3,006 matches
-
Haleș, Leiculești, Linia-Ciolanu, Pisculeni, Tisău, Sf. Gheorghe-Nou, Strejeni, Valea Caprei și Valea Rea, având o populație totală de 2650 de locuitori. În comună funcționau 6 mori, un făcău, o școală în Valea Rea și 7 biserici ortodoxe (inclusiv cele ale schiturilor Cetățuia și Ciolanu și mănăstirea Bradu). Tot atunci, pe teritoriul actual al comunei Tisău mai funcționa în aceeași plasă și comuna Grăjdana. Aceasta era formată din cătunele Bărbuncești, Boru, Grăjdana, Izvoru, Lunceni, Miluiți și Salcia, având o populație totală de
Comuna Tisău, Buzău () [Corola-website/Science/301047_a_302376]
-
locuitori si 98 case. In vatra satului, pe malul stîng al izvorului Pietrosul, se afla o plută (plop), al căreia trunchiu, la mijloc, are o grosime de 9,67 m. pag. 478 din "Marele Dicționar geografic al Romîniei, 1902". Existența schitului de pe pârâul Căprița vine în susținerea celor descrise anterior. Acest schit a dispărut, nemaipăstrându-se urme, dar localnicii susțin faptul că acesta reprezintă prima așezare din zona localității. Se spune că în jurul acestui schit au început să se stabilească români
Strezeni, Buzău () [Corola-website/Science/301045_a_302374]
-
izvorului Pietrosul, se afla o plută (plop), al căreia trunchiu, la mijloc, are o grosime de 9,67 m. pag. 478 din "Marele Dicționar geografic al Romîniei, 1902". Existența schitului de pe pârâul Căprița vine în susținerea celor descrise anterior. Acest schit a dispărut, nemaipăstrându-se urme, dar localnicii susțin faptul că acesta reprezintă prima așezare din zona localității. Se spune că în jurul acestui schit au început să se stabilească români din Transilvania, care cereau adăpost călugărilor, astfel formându-se un mic
Strezeni, Buzău () [Corola-website/Science/301045_a_302374]
-
Dicționar geografic al Romîniei, 1902". Existența schitului de pe pârâul Căprița vine în susținerea celor descrise anterior. Acest schit a dispărut, nemaipăstrându-se urme, dar localnicii susțin faptul că acesta reprezintă prima așezare din zona localității. Se spune că în jurul acestui schit au început să se stabilească români din Transilvania, care cereau adăpost călugărilor, astfel formându-se un mic cătun numit Valea Caprei. Pe aceste meleaguri își avea grădinile și livezile Doamna Neaga, fiica lui Vlaicu Tatrul, Clucerul din Cislău, și soția
Strezeni, Buzău () [Corola-website/Science/301045_a_302374]
-
Gornea s-au scos la iveală câteva obiecte cu însemne creștine ce datează din secolele IV-V, ceea ce dovedește existența unei vieți creștine pe aceste meleaguri. Acesta a fost unul din motivele pentru care preotul din localitate a inițiat ridicarea schitului. S-a ridicat pe un teren ce a fost pichet grăniceresc. Schitul este așezat la o distanță de 200 m ,distanța de la intersecția care indică drumul spre Gornea și spre Moldova Nouă. Biserică a fost sfințită în 2006 cu hramul
Gornea, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301084_a_302413]
-
clasificate ca monumente memoriale sau funerare și se află în Coslogeni: o cruce de piatră din secolul al XVIII-lea aflată pe strada ce duce la școală din șoseaua națională; și două cruci de hotar (secolul al XIX-lea) de la schitul Coslogeni și crucea din fața curții lui Gheorghe Constantin Noană (datată 1867).
