34,178 matches
-
o jumătate de oră va Începe bucuria de a pescui și de a se detașa de toate gândurile cenușii. Se Îndreptă de spate, făcu o mișcare de Înviorare și Își turnă un păhăruț din vișinata preparată În casă. Așezat pe scaunul de pescar, gândurile veneau leneșe și poposeau pentru scurt timp. Apoi, altele și altele... La un moment dat, Rică Olaru scutură ușor din cap și un zâmbet Îi apăru pe față și ...În suflet. Se văzu elev de clasa a
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
trebuia musai acoperit lăsând pentru Va o priveliște cum numai În ceruri poți găsi. Tocmai Încerca să ridice la modul virtual câte un pic marginea fustiței, mai sus, și mai sus când la sunetul clopoțelului, Rică Olaru sări instinctiv de pe scaun, prinse lanseta din mijloc și trase cu putere. O trăsătură de crap și o nouă și promițătoare partidă de pescuit Începea pe lacul Solești. Toată noaptea, Victor Olaru nu Închisese ochii și o oboseală adâncă se instalase În trupul său
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
În vederea păstrării secretului și implicit a vieților celor trei. Multe se schimbară În casa lui Victor Olaru! „Fănicî al neu”, așa cum Îi spunea Maria, Își putea purta singur de grijă În punctele cele mai delicate. În spațiul său avea un scaun, hârtie și un pix. Victor săpase, Într-o noapte cu tunete și cu trăsnete, o ușă În peretele care dădea În ieslea calului. Așa că domnul Fănel, așa cum Îi spunea el, mai nou chiupului cel mare, putea să meargă numai noaptea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
-i apară patru dungi pe frunte, și rosti sentențios: Persiști, da?! Nu vorbești?! Vei vorbi cu timpul sau nu vei mai vorbi niciodată! Ultimul meu cuvânt pentru astăzi este tot de pe la noi: Bagă-ți mințile În cap și fii cu scaun la cap, că prost nu ești iar ca șmecher nu-ți stă deloc bine! Tov. căpitan, mă jur pe copii și pe părinții mei, vă dau cuvântul meu de membru de partid, să mi sară ochii dacă vă mint!, mai
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Partizanul. Nu v-am văzut niciodată! De regulă stau cu nasul În cărți și nu prea ies În curte. Hai, ia loc și cântă mai departe. Imposibil, după ce am ascultat! Fata Îl luă delicat de umeri și Îl așeză pe scaunul vechi. El Întoarse capul, Îi mulțumi și abia atunci observă ce „profesoară” minunată era. Avea părul roșcat-auriu foarte intens, cobora În bucle foarte mari până mai jos de umeri, arăta proaspăt coafat, strălucea și Încadra o față rafaelică, ochii mari
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cămașa lui de duminică și reveni la pian așteptând cu Înfrigurare și cu un fel de teamă inexplicabilă sosirea ...ei, „oare ce nume are? Oare va veni?” Fata veni, Îl văzu, Încuie ușa, se așeză lângă el pe un alt scaun și comandă: Hai, la treabă! Privește atent la degetul meu! Gata, hai Încearcă! Băiatul Începu cu timiditate și după un timp apreciabil reuși să primească un: E chiar bine! Fii mai degajat, nu te emoționa, știu că muzica emoționează! Îți
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
că: imediat ce-mi termin controlul am să vin! Cred că va fi pe la prânz, e bine, veniți? A revenit mai devreme, a exersat iar fata a apreciat „progresul” făcut. L-a privit direct, „Doamne ce ochi!”, și-a tras scaunul mai aproape, a observat hainele curate, a mai cântat un studiu, așa cum l-a numit ea, l-a mai privit direct schițând un zâmbet imperceptibil, i-a luat mâna și i-a arătat poziția normală a pianistului, și, În timp ce cânta
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
pe mâna călăilor de securiști, Doamne dacă l-aș prinde pe maiorul Roznoveanu! Dar, ce țară, ce marocani și ce femei, ’tu-le Aminul Aminei mamei lor! Ce spuneai de ... gradul de Îndatorare față de tine? Așează-te mai Întâi pe scaun, să nu cazi! Am aici adresa maiorului Roznoveanu și mă mir că nu l-ai Întâlnit prin Piatra Neamț! Ștefan a sărit ca ars de pe scaun și a strigat ca un descreierat: Ce-ai spus, frate, te rog repetă repede! Oare
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mamei lor! Ce spuneai de ... gradul de Îndatorare față de tine? Așează-te mai Întâi pe scaun, să nu cazi! Am aici adresa maiorului Roznoveanu și mă mir că nu l-ai Întâlnit prin Piatra Neamț! Ștefan a sărit ca ars de pe scaun și a strigat ca un descreierat: Ce-ai spus, frate, te rog repetă repede! Oare e ce-am Înțeles eu? Rică a fost străpuns de privirea poruncitor rugătoare și făcu un semn afirmativ cu capul. Doamne, nu se poate! Prietene
