2,238 matches
-
În restaurant și, privind spre cele două tinere care ședeau Încă la o masă și Înghițeau În grabă prînzul, strigă poruncitor: — Domnișoară Turner! Domnișoară Blake! Ce faceți, nu veniți? A sosit autocarul! — Da, da! răspunse domnișoara Turner, care era mai scundă decît cealaltă. Imediat! Hai mai repede! zise femeia pe-un ton de dojană și dădu să plece. Toată lumea e gata. Vă așteptăm! — Haide! zise domnișoara Turner cu glas scăzut, Întorcîndu-se spre domnișoara Blake. Ar trebui să mergem. Știi cît sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
poiata găinilor și cotețul celor doi porci: Safta și Fănel. Din spatele casei începea un deal abrupt, ținut în loc de pruni și zarzări. Bunica Sabinei avea o sută patruzeci de ani și arata ca zâna apelor din basme. Doar că era mai scundă. Am lăsat bagajele în camera de oaspeți cu pereții acoperiți de icoane și am luat dealul pieptiș. Trebuia să sărim gardurile din bârne cu care muntenii își separaseră pășunile. Mărșăluiam gâfâind pe sub coroanele sărăcăcioase ale zarzărilor. Iarba și florile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
La opt jumătate pedalează încă pe lângă zidul roșu al fabricii. Nici o grabă. Însă la nouă descălecă în fața porții. Poarta scârțâie parola de întâmpinare. Aleea îngustă șerpuie printre daliile unse de soarele roșu. Cel de la capătul uliței. Lângă zid, sub fereastra scundă străjuie trandafirii. Cu securea în mâna e sclipitor. Fără ea rămâne maroniu-roșcat și neras. Fără pușca de lemn, crăpată și lucioasă de mângâieri, e un lăcătuș oarecare, gîrbov și deșirat. Cu ea însă făptura îi miroase a iscusință și strategie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a aparatului descoperă Întregul corp al hotelului Pescăruș, micul parc neîngrijit din fața lui și parcarea pustie de lângă intrarea În restaurant. O altă deplasare, de data aceasta spre stânga, aduce un element nou În cadru; un castel de apă ceva mai scund decât hotelul, deci o construcție care a servit cândva la alimentarea cu apă a unor clădiri mult mai mici situate În preajma hotelului sau chiar pe locul pe care se află acum hotelul și parcul. Se vede și o parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
această antologie sunt învăluite de o continuă melancolie, începând din primele volume, unde teluricul și astralul se armonizează, alcătuind un spațiu ocrotitor pentru vis și pentru îndrăgostiții care-și desfășoară sufletele, unul spre celălalt, asemenea perechii primordiale: Pe malul apei, scund / Într-o raclă de prund / Să ne iubim - orbi / De lumina din plopi / Și de frunza ce scapă / Sau licăre-n apă. Natura, (aproape) omniprezentă în poemele lui Ion Lazu, nu este zugrăvită, în manieră tradițională: poetul reține, de fiecare
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cucerit chiar de îndrăzneți alpiniști. De la Detunata, stâlpi mereu sfărâmați de trăsnete, până la Duruitoarea, cascadă ca laptele, cu glas neogoit, din taina desișului de brazi, numirile sunt toate evocatoare. Ici e căciula Dorobanțului, o cușmă curcănească în vârful unui stâlp scund de piatră, dincolo, Jghiabul lui Vodă, Gardul Stănilelor, până la Dochia împietrită lângă turmele de oi; toate numirile sunt plastice. Deși vârfu-i ca un turn nu atinge nici măcar 2000 m înălțime, ridicat peste ceilalți tovarăși de piatră, adunați ca mulțime în jurul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cu respect, "primul domn din neamul nostru". Își lăsase capul pe spate, în stilul lui provocator, teatral, și aștepta. Undeva, în depărtare se zăreau turlele celor două biserici din Lisa. Una alb-argintie, mai înaltă, cealaltă, ca de aramă coclită, mai scundă. Jenat, încurcat, căutam o explicație care să nu-l rănească, să nu scurme prin leziuni vechi, când m-am trezit. Am aprins lumina și, amețit de somn, m-am uitat la ceas. Era abia trei. Cu ajutorul unui somnifer, am readormit
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
argint, Monseniorul citește numai cărți în care e vorba despre oracole și mări. Seara, la șapte fix, intră pe ușă și, de fiecare dată, Julius îl asemuie cu un strigoi. În lumina lămpilor, care îl supără vizibil, Monseniorul pare mai scund și are o față de om bolnav, suferind, arătând, din pricina ridurilor, ca o stofă mototolită. E adus din spate, vorbește fără să deschidă gura prea mult, și, dacă altădată va fi fost grijuliu cu ținuta sa, acum nu-i mai pasă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de solemnitate. Nimeni nu se gândea la cei "căzuți". Noi, copiii, cu atât mai puțin. Când ne săturam să căscăm gura la horă, ne aduceam și noi obolul la lipsa de respect față de istorie, hîrjonindu-ne pe grilajul care era prea scund ca să poată apăra monumentul. 11. Evenimentele la care se raportau oamenii din Lisa erau puține. Ziceau: "Asta se întîmpla înainte de război". Sau: "La câțiva ani după război... " Erau luate ca repere și evenimente locale ("Murise tata" ori "Băiatul cel mare