Comuna Dichiseni, Călărași () [Corola-website/Science/301110_a_302439]
-
Gurbănești; și situl arheologic de la nord de satul Preasna, pe malul stâng al Mostiștei, ce cuprinde o a treia așezare din perioada Latène, precum și o alta din Epoca Bronzului târziu. Un al patrulea obiectiv este clasificat ca monument de arhitectură: schitul Codreni, datând de la 1678, cuprinzând biserica „Schimbarea la Față”, chiliile, turnul-clopotniță și zidul de incintă, ansamblu distrus odată cu formarea acumulării Mostiștea. În fine, al cincilea obiectiv, clasificat ca monument memorial sau funerar, este crucea de hotar din centrul satului Coțofanca, datând din
Comuna Gurbănești, Călărași () [Corola-website/Science/301115_a_302444]
-
vieții cotidiene. În anul 2001, în luna august, vrednicul de pomenire episcop Damaschin Coravu, redeschide vechea biserica a satului Tăriceni, pe care a găsit-o într-o stare deplorabilă, părăsită de treizeci de ani, pe care a transformat-o în Schit de călugari, cu viețuire de obște, încredințându-l spre organizare și conducere tânărului ieromonah Zosima Alecu. Astfel, a început procesul de reparație și construcție a bisericii și incintei monahale. Începutul lunii decembrie 2007 a fost cernit pentru rugătorii Schitului Tăriceni
Tăriceni, Călărași () [Corola-website/Science/301129_a_302458]
-
Alecu. Astfel, a început procesul de reparație și construcție a bisericii și incintei monahale. Începutul lunii decembrie 2007 a fost cernit pentru rugătorii Schitului Tăriceni, întrucât luni, 3 decembrie 2007, s-a mutat la Domnul părintele Zosima Alecu, starețul acestul schit. Ulterior, în 2008, Schitul Tăriceni a fost transformat în mânăstire de maici, stareță fiind Sebastiana Gâtlan, având viețuire de obște. Lăcașul de cult din inima Bărăganului a ținut prima pagina a jurnalelor când a explodat bomba: stareța Sebastiana Gâtlan(40
Tăriceni, Călărași () [Corola-website/Science/301129_a_302458]
-
zapisul de danie al moșnenilor din Brănești", stă scris că pe dealul Vîlcana, boierul Vâlcu din Orbeasca și feciorii lui vor să zidească o "mănăstire". Într-o carte de întărire a lui Șerban Cantacuzino Voievod, din 1687, se spune însă, "schitul" de la Vîlcana, iar în hrisoavele domnești de acordare de milă, începând cu cel din 1693, "mănăstioara" dar, mai departe predomină numele de schit. Ctitorul acestui schit este Bunea Gradișteanu, care fugind de frica turcilor veniți să-l ajute pe Constantin
Comuna Brănești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301155_a_302484]
-
o "mănăstire". Într-o carte de întărire a lui Șerban Cantacuzino Voievod, din 1687, se spune însă, "schitul" de la Vîlcana, iar în hrisoavele domnești de acordare de milă, începând cu cel din 1693, "mănăstioara" dar, mai departe predomină numele de schit. Ctitorul acestui schit este Bunea Gradișteanu, care fugind de frica turcilor veniți să-l ajute pe Constantin Basarab, varul lui Matei Basarab, sa ia domnia, s-a retras în aceste locuri. Făgăduind că de va scăpa cu viață va zidi
Comuna Brănești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301155_a_302484]
-
o carte de întărire a lui Șerban Cantacuzino Voievod, din 1687, se spune însă, "schitul" de la Vîlcana, iar în hrisoavele domnești de acordare de milă, începând cu cel din 1693, "mănăstioara" dar, mai departe predomină numele de schit. Ctitorul acestui schit este Bunea Gradișteanu, care fugind de frica turcilor veniți să-l ajute pe Constantin Basarab, varul lui Matei Basarab, sa ia domnia, s-a retras în aceste locuri. Făgăduind că de va scăpa cu viață va zidi aici o mănăstire
Comuna Brănești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301155_a_302484]
-
apare menționată. În documentele metodologice de aplicare a legii rurale din 1864, localitatea apare sub numele de "Vîlcana". D.Frunzescu scrie în 1872: "Vêlcana"(cu î din e) pentru "Vêlcana" de Sus, "Vêlcana" de Jos, "Vêlcana" Pandeli, Gura "Vêlcănii" și Schitul "Vêlcana". În 1892 se scrie în „Marele Dicționar Geografic”, cu „î”, "Vîlcăneasa" pentru satul din Rîmnicu Sărat, Vîlcănești pentru localitatea din județul Prahova și cu „u” pentru toate satele de pe valea Vulcanei. În analiza sa asupra localității, doctorul Popescu-Vîlcana citează
Comuna Vulcana-Băi, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301199_a_302528]
-
mai îndepărtate puncte ale Terrei. Biserică din sat a fost construită în anul 1786. Satul își trage numele de la boierii Sărăcin - care cu timpul și-au luat numele de Sărăcinești - primii stăpâni ai acestor locuri. Această familie a ridicat un schit care s-a numit Sărăcinești. Un pergament cu litere slave redactat la București la 22 august, 1580 menționează o întărire domneasca asupra satului, iar la 16 ianuarie, 1615 un hrisov menționează "Slobozire de sat la Sărăcinești". Despre satul Sărăcinești C.