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
92. Experiența și spaima care Îl stăpânea Îl făcură pe securist să se ridice cu intenția de a fugi și a se ascunde, dar desfiguratul, deja ajuns la masa lui, Îi comandă cu un gest de imperator să rămână pe scaun. Apoi, nedoritul său oaspete luă un loc În fața sa, timp În care lăsă ostentativ să se vadă pistolul de la centură. Era una din cele trei arme pe care baronul local le deținea În mod legal pentru diverse situații nedorite. Rămâi
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
același trup a rămas țeapăn și nu a mai putut articula nici o silabă, ochii erau ficși și o paloare cadaverică punea stăpânire Încetul cu Încetul pe fiorosul securist. Când Ștefan s-a Îndreptat către el, acesta a căzut moale pe scaun și incapabil de vreo reacție Își lăsă capul pe masa barului, de spaimă, de neputință ori de abandonare În așteptarea unei sentințe grave. Mortul viu se Îndreptă hotărât și oarecum panicat către fostul ofițer fioros de altădată, Îl prinse zdravăn
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
arăta în 1944 a mobilă de epocă. Charlot se văzu întâmpinat de un bătrân care fusese, probabil la vremea când mobilierul era încă nou, receptiv la ceea ce era modern și de bun gust. Bătrânul se așeză la întâmplare pe un scaun, ca și cum ar fi fost în sala de așteptare a unui loc public, și rosti trist: Bănuiesc că și dumneavoastră ați uitat tot, ca și ceilalți. Ah, nu, îmi amintesc destul de multe, răspunse Charlot. — Deocamdată n-o să vă putem plăti prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de la sine. Cred că aveți dreptate. — Vedeți, așadar, că trebuie să ne străduim cu toții, continuă bătrânul, să facem o asociație cooperatistă... sentimentul de fidelitate... economiile dumneavoastră vor fi în deplină siguranță. Vă garantez, și-și flutură mâinile peste hățișul de scaune tubulare. Charlot nu reuși să afle ce producea firma, dar la un etaj mai jos, pe palier, dădu de o ladă deschisă în care, în mijlocul paielor, stătea o lampă de birou oribilă cam de un metru înălțime, din oțel, construită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ocupat. Pe locul acela ședea un soldat american: era tânăr, avea pomeții proeminenți și o candoare neșlefuită de copil; chelnerul se înclina în fața lui și îi zâmbea de parcă era cel mai vechi client al localului. Charlot se așeză pe un scaun și privi scena: i se părea un act de trădare. Ospătarul-șef, care se oprea totdeauna să-i spună câteva cuvinte, trecu acum pe lângă el ca și cum nici n-ar fi existat și se opri tot la masa americanului. În scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ei, simțind sub tălpi răcoarea parchetului. Totul era puțin schimbat, în rău, casa intrase pe mâna unor străini, asta era limpede: oglinda cea mare fusese dată jos, iar pe perete rămăsese o pată urâtă, mutaseră și scrinul din loc, un scaun dispăruse, placheta gravată dedicată unei bătălii navale de lângă Brest se găsea acum în alt loc, cam nepotrivit, după părerea lui. Căută zadarnic tabloul tatălui său și întrebă brusc, furios: — Unde e... ? — Ce anume? — Mama dumitale, răspunse el controlându-se. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
fi frică de ei. Charlot simți că se află în fața unei ruine: nu o ruină veche care a prins patina și eleganța trecerii timpului, ci o ruină nouă unde se vede tapetul jupuit atârnând și distrugerea dezgolește cu brutalitate un scaun, un cămin. „Nu e drept, își spuse Charlot, nu e vina mea. Eu n-am cerut două vieți, ci una singură, pe a lui Janvier.“ —Poți să iei gulerele astea dacă îți sunt de vreun folos, zise fata. Numai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Și de ce nu? N-ai nimic cu mine. Uiți că nu sunt Chavel. Căscă și se întinse, apoi se așeză comod lângă perete. — Mă rog, nu contează. Stinge lumina, așa, bravo! zise el și adormi imediat. Charlot se așeză pe scaunul tare de bucătărie, singurul loc pe care se putea sta. În jurul lui erau atâtea semne care-i arătau cât de bine se instalase pseudo-Chavel ca la el acasă. Haina lui era atârnată pe ușă, iar sub ea, pe linoleum, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
