KorAP: Find »[drukola/base=scuipa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...83 84 85 ...139 >

3,463 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203

opri. În vise se vedea prins asupra faptului de către părinții lui. Aceștia izbeau În ușă, o deschideau cu forța și Îl prindeau cu mâța-n sac. Printre țipete și plânsete, mama Îl săruta și Îl mângâia pe spate, În timp ce tatăl scuipa pe el și Îi trăgea o bătaie bună. Acolo unde tatăl lăsa vânătăi, mama Îl freca cu o fărâmă de ashure, ca și când desertul ar fi fost un fel de alifie. De fiecare dată se trezea dezgustat și tremurând, cu fruntea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
dispărea niciodată de tot. Mama asta căreia Îi spunea mătușă va rămâne Întotdeauna la o distanță de netrecut. Compasiune maternă, iubire filială, camaraderie familială, cu siguranță n-avea nevoie de nimic din tot... Asya s-a oprit și apoi a scuipat parcă cuvântul afară: — Rahat. Articolul Doisprezece: nu Încerca să-ți schimbi mama sau, mai exact, nu Încerca să schimbi relația pe care o ai cu mama ta, fiindcă asta nu Îți va aduce decât frustrare. Pur și simplu acceptă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553

examină dintr-o privire, în timp ce își termina țigara. ă Are legitimația galbenă? îl întebă el pe Salitov. ă Da. ă și este în ordine? ă Nu despre asta e vorba. ă Dar este în ordine? ă Da, Saliatov aproape că scuipă cuvântul. Fața îi deveni câmpul de bătaie al unor emoții contradictorii. Ură și mânie pe de o parte; dornița de a nu se face de râs pe de alta. Întodeauna era la fel când avea de a face cu Porfiri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
îi taxară fărădelegea. ă Ăsta era sângele nostru, scroafă nerușinată! ă Ai să plătești pentru asta, curvă! În fugă, reuși să scape de pumnii acestora și de loviturile de cuțit neatente, însă nu scăpă de ei până aceștia nu o scuipară în față. Le putea auzi încă stigătele chiar și după ce ușa de la scara din dos se închidea în urma ei. Deși duhnea a supă de varză și urină, casa scărilor se dovedi un refugiu, în întunericul căruia se afundă, scăpând de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
fără a risca însă insubordonarea directă. ă Un raport al unei crime, ziceți? Își îngustă ochii, ca și cum s-ar strădui să înțeleagă. Mimarea prostiei era cu evidență una din tehnicile sale favorite. Ce fel de raport? ă De la o sursă, scuipă Salitov. Deși și-a dat seama cu cine are de a face, nu se putea abține să nu muște momeala. ă De la o sursă de încredere, presupun? Salitov era în stare să-l pleznească pentru aceasta și nu înțelegea tonul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
suspendarea mea. ă Așa ceva nu se discută. Eu nu îmi încalc deciziile. ă Dar, Iaroslav Nicolaevici, dumneavoastră ați jucat vreodată jocuri de noroc? Prokuror-ul îl privea pe Porfiri cu atât de multă ură, încât credeai că acesta l-ar fi scuipat în față. ă Vă propun un rămășag - atâta tot, continua Porfiri. Amânați suspendarea mea cu două zile. Dacă nu voi rezolva cazul, mă puteți suspenda pe termen nelimitat - fără plată. Dacă voi rezolva cazul, nu mă suspendați. Succesul meu va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441

traversează Centura Industrială, o ia printre instalații industriale de toate dimensiunile, activitățile și tipurile, cu depozite sferice și cilindrice de combustibil, stații electrice, rețele de canalizare, conducte de aer, punți suspendate, tuburi de toate grosimile, unele roșii, altele negre, coșuri scuipând în atmosferă fuioare de fum toxic, macarale cu brațe lungi, laboratoare chimice, rafinării de petrol, mirosuri fetide, amare sau dulcege, zgomote stridente de burghie, zumzăit de ferăstraie mecanice, lovituri brutale de ciocane pneumatice, din când în când câte o zonă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
se poate include în această categorie superioară, faptul că era vorba în mod indiscutabil de o mașină de transportat poveri îi dădea șoferului dreptul de a concura pe picior de egalitate cu lentele și mastodonticele mașini care sforăie, rag și scuipă nori sufocanți prin țevile de eșapament, depășindu-le rapid, cu o sinuoasă agilitate care face să zornăie vasele în spate. Marçal Gacho se uită din nou la ceas și suspină. Va ajunge la timp. Ajunseseră la periferia orașului, mai aveau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602