Comuna Păușești-Măglași, Vâlcea () [Corola-website/Science/301203_a_302532]
-
avutul Smarandei, iar, dintr-un document datat 17 decembrie 1776 aflăm că aici a fost numit un anume egumen Dionisie fapt ce ar duce la concluzia că la acea dată funcția de biserică de mir era schimbată în aceea de schit de călugări. La moartea Smarandei Bălăceanu-Apostoli în 1780 biserica devine metoh al scaunului episcopal din Târgoviște. La 1832, Zamfira, cu un venit de 1800 de taleri, trece drept schit de maici și închinat mănăstirii Câmpulung, aceasta la rândul ei aparținând
Mănăstirea Zamfira () [Corola-website/Science/301204_a_302533]
-
dată funcția de biserică de mir era schimbată în aceea de schit de călugări. La moartea Smarandei Bălăceanu-Apostoli în 1780 biserica devine metoh al scaunului episcopal din Târgoviște. La 1832, Zamfira, cu un venit de 1800 de taleri, trece drept schit de maici și închinat mănăstirii Câmpulung, aceasta la rândul ei aparținând de scaunul Mitropoliei din București. Cutremurele din 1802 și 1838 aduc biserica în ruină astfel încât în 1842 arhimandritul Isaia Blejoianu, făcând un inventar al bunurilor schitului, ia sub "stăpânirea
Mănăstirea Zamfira () [Corola-website/Science/301204_a_302533]
-
taleri, trece drept schit de maici și închinat mănăstirii Câmpulung, aceasta la rândul ei aparținând de scaunul Mitropoliei din București. Cutremurele din 1802 și 1838 aduc biserica în ruină astfel încât în 1842 arhimandritul Isaia Blejoianu, făcând un inventar al bunurilor schitului, ia sub "stăpânirea sa" bunurile pentru a putea să le refacă. Interesant este faptul că din acel inventar amănunțit lipsește orice menționare cu privire la clădiri ce ar fi putut să servească drept chilii pentru călugări sau călugărițe funcția de schit a
Mănăstirea Zamfira () [Corola-website/Science/301204_a_302533]
-
bunurilor schitului, ia sub "stăpânirea sa" bunurile pentru a putea să le refacă. Interesant este faptul că din acel inventar amănunțit lipsește orice menționare cu privire la clădiri ce ar fi putut să servească drept chilii pentru călugări sau călugărițe funcția de schit a acestui lăcaș la acea dată fiind pusă sub îndoială. Odată cu accederea ierarhică a mitropolitului Nifon (1850-1875) începe o perioadă de înflorire pentru mănăstirile și metoacele ce țineau de Mitropolia de la București. Acesta face o vizită în zonă constatând că
Mănăstirea Zamfira () [Corola-website/Science/301204_a_302533]
-
sat, nu se cunosc date precise. Probabil prima biserică datează de pe la sfarsitul sec. XVIII. Conform documentelor găsite în arhiva Mitropoliei, biserica din Coadă Stâncii a fost construită cam pe la anul 1830. Această bisericuța și-a luat ființă dintr-un mic schit așezat în mijlocul pădurii Coadă Stâncii. Acest schit a fost clădit de călugării schimnici pe la 1750. Materialele au fost aduse de călugări din pădurea Bahu, ținutul Lapuseni. Mai tarziu prin anii 1810 - 1820 taindu-se pădurea s-au făcut și câteva
Coada Stâncii, Iași () [Corola-website/Science/301267_a_302596]
-
