6,494 matches
-
un verdict fără trimitere, decât N. Balotă, pedagogul absolut, de a cărui universală bibliografie știe oricine parcurge orice număr din orice publicație din orice oraș al țării și oricine urmărește cât de cât emisiile culturale de la radio și televiziune? Mărturisește savantul nostru că la douăzeci de ani, când l-a descoperit pe Camus, i se păruse că aude „o mare voce purtătoare de mesaj”, dar mai târziu, reluându-l cu prilejul studiilor despre literatura absurdului, și-a dat „prea bine seama
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Gide, ori cea pe care o încearcă un Camus sunt minore. Nu și arta lor, firește.” Dar ce contează arta, în definitiv? - „că-z talentul nu-i doar ghe vro samă! cu metoaghele mogherne doară, totul zașe numai în aplicățiune”. „Aplicățiunea” savantului nostru absolut e de a fi nedezmințit un om de școală nouă, perpetuu în postura de a putea da socoteală de cele mai „mogherne” tendințe culturale și firește, deoarece este, așa cum încă se recomandă, un „hermeneut”, să le tălmăcească în
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
simpatici (care, desigur, se vor coace cu timpul) și sunt luați în serios și de unii cărturari maturi care de copt n-au cum să se mai coacă, dar ale căror judecăți se vor primeni potrivit cu viitoarele cultural fashions. Toți savanții aceștia fac parte din categoria lui Trissotin, iar admiratorii lor sunt afini cu Bouvard și Pécuchet. Dacă N. Balotă nu e receptiv la stilul bărbătesc și generos al lui Camus, stil din marea tradiție clasică franceză, pe care o reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
calculul ei are ca principiu teoria gravitației universale, dedusă, cum se știe, de Newton din observațiile lui Kepler. Chiar și așa-numitele „perturbațiuni” fac obiectul unui calcul, conform unei teorii inițiate de D’Alembert și continuată de Laplace și alți savanți. Nici stelele căzătoare nu sunt chiar de capul lor. Oricum, dacă în literatură lecturile infidele pot fi sugestive și fecunde, în materie de cosmografie (și de alte științe, exacte sau nu) lucrurile stau nițel diferit. P.S. Între timp, N. Manoleseu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
probleme de conștiință. De aceea ne interesează istoria, fiindcă e actuală, adică în act. Trebuie să judecăm trecutul cu experiența noastră actuală, să judecăm actualitatea și prin prisma desfășurărilor din trecut. A citi cărți de istorie numai pentru a fi savant sau pentru a ne reprezenta într-un chip bovaric mari fapte din trecut poate fi interesant, dar numai până la un punct. Dar a o citi, cu însușirea de a discerne în ea fenomenul-în-act, înseamnă a avea cu adevărat conștiință istorică
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Mommsen și istoria Greciei a lui Grote. Cea de-a doua categorie, la fel de Întinsă, ar cuprinde cărțile care merită să fie recitite, ca Platon și Keats. În „domeniul poeziei”, Wilde adaugă „maeștrii, nu menestreii”, În cel al filozofiei, „cercetătorii, nu savanții”. Acestor două categorii-cumul foarte banale, Wilde adaugă o a treia, mai surprinzătoare. Ea cuprinde cărțile pe care publicul e important de convins să le citească. Pentru Wilde, o asemenea activitate de persuasiune este esențială și ar trebui chiar să figureze
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
biblic). Prin urmare: „ardere” fără „curiozitate”; „contemplație” fără „apreciere”; „respect” fără „Îndoială” etc. Principiul de față este greu de Înțeles pentru simțul comun, deoarece noi, oamenii, ne-am obișnuit să ne Întreținem pasiunile prin convingeri, formate pe bază de cunoaștere. Savantul francez H. Poicaré vedea chiar În acest principiu o limită a credinței ortodoxiste: „Credința savantului nu se aseamănă niciodată cu aceea a ortodoxului, ci mai curând cu a ereticului, care caută totdeauna și nu e mulțumit cu ceea ce a gândit
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
față este greu de Înțeles pentru simțul comun, deoarece noi, oamenii, ne-am obișnuit să ne Întreținem pasiunile prin convingeri, formate pe bază de cunoaștere. Savantul francez H. Poicaré vedea chiar În acest principiu o limită a credinței ortodoxiste: „Credința savantului nu se aseamănă niciodată cu aceea a ortodoxului, ci mai curând cu a ereticului, care caută totdeauna și nu e mulțumit cu ceea ce a gândit”. Μ Nici cea mai savantă disertație nu poate convinge mai mult decât naturalețea derivată din
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
pe care, chiar dacă o va da cu Întârziere, nu o vom putea uita foarte mult timp. Μ Există un numitor psihologic interesant, care ne egalizează oarecum: nevoia pe care o resimțim fiecare dintre noi (copil sau adult, sărac sau bogat, savant sau un simplu om, adaptat social sau infractor etc.) de a fi respectat de către ceilalți din jur. Atentatul la ceea ce unii numesc mândrie, alții demnitate, respect de sine sau pur și simplu onoare este cel mai violent condamnat de către fiecare