aceasta a trebuit să-mi vâr bine în cap că și directorul și gardienii, care și-au schimbat dintr-o dată atitudinea față de mine, reprezentau în fața mea legea. Chiar când mă înjurau, mă înjurau în numele legii. Și tot în numele legii mă scuipau uneori ca să-mi arate că lor nu le păsa de ce credeam eu. Gângavul mi-a cerut să-l salut când, în curte, urina pe un zid. În fața mea era legea care, într-o pauză, își făcea nevoile. Doar și ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
cu care mirosea scandalul de la o poștă și imediat își făcea apariția cu capul lui mare, acoperit de păr aspru, tuns scurt, cu ochii vicleni, inteligenți și șireți. Dar i se zicea și Ulise. După împrejurări. „Mopsule, iar m-ai scuipat”, sărea câte unul. Sau, „Ulise, ce părere ai?” Cam așa mergeau lucrurile. De fapt, numai împreună poreclele i se potriveau, fiindcă natura se distrase punând o inteligență rece alături de un caracter infect. Între el și Domnul Andrei exista o rivalitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
o inteligență rece alături de un caracter infect. Între el și Domnul Andrei exista o rivalitate continuă și veche, fiecare vrând să obțină supremația în cadrul grupului. Mopsul avea însă un defect, era știrb, doi dinți îi lipseau chiar în față și scuipa când vorbea. Asta îl împiedica să-l înlăture cu totul pe Domnul Andrei și, pe de altă parte, îl silea să se folosească de toate resursele inteligenței și răutății sale ca să micșoreze numărul celor care preferau să stea ceva mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
altceva. — Ba ai fost, m-am încăpățânat. M-a fixat cu ochii lui șireți. Dar de ce credeți dumneavoastră că am fost mai mult decât spun? — Așa. — Poate aveți dreptate, admise el prefăcut. Și eram gata să jubilez când mi-a scuipat în obraz această ironie: într-o altă viață am fost proprietarul carierei unde ați învățat să ciopliți piatra... Și mi-a întors spatele. După un timp am aflat de la Domnul Andrei că Mopsul mă bârfea: „Ce, ăsta-i sculptor? Cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
ajungeau la mine: „Pietrarul ăsta nu valorează cât un cartof degerat din moment ce Bătrânul nu l-a chemat la el de când a sosit, și a trecut ceva timp, dar face pe nebunul și se plimbă prin azil de parcă ar fi...” Și scuipa pe alții, denigrându-mă. 9 Se făcea că eram într-un fel de casă izolată, undeva pe un câmp. Clădirea nouă, abia terminată, fără nici o mobilă, cu pereții albi, goi, cu pete de var încă pe geamuri și pe jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
Bătrânii cuceriseră, însă, cei mai mulți, această liniște. Moartea nu-i mai impresiona. Li se părea normal că Tuberculosul care bolea cam toată vremea, iar noaptea tușea aproape continuu, împiedicându-i pe ceilalți să doarmă, arăta din ce în ce mai prăpădit și mai stins. „Săracul, scuipă sânge, zicea câte unul, mai bine să-l ia Dumnezeu, să nu se mai chinuie atât”. Nici măcar lui Siminel, care se ferea cu grijă să răcească, nu-i era frică de moarte. Îmi zisese într-o zi: „Nu, domnule, eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
Un îngrijitor care venise de-afară și căruia i se aprinsese halatul se tăvălea pe jos. Siminel, Nelson, Dominic și chiar Victor, asistați de Domnul Andrei, săriseră să pună mâna pe găleți cu care să aducă apă din mare. Mopsul scuipa pe toată lumea dând sfaturi. Călugărul murmura rugăciuni. Se nimerise să fie treaz în noaptea aceea. Filip se străduia să-l împingă afară pe Leon care privea incendiul în vreme ce la picioarele lui se forma o băltoacă galbenă. „Du-te, mă, îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
el și care l-a recunoscut. A murit acum câțiva ani, spunându-mi cu limbă de moarte că ar fi dorit să i se scrie pe mormânt: «Nu râdeți. Vă rog!», fiindcă la închisoare, Mopsul, de câte ori trecea pe lângă el îl scuipa și râdea, ceea ce a sfârșit prin a-l scoate din minți”. Domnul Andrei m-a rugat stăruitor să păstrez pentru mine acest secret. Se temea de Mopsul. I-am promis și o singură dată am fost pe punctul să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
scris cu litere de o șchioapă, să se vadă de departe ca un avertisment teribil: „Nu râdeți. Vă rog!” M-am gândit apoi că puteam să sap această inscripție oricum, în definitiv mai existaseră cu siguranță și alții care fuseseră scuipați și cărora li se râsese în nas. „Fire-ai al dracului, Mopsule, numai din pricina ta.” îmi venea să murmur, când cineva a spus: „Ulise, fă-mi puțin loc”. Am izbucnit: „Ce Ulise? Nici un Ulise”. Ceilalți s-au uitat la mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
fie prinț? Poate că părinții lui au fost regi, într-o insulă îndepărtată”. Bucuria aceasta era umbrită de griji. Căci Filip, cu ura lui sfântă împotriva Tuberculosului, n-avea încredere nici în suferința vecinului său de cameră care tușea și scuipa sânge. Mă avertiză apucându-mă de mână: „Cu ultimele puteri e în stare să aducă o pisică și să i-l dea pe Prințul”. Dar Prințul mă interesa pe mine? I-am întors spatele lui Filip și m-am dus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
un rău. Doar Prințul nu bolise înainte. Nici nu vroia să audă că un om în agonie nu mai putea să aibă grija unei păsări. Tuberculosul nu-și luase ochii de la Prințul, pretindea el. Se îneca în accese de tuse, scuipa sânge, avea ochii aburiți de febră, dar privea cu răutate spre colivie. Că nu se putea ridica din pat? Dar ce importanță avea? Tuberculosul putea ucide și cu ochii. „Un om rău poate orice, domnule scluptor. Orice”. „Lăsați-l în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
tremurând și cu ochii plini de mânie, care te privește fără să zică nimic. A început să plouă mărunt, părul lui Vecu se udă, i se lipește de frunte, de ceafă, de urechi. Brusc, bătrânul se desprinde din împietrire, te scuipă, pentru că l-ai jignit? pentru că te disprețuiește?, și pleacă legănându-și în ploaie silueta deșirată. Scuipatul lui, cleios și galben, ți s-a lipit de obraz, ca un vierme, lângă gură. Te ștergi încet, aproape paralizat de surpriză; altfel ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
Dinu, am ieșit și mai rar pe coridoare, Călugărului nu i-am mai dat ceai, iar pe Domnul Andrei l-am lăsat să înțeleagă că mă deranja prea des și că nici nu mă mai interesa să aflu ce murdării scuipa Mopsul. Nu știam nici ce vroiam, nici ce trebuia să dovedesc și aveam nevoie de întreaga mea înverșunare ca să zac în balta de tăcere care se lățea în jurul meu, acceptând să putrezesc în pat decât să ies pe coridor și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620

