4,267 matches
-
proiectat în laboratorul mistic al liturghiei Bisericii. De aceea, primii creștini au putut găsi pretutindeni semne și oracole despre „taina cea din veac ascunsă” (Coloseni 1, 26). Mozaicul Regelui Hristos se găsea ascuns, în ghicitură, nu doar sub litera vechilor Scripturi iudaice, ci a multor alte monumente din cultura păgână. Așa cum Hristos găsise în femeia samariteancă virtuți străine slujitorilor iudei din templu, creștinii Bisericii primare erau capabili să descopere în păgânismul greco-latin și câteva latențe evanghelice. Numai astfel Socrate și Platon
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
din propriul destin. Pentru a nu împrăștia sau vlăgui puterile sufletești ale omului, cunoașterea istorică situată la nivel orizontal trebuie dublată, când nu suspendată vertical, de continua strădanie de a dobândi „mintea lui Hristos”. Așa cum fără o perspectivă christologică lectura Scripturilor vechi este dificilă, dacă nu cumva o pricină de sminteală, peregrinarea prin jungla istoriei nu este scutită de riscul vătămării lăuntrice. Pregătiți, precum Tertulian Romanul (160-235) sau Tațian Asirianul (†185), să râdă de toți și de toate, creștinii radicali pot
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
putea fi părtaș într-un eveniment liturgic și eclezial, cu extensie universală și amplitudine cosmică (chiar dacă nevăzută). Neutralitatea modernătc "Neutralitatea modernă" În modernitatea timpurie, adepții declarați ai lumen naturale au pus în discuție legitimitatea recursului la revelația lui Dumnezeu în Scripturi. Descartes (Meditationes De Prima Philosophia, 1641) este convins că numai celor credincioși istoria biblică le poate oferi o certitudine cu privire la existența lui Dumnezeu (și a nemuririi sufletului). Obsesia tipic carteziană față de actul suprem al inteligenței matematice care este demonstratio - pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de școala deistă engleză (Herbert von Cherbury, John Toland, Matthew Tindal) și, cu modificări, de tradiția germană (Hermann Samuel Reimarus, Gotthold Ephraim Lessing, Christian Wolff). Mai ales Christian Wolff va refuza orice pretenție de cunoaștere din partea teologiei revelate, reducând mesajul Scripturilor la categoriile morale ale simțului comun. Odată cu forjarea unui concept autonom al raționalității se produce și revenirea la înțelesul aristotelic, non-participativ și atomic al naturii. Viziunea antică despre cauzalitate este pusă, în schimb, sub semnul întrebării. Definiția naturii include o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
încercările apologetice ale episcopului Bishop Joseph Butler din Anglia) a fost ignorat fără remușcări de către „enciclopediști”. Critica noțiunii de revelație coincide cu deconstrucția conceptului de inspirație (testimonium Spiritus sancti internum). Această decizie teoretică a modernității deschide drumul cercetării istorico-critice a Scripturilor. Semnificativă pentru poziția radical sceptică a epocii iluministe rămâne opera lui David Hume (Treatise of Human Nature, 1739-1740; Natural History of Religion, 1755). În pofida obiecțiilor lui J.G. Hamann adresate pretențiilor de cunoaștere a priori, pentru Kant (Die Religion innerhalb der
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
revelația nu rămâne mai puțin adevărată și universală. În sfârșit, ceea ce se menține este relația de continuitate între fenomenele saturate sau paradoxale și toate celelalte apariții ale Vieții. Aplicând acest principiu în exegeza biblică vom putea spune că toate cărțile Scripturii merită aceeași atenție, așa cum toate numele divine au aceeași valoare - indiferent de origine - atunci când sunt rostite în rugăciunea de laudă. Deschideri suplimentaretc " Deschideri suplimentare" Adevărul acestei afirmații este confirmat de libera folosire de către evanghelistul Ioan a unor simboluri, imagini, expresii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