În jurul lui erau atâtea semne care-i arătau cât de bine se instalase pseudo-Chavel ca la el acasă. Haina lui era atârnată pe ușă, iar sub ea, pe linoleum, se făcuse o mică baltă; sacoul și-l agățase de spătarul scaunului. Schimbându-și puțin poziția pe scaun, Charlot simți că ceva greu din buzunarul sacoului îi atinge piciorul. Actorul se trase mai spre mijlocul patului care scârțâi sub greutatea lui. Charlot stinse lumina și, când se așeză, simți din nou același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
-i arătau cât de bine se instalase pseudo-Chavel ca la el acasă. Haina lui era atârnată pe ușă, iar sub ea, pe linoleum, se făcuse o mică baltă; sacoul și-l agățase de spătarul scaunului. Schimbându-și puțin poziția pe scaun, Charlot simți că ceva greu din buzunarul sacoului îi atinge piciorul. Actorul se trase mai spre mijlocul patului care scârțâi sub greutatea lui. Charlot stinse lumina și, când se așeză, simți din nou același obiect greu atingându-i piciorul. Ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Împușcăturile veniseră prea repede, ea nu apucase să-și dea seama unde nimeriseră. Chavel își dorea să o trimită de acolo, mai înainte să vină momentul cu adevărat urât. Cu mare grijă făcu doi-trei pași și se așeză pe un scaun. În câteva clipe pata se va vedea pe haine. — Acum totul s-a sfârșit, spuse Chavel. De-acum n-o să mai aibă curaj să se întoarcă. Ești cu adevărat Chavel? întrebă fata. — Da. —Ce-ai spus în legătură cu mesajul tot minciună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
interne să trimită șefii de post să negocieze contractele polițiștilor cu băncile? Cum e posibil ca noul ministru de finanțe, la prima criză, să se ascundă în birou, să permită haosul televizat de pe holurile ministerului și să negocieze cățărat pe scaun? Toate sunt motive de plecat acasă, poate chiar înainte de moțiunea PSD. Greva de la Finanțe a fost autentică, generată de cauze mai complexe decât cele care au scos polițiștii în stradă. Analizând atent acest sistem mutant de recompensă și control, vom
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
tanc (rusesc, y compris!) doar cu o sticlă de benzină; mai devreme, tot în ’68, descoperirea Bibliotecii Americane cu ocazia unui film despre Apollo 8 și Frank Bormann, ocazie cu care am descoperit cu uimire designul din altă lume al scaunelor din sala de proiecție a bibliotecii; 1969 - descoperirea lui Cornel Chiriac și a Metronomului, înregistrările sale cu Moni Bordeianu și cu Ionel Drîmbă (câți mai știu de Ionel Drîmbă, campion olimpic în 1968 la Mexico, la floretă), apoi bineînțeles Creedence
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
scăunele din lemn cu trei picioare, potrivite cu înălțimea meselor. Ca să poți apuca scăunelele, meșterul le-a făcut câte o gaură potrivită cu mâna omului. Lângă unele din măsuțe se vedeau chiar și buturugi, care la nevoie țineau loc de scaune. De bagdadie atârnau lămpile și felinarele trebuitoare la vreme de seară...Alături de hornoaică se găseau câteva legături de usturoi, de ceapă și un șirag de chipăruși roșii ca stacojul, din care crâșmărița punea dinaintea mușteriilor când avea borș de fasole
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în așteptare, cu ochii holbați la doctoriță. Aceea o pus mâna pe tilifon și o vorbit ceva pomenind de Liuba. Nenea Jănel tremura ca varga și nu-și lua ochii de la intrare. La o bătaie în ușă o sărit de pe scaun de parcă l-ar fi ars cu fierul roșu. Ușa s-o deschis încet și în fața lui o apărut - Doamne, iartă-mă - o rusoaică mare și grasă cât un cal...Când o văzut-o, nenea Jănel o căzut pe scaun ca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de pe scaun de parcă l-ar fi ars cu fierul roșu. Ușa s-o deschis încet și în fața lui o apărut - Doamne, iartă-mă - o rusoaică mare și grasă cât un cal...Când o văzut-o, nenea Jănel o căzut pe scaun ca secerat și privea la rusoaică ca la cine știe ce arătare. Până la urmă, și-o dus mâinile la ochi, să n-o mai vadă. „Asta nu-i Liuba” - o scâncit el. Doctorița o ridicat din umeri a neputință. Liuba - rusoaica - o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]