3,958 matches
-
tip navă, fără pridvor, cu pronaosul și naosul formând o singură încăpere, cu altarul despărțit de o catapeteasmă din lemn, cu icoanele împărătești, avea tavanul căptușit cu scândură în formă de boltă, la fel și pereții exteriori erau căptușiți cu scândură pentru a apăra pereții de intemperii. Acea biserică veche s-a păstrat după mai multe reparații și adăugiri, până la sfârșitul secolului al XX-lea, când a fost înlocuită cu o biserică de zid. În jurul bisericii, pe dealul numit „Dealul bisericii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
tânăr, cu mare dorin de a face ce este bine pentru enoriașii săi. Prin contribuția tuturor credincioșilor, cum o nouă biserică nu se putea face, s-a trecut la repararea capitală și refacerea bisericii prin prelungirea navei printr-un pronaos. Scândurile de la exterior au fost îndepărtate, părțile putrede au fost îndepărtate, pereții au fost șipcuiți și tencuiți, iar prelungirea s-a realizat din cărămida scoasă din capela lui Sterian. De asemenea, deasupra pridvorului a fost înălțată o turlă, probabil cea luată
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
decroșată. Ceea ce particularizează, însă, monumentul este forma rotundă a absidelor laterale și a altarului. Nu se mai poate admira forma rotunjită, cioplită în bârne a „colacilor”, cu mult meșteșug, de către lemnarii timpului, deoarece interiorul și exteriorul au fost acoperite cu scândură. De o deosebită valoare artistică este catapeteasma, care are un minunat decor sculptat în lemn de tei. Pictura, executată de un meșter necunoscut, de la începutul 240 secolului trecut, se subordonează bogatei decorații sculpturale ce împodobește registrele icoanelor dispuse în scară
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din Lunca a funcționat în casa locuitorului Neculai Curteanu (Frunză), acolo unde funcționase crâșma lui Solomon Feibesch (Faibeș). Mobilierul a fost improvizat: niște țăruși bătuți în pământ țineau scândurele care erau pe post de bănci, o masă în loc de catedră, două scânduri încleiate și vopsite cu negru țineau loc de tablă. Cu greu se putea găsi un local mai nepotrivit pentru școală; nu numai că lipseau cele mai elementare lucruri care țin de ceea ce numim școală (material didactic), dar era așezat și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care a inspectat școala și a încheiat un proces-verbal la 17 mai 1878: „Localul școală este în cea mai completă mizerie. Pereții sunt povârniți și dărâmați, băncile sunt stricate, având în loc de picioare niște țăruși bătuți în pământ, pe care stau scândurile...Ceea ce dă aspectul cel mai trist și degradant pentru un local de școală, este că acest local se află în mijlocul staniștei vitelor. Cât timp am stat la școală de am examinat elevii, un concert și vuiet discordant din cauza behăiturilor vitelor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în grinda de legătură, prelungită sau prin intermediul unei console retrase progresiv. Spațiul dintre peretele casei și marginea prispei se umplea cu lut bătătorit, resturi de piatr de la zidul exterior de sprijin, iar între derigii prispei se aplica un grilaj din scândură - numit parmaclâcă - cu diferite modele. Accesul pe prispă și în casă se făcea prin scările din piatră sau lemn, care dădeau mai întâi în cerdac. Prispa era folosită pentru depozitarea lucrurilor din casă în perioadele de curățenie, cu termen fix
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pământ bătătorit, peste care se aplica o lipitură din lut galben amestecat cu balegă de cal, ca să nu crape. Când structura locuinței s-a complicat și diversificat, s-a construit un tavan din grinzile transversale peste care s-a bătut scândura. Tavanul era vopsit, iar grinzile puteau fi decorate cu rozete, asemuind soarele, alte motive geometrice, sau putea rămâne în culoarea lemnului care se înnegrea de vreme. Din argea (partea de susă a casei, cu acoperișul) făceau parte căpriorii, de o
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
putea rămâne în culoarea lemnului care se înnegrea de vreme. Din argea (partea de susă a casei, cu acoperișul) făceau parte căpriorii, de o parte și de alta, peste care se aplicau lețurile în care se prindea cu cuie dranița, scândură dacă se punea tablă, rigle dacă se folosea țigla. La casele vechi răzășești făcute din bârne, prinderea se făcea cu cuie de lemn (casa bătrânească a lui Emil Boghiu, alte case din Fruntești, Stoleru, Ciuchi, Bârgâoanu, Oprișan). Capetele vizibile ale
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