premisele teologice cardinale după care s-a desfășurat viața călugărilor creștini din deșert. Nodul gordian al gândirii evagriene nu își poate găsi soluția doar prin etalarea unor competențe lingvistice, livrate imediat unei interpretări sociologice. Așa cum în tradiția creștină înțelegerea cuvintelor Scripturii n-a fost și nu este rezervată fariseilor (exegeți de meserie), ci acelor inspirați de Sfântul Duh, la fel înțelesul scrierilor Părinților poate fi comunicat unor oameni de o rară simplitate, care, fără să exceleze în retorică, ajung să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
la curent cu tematica controverselor teologice ale vremii - cum ar fi disputa ariană sau poate chiar teologia origenistă -, Antonie putea rămâne, prin formație, același agrammatos descris de Atanasie cel Mare2: un țăran coptic capabil să citeze pe de rost din Scripturi, deși contempla doar cartea naturii, cosmosul invizibil și pe Creator. Călugăr charismatic admirat de filozofii păgâni itineranți, Antonie este lipsit de aerul „ezoteric” al gnosticilor păgâni. Dacă există deci cu adevărat problema „intelectualismului” lui Evagrie, atunci ea îl privește și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu este decât un instrument auxiliar în procesul de interpretare a operei evagriene. Soluția nu poate fi decât cea rezumată în formula „filologie și congenialitate” (Ioan I. Ică jr.). Este timpul să ne reamintim, poate, că unitatea de sens a Scripturii a fost mereu captată de ochiul tradiției Bisericii printr-o deschidere specifică sfințeniei lui Dumnezeu. Sub idealul unității lăuntrice 1 se articulează și vocația oricărui autentic monachos, cuvânt grecesc care traduce solitudinea contemplativă, desemnată în ebraică prin expresia „a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
comunității ecleziale și, în lumea modernă chiar, aceasta trebuie să rămână o prioritate. Chiar dacă ar fi îndeplinite 2, criteriile de obiectivitate științifică prezumțios fixate de traducător ne par insuficiente. Să ne gândim doar la faptul că dintre marii interpreți ai Scripturilor sau Părinți ai Bisericii - de la Grigorie Teologul, Vasile cel Mare, Grigorie al Nyssei, Chiril al Alexandriei, Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul sau Ioan Damaschinul până la Toma d’Aquino - foarte puțini excelau în arta traducerii. Comentariile Sfântului Augustin la Psalmi nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
părintele Teofil aduce printre noile generații vestea cea bună a lui Dumnezeu. El ne spune și arată că manifestările fără de asemănare ale răului și urâtului pot fi biruite atunci când începem lucrarea de prefacere a propriei noastre inimi. Format la școala Scripturii și a tradiției patristice, părintele Teofil este un om al slujirii - pe scurt, un liturghisitor. Slujbele sunt viața Bisericii, iar teologia părintelui Teofil înseamnă o atare exploatare a izvoarelor liturgice. Cu mai puține scrupule academice sau convenții profesorale, dar susținută
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
naturală, monahul face experiența „eternei reîntoarceri” a doxologiei. Când rugăciunea euharistică arde în inima monahului ca rugul nemistuit de flăcări al lui Moise, atunci viața sa nu mai suferă amenințările traumaticei experiențe a plictisului. Repetiția - atât de importantă în rumegarea Scripturii, ea însăși o formă de rugăciune - se regăsește cu aceeași greutate în doxologia creației. Am observa aici că, într-o lume care a secularizat prin cultura grădinilor nostalgia pentru originea noastră paradisiacă, caracterul poetic al contemplațiilor monahilor poate fi răstălmăcit