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
copil nu le-ar fi putut găsi). Μ Se produc uneori prăbușiri incredibile ale condiției umane, pe care omul, negăsindu-le o explicație rațională, le pune pe seama ingratitudinii unui destin absurd: ne este greu să Înțelegem, de exemplu, de ce un savant care o viață Întreagă s-a dedicat celor mai nobile idei ale științei sau un ascet care a trăit numai prin valori morale și spirituale superioare și-au sfârșit viața În chinurile degradante, dezumanizante chiar ale unei suferințe canceroase prelungite
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
clasa dominantă. Prin urmare, că poporul trăiește într-un fel de vis precultural, adică premoral și preideologic. Unde morala și ideologia sunt văzute ca fiind apanajul exclusiv al clasei burgheze (sau, mai bine spus, al intelectualilor înșiși, oameni de litere, savanți sau politicieni). Din perspectiva unei noțiuni atât de clasiste, ca să nu spunem aristocratice, de cultură, poporul este deci considerat un fel de rezervă, iar celor din popor, așa-zisa democrație parlamentară le îngăduie să contribuie la „cultura” țării doar cu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
aceste zone nu ar fi învățat să se ascundă ziua de căldură și dacă nu ar fi avut posibilitatea de a împiedica evaporarea apei din organism. 20.Extrem de interesant este experimentul realizat cu 300 de ani în urmă de un savant Sanctorius care a observat că greutatea organismului uman se modifică neîncetat. El a construit un cântar mare și așezat ore în șir pe acest cântar își urmărea propria greutate. Peste noapte, Sanctorius pierdea aproape un kg. Cauzele sunt multiple: prin
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
este adevărat - Împotriva suedezilor. Deci a doua temă a naționalismului finlandez a fost propaganda antisuedeză, În regiunile vestice, pe care aceștia le-au controlat. Cu toate acestea, cultura suedeză a contribuit esențial la fondarea unei culturi finlandeze, cei mai importanți savanți fiind educați În universitățile din Suedia. Cazul României. Și În acest caz, Kolarz a identificat prezența mitului popoarelor de frontieră. Naționaliștii locali au susținut că poporul român a apărat cultura latină, În fața expansiunii slave. De aici, s-a ajuns la
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ale lui Henri Delacroix. M. era la curent cu mișcările de idei din istoria și teoria artei; a fost, de pildă, unul dintre cei dintâi în cultura română care au sesizat importanța metodei morfologice a lui Leo Frobenius, aplicată de savantul german la cercetarea culturii primitive în lucrarea Kulturgeschichte Afrikas, care avea să devină celebră la sfârșitul anilor ’30; M. o cunoștea din 1936, când a elaborat și a publicat studiul Mentalitatea primitivă în arta primitivă. Treptat, esteticianul român se va
MANCAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287976_a_289305]
-
să susțină, împotriva unor aserțiuni tendențioase, originea latină a neamului nostru, vechimea și continuitatea lui. „Disertațiunile” sale, risipite prin diferite publicații („Columna lui Traian”, „Românul”, „Trompeta Carpaților”, „Buciumul român”) sau adunate în broșuri, nu sunt demonstrații de erudiție ale unui savant, ci impetuoase pledoarii politice. O idee care iese în relief este aceea a unirii tuturor românilor sub oblăduirea națiunilor de stirpe latină. În pasiunea pe care o investește în susținerea „cauzei române”, el are ceva de tribun. Prin vehemență și
MANIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287983_a_289312]
-
1984), Zaharia Stancu, M. Blecher, Hortensia Papadat-Bengescu (varianta definitivă a nuvelei Rochia miresei, 4/1989), Ion Vinea (povestirea Mireasmă pe calvar, 1/1990), Mircea Vulcănescu (prozele Rada, Spre casă, Prin miriște, 1-2/1996), G. Bacovia (poemele în proză Tăcere de savant și Oameni civilizați, 1-4/2001). Publicația oferă tiparului și texte dramatice inedite având ca autori pe Eusebiu Camilar, I.L. Caragiale (Titircă, Sotirescu et c-ia - caietul berlinez cu schițele pentru piesă, rămasă ca proiect, prezentate de Corin Grosu, 3/1970
MANUSCRIPTUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287999_a_289328]
-
doctoranzii care participau la seminarul meu am Învățat cel puțin la fel de mult pe cât au Învățat ei de la mine; Talja Potters și Peer Smets au fost foarte amabili și au citit capitolul despre urbanism făcând minuțioase remarci critice. Lucrările foarte multor savanți mi-au deschis noi perspective sau mi-au oferit analize remarcabile ale unor chestiuni pe care eu nu aș fi putut spera să le aprofundez În aceeași măsură. Unii nu au văzut lucrarea de față, pe alții nu i-am
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