se usuce. În interior casa din bârne era lutuită, mai întâi erau astupate golurile dintre bârnele clădite unele peste altele, se aplica un rând de nuiele de 4-5 cm în diametru pe pereți și pe plafon (se putea folosi și scândură) prinse în cuie făcute de meșterul fierar, până la fabricarea cuielor la scară industrială, peste care se aplica o lipitură din lut galben cu pleavă, se lasa să se usuce bine și apoi urma finisarea, fețuiala, cu un strat subțire de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pentru uscat fructe (prune, numite local perje) beciul de sub casă sau chiler, pivnița (chimnița cu gârlici în grai local), alte instalații necesare. Gospodăria era înconjurată de gard din spini între pari de stejar, împletit din nuiele sau din lețuri și scândură. Până la apariția fațadelor cu model geometrică și floral, casele erau văruite fie cu var alb (la exterior, mai rar), fie cu var cu o culoare albastră, mai intensă sau mai deschisă, obținută dintr-o substan numită local chindros. Anexele gospodărești
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
perete vis-a-visă de al tatei. Pe acel pat dormea mama cu un copil mai mărișor, dacă avea [copil mic] să-i dea țâță, îl culca în leagăn. Eu și cu fratele Vasile dormeam în cameră pe un pat din trei scânduri puse pe dou chingi și patru pari bătuți în pământ. Peste scânduri era pusă otavă, un țol de cânepă, o pernă la cap, dormeam cu picioarele la sobă. Ne acopeream cu o cergă; dormeam foarte bine. Soba venea așa în dreapta
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
copil mai mărișor, dacă avea [copil mic] să-i dea țâță, îl culca în leagăn. Eu și cu fratele Vasile dormeam în cameră pe un pat din trei scânduri puse pe dou chingi și patru pari bătuți în pământ. Peste scânduri era pusă otavă, un țol de cânepă, o pernă la cap, dormeam cu picioarele la sobă. Ne acopeream cu o cergă; dormeam foarte bine. Soba venea așa în dreapta ușii cum intrai în casă și pe spatele sobei era un loc
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în dreapta ușii cum intrai în casă și pe spatele sobei era un loc de intrat în cămară, unde noi, copiii, dormeam noaptea. Casa nu era înaltă, un om mijlociu ajungea cu mâna la grinzi sau chiar la podul făcut din scândură de tei și lămbuită (nut și feder = una în alta ). Hornul sobei mergea până în podul casei unde avea două despărțituri pentru ca fumul să iasă în lături. Capătul ridicat al hornului acoperit și cu cele două deschideri laterale se numea ursoaică
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care se întreceau cu alte echipe, din alte localități, fiind neîntrecuți. Tot pe imașul satului se întreceau tinerii și vârstnicii în doborârea popicelor, cu o bilă de lemn pe o bandă săpată în pământ și, eventual, căptușită pe margini cu scândură. Asemenea „benzi” se găseau și pe lângă crâșme, care, multă vreme, a fost loc de întâlnire și de petrecere a timpului liber. Evident, câștiga echipa care dobora cele mai multe popice, cei care pierdeau fiind obligați la plată, fie direct în bani, fie
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ei se găseau hoți, proxeneți, vagabonzi și cerșetori. O întreagă mitologie s-a născut de pe urma acestei marginalități reale, dar fără îndoială exagerate și înzestrate cu o dimensiune romantică, cu o viziune idealizată a unei vieți mizerabile în barăcile de tablă, scînduri și pînză gudronată. La sfîrșitul Primului Război Mondial, criza locuințelor s-a făcut acut simțită. Fortificațiile au fost declarate depășite, la capătul unor lungi dezbateri, căci aceasta însemna eliminarea definitivă Fortificațiile Thiers și utilizarea spațiului lor la nivelul porții Clignancourt a concesiunii
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
pentru uzul posterității de primii cameramani. Publicul, care ne vede proiectați pe ecranul de cinema, ne consideră, cu siguranță, o populație din filmele mute: avem senzația că vorbim, în realitate gurile noastre se zbat în gol, ca ale peștilor pe scândura de bucătărie, fără să reușească să articuleze vreun sunet. Dar poate chiar asta și suntem, toți cei prezenți în colțul acela de lume părăsită, departe de realitățile anului 2000: un fragment din memoria afectivă a unui creator situat într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