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinți ai lui Dumnezeu au grăit, purtați fiind de Duhul Sfânt” (II Petru 1, 21). Întreaga viață și învățăturile starețului Sofronie Saharov adeveresc cu asupra de măsură cuvintele inspirate ale Scripturii. Istoria acestui om sfânt al Bisericii este acum cunoscută lumii întregi. Cărțile părintelui Sofronie (1896-1993) au fost traduse deja în peste treizeci de limbi, însoțind scrierile profetice al cuviosului Siluan Atonitul în ținuturi necunoscute în mod tradițional ortodoxiei. Un stareț
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Sofronie, prin rugăciune, faptă, tăcere și cuvânt a semănat în inimile credincioșilor și necredincioșilor care îl căutau. Hristos, calea vieții noastre este o carte redactată într-un context monastic pentru un public care aștepta o recapitulare hermeneutică, în dialog cu Scriptura și cu tradiția patristică, a temelor cruciale care compun teologia starețului Sofronie. A rezultat un volum în opt capitole, care sistematizează și traduce în mod creator învățătura starețului. Cartea părintelui Zaharia este o contribuție originală în măsura în care știe să rămână fidelă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Hristos și folosită chiar de către redactorii Evangheliilor în referințele lor la Legea lui Moise, la Psalmi și Profeți). Ediția jubiliară editată de ÎPS Bartolomeu Anania vine să corecteze aceste insuficiențe de principiu prin lectura comparatistă, vers cu vers, a textului Scripturii, cu scopul îndreptării stilistice și a contextualizării teologice. Ediția arhiepiscopului de Cluj restabilește totodată autoritatea Septuagintei pe care întreaga tradiție a Bisericii Răsăritene - de la Părinții apostolici până la teologii neopatristici ai secolului XX - s-a rezemat. De acum înainte, orice traducere
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
despre un act fondator: pe de o parte, limba vorbită și scrisă a unui popor este botezată în focul cuvântului lui Dumnezeu. Pe de altă parte, această nouă ediție reprezintă extensia unui proiect misionar prin care Biserica vrea să facă Scriptura să vorbească, precum apostolii strânși la Ierusalim în ziua Cincizecimii, pe limba tuturor. În cazul de față, între traducere și îndreptare este greu de făcut diferența. ÎPS Bartolomeu se recunoaște smerit ca un simplu „ostenitor” - sau chiar „pălmaș al Scripturii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Scriptura să vorbească, precum apostolii strânși la Ierusalim în ziua Cincizecimii, pe limba tuturor. În cazul de față, între traducere și îndreptare este greu de făcut diferența. ÎPS Bartolomeu se recunoaște smerit ca un simplu „ostenitor” - sau chiar „pălmaș al Scripturii” - într-o tradiție de „trei secole” care-i numără pe Șerban Cantacuzino (1688), Ioan Bob (1795), Andrei Șaguna (1858), autorii ediției sinodale din 1914 (București), Nicodim Munteanu, respectiv Vasile Radu și Gala Galaction (care au lucrat împreună în perioada interbelică
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Radu și Gala Galaction (care au lucrat împreună în perioada interbelică). Pe lângă un cuvânt lămuritor de orientare generală, noua ediție- într-un format grafic impecabil - beneficiază de importante și concise introduceri istorice și exegetice la cele mai importante cărți ale Scripturii, redactate pe baza cercetărilor biblice contemporane. Aceste note introductive - o noutate în tradiția ortodoxă din România - sunt continuate în subsolul fiecărei pagini, unde ÎPS Bartolomeu oferă alte comentarii de natură filologică și teologică. În cazul Vechiului Testament, cititorul va ști
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
va ști, de pildă, ceea ce adaugă textul masoretic în raport cu Septuaginta, va afla detalii istorice sau etimologia unor cuvinte ebraice aparent fără înțeles. La fel, nu puține sunt referințele la interpretarea unor importanți Părinți ai Bisericii la pasajele mai dificile ale Scripturii. Între autorii patristici, cele mai frecvente ocurențe sunt Atanasie cel Mare, Ioan Gură de Aur, Augustin, Maxim Mărturisitorul sau Ioan Scărarul; la aceștia se adaugă și insolite referințe la autori moderni sau contemporani: F.M. Dostoievski, V. Voiculescu, T. Arghezi sau