sau acri - sunt absolut nerelevante pentru o familie care Își propune să trăiască de pe urma acelui pământ. A-i spune unui agricultor că a luat În arendă douăzeci de acri de teren e la fel de util ca și a-i spune unui savant că a cumpărat șase kilograme de cărți. Iată de ce metodele cutumiare de măsurare a terenurilor au căpătat o mare varietate de forme, corespunzătoare aspectelor funciare de un interes practic mai mare. Când exista pământ din abundență, iar mâna de lucru
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
În particular devin „corpul”, iar partidul de avangardă este „creierul”. Față de clasa muncitoare, partidul este ceea ce inteligența este față de forța brută, judecata față de haos, managerul față de muncitor, profesorul față de elev, șeful față de subordonat, profesionistul față de amator, armata față de mulțime sau savantul față de omul de rând. O scurtă explicație a felului În care funcționează aceste metafore ne va ajuta să definim politica lui Lenin, extrem-modernistă, deși revoluționară. Lenin și-a dat, desigur, seama că proiectul revoluționar depindea de militantismul popular și protestul
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
comercială și erau sensibili la forțele pieței. Lenin s-a hotărât să respingă datele menite să arate cât de eficientă sau competitivă este agricultura familială, a exploatat inadvertențele prezente În dovezile empirice avansate și a folosit informații furnizate de alți savanți, atât ruși, cât și germani, pentru a-și susținea pledoaria. Atunci când probele păreau absolut inatacabile, el pretindea că agricultorii care au supraviețuit au reușit acest lucru doar răbdând foame și lucrând peste măsură - ei, soțiile și copiii lor, vitele și
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
după toate probabilitățile, ar trebui să presupună ca o mare parte din experimentele necesare să fie făcute de agricultorii Înșiși”. În al doilea rând, formulele chimice ale Îngrășămintelor sunt caracterizate de Îngustime analitică. Ele se bazează pe munca unui remarcabil savant german, Justus Freiherr von Liebig care, Într-o lucrare clasică, publicată În 1840, identifica principalele substanțe nutritive prezente În sol și căruia Îi datorăm formula de bază a Îngrășămintelor, folosită și astăzi (N, P, K). Aceasta reprezenta un progres științific
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
iepuri și așa mai departe. Acest tip de cunoaștere nu este totuși niciodată static, ci se Îmbogățește continuu prin experimentare practică. Desigur, categoriile În care este Împărțită realitatea vegetală nu sunt cele botanice linneene, uneori neevidente, pe care le preferă savanții. Testul decisiv pentru mētis Îl reprezintă reușita practică. și-a Încheiat navigatorul cu bine călătoria? Au reușit stratagemele lui Odiseu să Îi păcălească pe ciclopi? A vindecat alifia furunculul? A fost bună recolta țăranului? Dacă o tehnică Își atinge În
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
excepționali realității Înconjurătoare, Însă, fiind vorba aici de o raportare la cunoașterea științifică, n-ar fi rău să trecem din nou În revistă motivele acestui fapt. În primul rând, aceste persoane sunt direct și esențial interesate de rezultatele observațiilor. Spre deosebire de savanți sau de funcționarii responsabili cu dezvoltarea, care nu sunt siliți să Își urmeze propriile sfaturi, țăranul este beneficiarul imediat al propriilor concluzii. Țăranul nu are alți specialiști pe care să conteze decât vecinii cu experiență - spre deosebire de agricultorul modern tipic - și
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
să părăsească Brasília (așa cum fusese prevăzut) sau oamenii decepționați din satele ujamaa, care au fugit din așezări, au contrazis Într-o oarecare măsură planurile. Totuși, această rezistență vine din afara paradigmei cunoașterii epistemice Înseși. Când cineva precum Albert Howard, el Însuși savant meticulos, admite „arta” agriculturii și a formelor de cunoaștere necuantificabile, atunci el depășește cadrul cunoașterii științific codificate. Statele extrem-moderniste autoritare, pradă unei teorii sociale direct inteligibile (și, În general, pe jumătate dovedite), au produs pagube ireparabile În comunitățile umane și
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ideile de la bază, de care depindea legitimitatea și atractivitatea lor, erau foarte occidentale. Ordinea și armonia care cândva păruseră apanajul unui Dumnezeu unitar au fost Înlocuite de o credință similară În ideea de progres, pe care binevoiau să o Împărtășească savanții, inginerii și planificatorii. Puterea lor, să nu uităm, era cel mai puțin contestată atunci când alte forme de coordonare eșuaseră sau păruseră, evident, inadecvate marilor misiuni care trebuiau Îndeplinite: În perioadele de război, revoluție, criză economică sau În contextul unei independențe
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]