34 de pe splaiul râului Fontanka, unde a stat Anna Ahmatova. Nimic neobișnuit, o senzație de sărăcie asumată cu mult orgoliu. La intrarea în casă, cam delăsată, cu o mică „grădină” (câțiva metri de pământ înconjurați de un gard jos de scânduri), neîngrijită și ea, trei poeți amatori își vând propriile cărți. Niște broșuri prinse în două clame, cu text cules mărunt, înghesuit. Cărțile sunt dedicate memoriei Annei Ahmatova. Unul dintre poeți îmi întinde și o pagină de ziar, unde are o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pentru băieți, care avea și ea o cuvenită fântână în preajmă. În spatele casei, mai aproape sau mai departe, erau coșere cu porumb, cotețe pentru găini, staule și grajduri pentru vite și porci, iar gardurile parte din nuiele împletite, parte din scânduri bătute, ca la munte, de-a lungul. Desigur, Eminoviceștii se detașau de ceea ce se numește îndeobște o gospodărie țărănească prin atitudine, prin mărimea locuinței și chiar prin faptul că părinții și fetele dormeau în casa mare. Numai băieții dormeau în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
afla clădirea: din coșurile sobelor au mai rămas doar urmele, tabla acoperișului este ondulată și ruginită, pereții crăpați, geamurile sparte, deschise în bătaia vântului, ușa spartă și ea, o fereastră lipsește cu totul (pare că în locul ei s-au bătut scânduri, luate și ele), tencuiala căzută, pe lângă tocurile ferestrelor intră mâna unui om, iar în curte, printre bălării, sunt tot felul de materiale lăsate la voia întâmplării. Aceasta era așadar starea casei când Maria Isăcescu primește, prin donație, moșia tatălui său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
65. La acea dată, vechea bisericuță, după cum reiese din formularul tip completat de mâna protoiereului, nu arăta atât de dărăpănată ca altădată; se face mențiunea că acoperișul e de tablă veche, dar curtea e împrejmuită în parte cu gard de scânduri, plantată cu arbori decorativi, iar catapeteasma cu icoanele completă, pictată bizantin, sculptată; Sfânta Împărtășanie în stare bună, păstrându-se în Sfântul Chivot de argint 66. La fila 5 verso a dosarului amintit se constată, prin procesul-verbal nr. 5/13 decembrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
satului se află casa de locuință cu păreții de vălătuci acoperită cu șindrilă, compusă din trei odăi și o camară; în ogradă ca atenanse sunt: o bucătărie cu două odăi, păreții tot din vălătuci, acoperită cu șindrilă, un hambar de scânduri, un grajdiu de nuele acoperit cu scânduri, pentru cai și o șură de furci, acoperită cu paie; împrejurul curții este o livadă cu pomi roditori și trei pogoane vie; tot în vatra satului se mai află o casă de locuință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
păreții de vălătuci acoperită cu șindrilă, compusă din trei odăi și o camară; în ogradă ca atenanse sunt: o bucătărie cu două odăi, păreții tot din vălătuci, acoperită cu șindrilă, un hambar de scânduri, un grajdiu de nuele acoperit cu scânduri, pentru cai și o șură de furci, acoperită cu paie; împrejurul curții este o livadă cu pomi roditori și trei pogoane vie; tot în vatra satului se mai află o casă de locuință pentru administrator, acoperită cu șindrilă și un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
arătoase decât o aveau părinții pe cea de la Ipotești, preferința lui Eminescu pentru casa mitutică reprezenta ecoul fiorului liric al copilului care stătea pe malul lacului din pădure, unde-și făcea colibă de trestii, mitutică -/ În ea un pat de scânduri; pe el un pui de-odor/ Să doarmă 46. În realitatea poetică eminesciană, casa apare cinematografic, iar realitatea ipoteșteană nu o dezminte: În pădurea nepătrunsă/ O căscioră e ascunsă,/ Nu-i aproape sat nici drum,/ Singurică, nu știi cum/ Doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pe apă. Strategul Pang i-a răspuns: "Este foarte simplu. Împărțiți toate navele mari și bărcile mici în grupuri de câte 30-50, așezați-le în ordine și legați-le capăt la capăt cu lanțuri groase, iar pe lanțuri să puneți scânduri. În felul acesta, ostașii dumneavoastră vor putea umbla ca pe uscat." Cao Cao i-a urmat sfatul. Rezultatul a fost evident. Navele de război legate cu lanțuri nu se mai mișcau la fel ca înainte pe valurile apei. Ostașii se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
domnii Antoniade, I. Duca, Naumescu și Săvescu 115. Ceilalți, abia sosiți la Săveni, au scris acasă. Acolo au avut o surpriză plăcută, casele nu fuseseră devastate, dar erau de o primitivitate extremă, unele nici saltele nu aveau pe paturile de scânduri, iar puținul bagaj ce li se îngăduise să ia nu le putea îndulci traiul. Dar li se asigură că nu vor muri de foame și de frig. Tot era ceva. Unchiul prefectului a încredințat pe Mariuța că vor avea o
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]