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Mare, Ioan Gură de Aur, Augustin, Maxim Mărturisitorul sau Ioan Scărarul; la aceștia se adaugă și insolite referințe la autori moderni sau contemporani: F.M. Dostoievski, V. Voiculescu, T. Arghezi sau D. Stăniloae. Pe scurt, în formatul oferit de ÎPS Bartolomeu, Scriptura vine în mâinile cititorului cu șanse sporite de a depăși dificultățile de interpretare inerente lecturii. O bogată secțiune finală include concordanța biblică pe teme ordonate alfabetic, un util tabel care indică unitățile de măsură și monedele menționate în Scripturi, alături de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Bartolomeu, Scriptura vine în mâinile cititorului cu șanse sporite de a depăși dificultățile de interpretare inerente lecturii. O bogată secțiune finală include concordanța biblică pe teme ordonate alfabetic, un util tabel care indică unitățile de măsură și monedele menționate în Scripturi, alături de câteva hărți care ne dau o imagine despre geografia și istoria vechiului Israel. Unitatea cruciformă a Scripturiitc "Unitatea cruciformă a Scripturii" În toate acestea, este evident că ÎPS Bartolomeu a cumpănit în calitatea sa de literat, teolog și păstor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
concordanța biblică pe teme ordonate alfabetic, un util tabel care indică unitățile de măsură și monedele menționate în Scripturi, alături de câteva hărți care ne dau o imagine despre geografia și istoria vechiului Israel. Unitatea cruciformă a Scripturiitc "Unitatea cruciformă a Scripturii" În toate acestea, este evident că ÎPS Bartolomeu a cumpănit în calitatea sa de literat, teolog și păstor al Bisericii, fiind conștient de implicațiile complexe ale distribuirii publice a Sfintei Scripturii în aceste vremuri - când foarte puține lucruri legate de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vechiului Israel. Unitatea cruciformă a Scripturiitc "Unitatea cruciformă a Scripturii" În toate acestea, este evident că ÎPS Bartolomeu a cumpănit în calitatea sa de literat, teolog și păstor al Bisericii, fiind conștient de implicațiile complexe ale distribuirii publice a Sfintei Scripturii în aceste vremuri - când foarte puține lucruri legate de logica cuvântului lui Dumnezeu mai sunt de la sine înțelese. Precum în liturghia catehumenilor, la ospățul „onomastic” din înțelepciunea Sfintei Scripturi sunt invitați să participe toți credincioșii, botezați sau nu. În formatul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Bisericii, fiind conștient de implicațiile complexe ale distribuirii publice a Sfintei Scripturii în aceste vremuri - când foarte puține lucruri legate de logica cuvântului lui Dumnezeu mai sunt de la sine înțelese. Precum în liturghia catehumenilor, la ospățul „onomastic” din înțelepciunea Sfintei Scripturi sunt invitați să participe toți credincioșii, botezați sau nu. În formatul scris, rolul predicii explicative - ținute în mod tradițional după citirea Evangheliei - este preluat de notele infrapaginale, menite să arate care este înțelegerea pe care o oferă Biserica în lectura
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sunt invitați să participe toți credincioșii, botezați sau nu. În formatul scris, rolul predicii explicative - ținute în mod tradițional după citirea Evangheliei - este preluat de notele infrapaginale, menite să arate care este înțelegerea pe care o oferă Biserica în lectura Scripturilor. Cu ajutorul lor, cititorul este invitat să înțeleagă faptul că Scriptura îl vestește pe Hristos Cel răstignit și înviat. De aici vine și semnul crucii pe coperta acestei Cărți a cărților, pe care arhiepiscopul Bartolomeu o numește inspirat „Biblioteca prin excelență
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]