balet... Oftează din rărunchi, apoi se apleacă spre Wakefield. — Apoi, Într-un singur an, am trecut de la a fi personificat la Bolshoi la a fi zeificat de Khomeini și Falwell. După aia a urmat bulibășeala. O mînă de fanatici religioși, scuipînd o retorică mucegăită și cercînd o lucrare de dimensiuni apocaliptice. Nu vreau să mă joc de-a terminatorul lumii cu sonații ăștia. Mă așteptam la o soartă mai blîndă, poate un R & R În brațele unei soprane ușor lascive. Și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
de cablu pentru baterii În mașina ei hipiotă. — Mama e-acasă? Domnul Petrovici se uită la ea de parcă ar fi de pe altă planetă. Dar unde ai vrea să fie? E Întotdeauna sus, cu prietenii ei, dușmanii mei. Întoarce capul și scuipă În zăpada murdară. Deci, tu ești tipul care a venit să ne vorbească despre pace și armonie. Nu poți șterge o mie de ani de istorie cu niscai artă. E-un căcat. Așteaptă cu mîna În șold răspunsul lui Wakefield

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
ghici cine nu mai vrea acum să ne Înțelegem? Presupun că ești mulțumit că bombele americane omoară femei și copii În Belgrad? SÎnt trupele NATO care Încearcă să Îi salveze pe oamenii lui mami, strigă Susan. — Oamenii lu’ mă-ta! scuipă din nou domnul Petrovici. Ei au Început. Erau destul de fericiți sub Tito. Acum vor pămîntul nostru, sfîntul pămînt sîrbesc! Se Întoarce către Wakefield. Sus am hîrtii, pot să ți-o dovedesc! Domnul Petrovici Începe să recite o litanie de date

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
deja că te poți muta la mine. Și Tiffany ți-a spus la fel. Lasă-l aici pe Bătrînul Slobodan, să se lupte el și prietenii lui. Oricum nu-i plac femeile. Mami nu aude ultima parte. — Tiffany? Aproape că scuipă. Ce dracu’ m-a apucat s-o botez Tiffany? Acum e curvă. — E model, mami. Tiffany este o prezentatoare de modă foarte respectată. Și ce dacă trăiește cu o femeie? N-ai face-o și tu, dacă ți s-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]