prima biserică datează de pe la sfarsitul sec. XVIII. Conform documentelor găsite în arhiva Mitropoliei, biserica din Coadă Stâncii a fost construită cam pe la anul 1830. Această bisericuța și-a luat ființă dintr-un mic schit așezat în mijlocul pădurii Coadă Stâncii. Acest schit a fost clădit de călugării schimnici pe la 1750. Materialele au fost aduse de călugări din pădurea Bahu, ținutul Lapuseni. Mai tarziu prin anii 1810 - 1820 taindu-se pădurea s-au făcut și câteva gospodării împrejurul bisericii, cum însă aceste asazari
Coada Stâncii, Iași () [Corola-website/Science/301267_a_302596]
-
aduse de călugări din pădurea Bahu, ținutul Lapuseni. Mai tarziu prin anii 1810 - 1820 taindu-se pădurea s-au făcut și câteva gospodării împrejurul bisericii, cum însă aceste asazari se aflau pe terenuri fugitive, din cauza ploilor și a defrișărilor făcute, schitul și gospodăriile omenești s-au surpat. Sinistrații s-au mutat atunci mai la sud cu vreo 300 m spre Manzatesti cladindu-si gospodăriile din nou și dând naștere satului de astăzi, Coada Stincii. Odată cu mutarea gospodăriilor, au mutat și biserica
Coada Stâncii, Iași () [Corola-website/Science/301267_a_302596]
-
aflat pe coasta ponoarelor la nord de sat și o piatră mare, probabil pe locul unde a fost Sfântă Masă a bisericii vechi. În anul 2003 s-a ridicat aici un monument care să amintească peste veacuri de existența acestui schit. Biserică este construită în formă de corabie, în plan basilical, din bârne, cu pereții căptușiți cu scândura pe ambele părți, pe temelie de piatră și acoperită cu tablă zincata. Pereții în exterior sunt fără ornamentații. Pe partea centrală a pronausului
Coada Stâncii, Iași () [Corola-website/Science/301267_a_302596]
-
reprezintă agricultură (cultură cerealelor și a plantelot tehnice). Se cultivă cereale că: grâul, orzul, ovăzul și porumbul; iar plante tehnice: sfecla de zahăr, floarea-soarelui și cartoful. Pădurea Călugăra - situată în partea de nord a satului, iar numele ei vine de la schitul de călugări greci, ea aparținînd mănăstirilor grecești. În această pădure cea mai mare parte o ocupă arborii înalți (că fagul, urmat de carpen, stejar, cireș și plop). În urmă secularizării averilor mânăstirești de la 1863, pădurea e luată de stat, aparținând
Muncelu de Sus, Iași () [Corola-website/Science/301297_a_302626]
-
a renunțat la conceptul de comună suburbană, comuna fiind subordonată direct județului Iași. Două obiective din comuna Tomești sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local, ambele fiind clasificate ca situri arheologice: situl de la „schitul Vlădiceni” cuprinde urme de așezări din Epoca Bronzului, perioada Halstatt, perioada Latène, secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană), secolele al IX-lea-al X-lea, al X-lea-al XI-lea, al XIII-lea-al XIV-lea și al
Comuna Tomești, Iași () [Corola-website/Science/301313_a_302642]
-
adesea viituri pe vale". Deși a fost arsă de tătari, dărâmată, dinamitata de armată imperiala, bisericuța a fost mereu refăcuta pe aceeasi temelie. A fost reconstruită ultima dată la 1797. În 1992 se construiește alături o biserică nouă și un schit de călugărițe ortodoxe "Sfântă Paraschiva". În incinta mănăstirii se află vesmintele sfintei și două icoane foarte vechi. Aproape de mănăstire, jos pe vale, lângă Huda lui Papara se află un bogat izvor considerat tămăduitor. Stație de cale ferată a Mocăniței (în
Sub Piatră, Alba () [Corola-website/Science/300275_a_301604]