferite alte experiențe. Dacă sunt apoi raportate la diferite contexte, ele sunt incluse, servesc afirmării competențelor, atunci când sunt mobilizate în
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
chiar În acest principiu o limită a credinței ortodoxiste: „Credința savantului nu se aseamănă niciodată cu aceea a ortodoxului, ci mai curând cu a ereticului, care caută totdeauna și nu e mulțumit cu ceea ce a gândit”. Μ Nici cea mai savantă disertație nu poate convinge mai mult decât naturalețea derivată din exprimarea spontană a unui gest sau a unei atitudini. Μ Când comparațiile cu alții sunt făcute la timp nepotrivit sau În raport cu oameni nepotriviți, ele devin periculoase: poți ajunge, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
atunci când pleacă În Africa, ea Îl ia pe Hamlet În bagaje, sperând să demonstreze că ființa umană rămâne identică sie-Înseși dincolo de diferențele culturale. Primită În tribul la care mai petrecuse deja o perioadă, Laura Bohannan preia funcția unui bătrân foarte savant care Îndrumă un grup de aproximativ o sută patruzeci de persoane, toate mai mult sau mai puțin Înrudite cu el. Antropologul și-ar fi dorit să vorbească cu gazdele sale despre semnificația ceremoniilor lor, Însă acestea Își petreceau majoritatea timpului
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]