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
patern, pe la începutul secolului, din bârne, lutuite și văruite în albastru-vinețiu, cum era obiceiul prin satele de la poalele Făgărașilor. Inițial, fusese acoperit cu paie. Tatăl meu, însă, i-a schimbat acoperișul cu unul, mai nobil, de țiglă. Era o casă scundă, cu ferestre mici, ca să nu se piardă, iarna, căldura și să nu năvălească, vara, soarele prea agresiv. În odaia principală, mama așezase deasupra icoanelor ștergare înflorate, înnodate în jurul unor buchețele de busuioc, și farfurii de lut ars, smălțuite. Pe masă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să creadă că numele urmașului său va fi Theodor, drept care ar fi poruncit să fie ucise toate persoanele care purtau acest nume și puteau ajunge pe tron. Urmașul său s-a chemat Theodosiu. Găsi, relativ ușor, ceea ce căuta; o casă scundă, fără ferestre, cu o curte plină de nisip, dominată de un havuz. I se spuse, însă, că prezicătoarea murise. 59. Prin toamnă, m-am nimerit, într-o zi, în compania unui conte. Un conte autentic, ai cărui străbunici au venit
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
un psihiatru fără har. De fapt, nu era frumoasă. Avea un fel de zâmbet neterminat, niște ochi lâncezi, ca ai adolescentelor, și un nas cârn care-i dădea un aer aproape impertinent, dar, încolo, nu atrăgea atenția prin nimic deosebit. Scundă, cu obrazul ars de soare și îmbrăcată modest, se deosebea, totuși, de femeile care se străduiesc să placă. De aceea m-a mirat avertismentul ironic al unui coleg de la spital care mă zărise cu ea. Femeia aceea e ca plantele
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
un sfredel asupra ei! Spaima ancestrală iarăși se întorsese; era beznă în plină zi. Se ruga să nu pățească ceva... dacă tânărului îi trece prin minte să profite de ea se poate opune? Nu își dădea seama, era înalt sau scund? Îi bănuia puterea iar ochii lui iscoditori aveau un farmec aparte și o țintuiau pe perna înflorată. Oricum, era bărbat și în cazul unei încăierări nu ar fi avut sorți de izbândă. Se făcu mică în partea ei de mașină
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
câteva evenimente - nu se coborâseră până într-atât încât să remarce prezența mea. În alte împrejurări, poate că m-aș fi străduit să le atrag atenția, dar în seara aceea eram preocupat să-mi evaluez noua cunoștință. Era un bărbat scund, cu umerii încovoiați și trupul împuținat de cei nouăzeci de ani bătuți pe muchie; dar elanul cu care-și mișca bastonul cu mâner de aur și spectaculosul cap sculptat acoperit cu păr alb reușea să-i ascundă vârsta. Era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la palpat. Drumurile cu serpentine pe lângă mare, absolut spectaculoase pentru condus, îmi definesc perfect starea : în picaj. Vertij în soare, vortex, fierbere, canale, țevi de carne care bolborosesc continuu. Apoi mă pun la adăpost pe o străduță superbă, cu case scunde pe care crește mușchi - Via Sicilia. A doua mea burtă crește mai repede decât prima, se definește curajoasă, iese în lume împingând obraznic aerul călduț și blând, vânticelul care mătură străduțele insulei, iasomia și lămâile. Nici acum nu mă gândesc
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
a pornit și vântul de la răsărit. Și cum încrețește apa, la fața ei iată că apar cinci, șase cioturi, parcă ar fi stâlpii unui pod surpat sau țăruși înfipți într-un vad. Șirul lor se pierde în depărtare sub cerul scund. Hai, Sofronie, ce mai stai? Și sticletele zboară pe altă creangă. S-a zgribulit, spune uitându-se pe fereastră femeia care învârte în mămăligă. Curtea cât pumnul îi întoarce privirea cenușie. Peste tot, pretutindeni, dincolo de gard, pe uliță și dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Un zâmbet moale îi umezește mustața lăsată pe oală, mirosind a Carpați. Și în cameră se lasă din nou tăcerea. Sus în uriașele săli unde sălășluiesc zeii, la o masă de malachit stă singur și dă o pasiență un înger scund și slăbuț, într-un trenci verde șanjan, șlefuit de uzură. Poartă ochelari cu rame de aur și o mare pălărie de pai. O clipă! Nu e singur, în spatele lui stă în picioare un drac de chibiț care-i privește peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
un profesor (numit când „Profesorul”, când „Domnul R.”) aflat în pragul pensiei, dar „beneficiind” încă de suficientă vigoare intelectuală și fizică, este atras de Teodora, „femeia fatală” din visurile sale (nocturne sau diurne). O descrie la modul pateticromantic: subțire, nici scundă, nici înaltă, față smeadă, părul negru revărsat pe umeri, ca o „invitație la păcat” (citez chiar de la începutul caietului). Deși am parcurs puține pagini, am deja impresia că manuscrisul lui P.H.L. este o confesiune disimulată. Sexagenarul scriitor, persoană publică cunoscută
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
celor duși și de un car cu boi, purtându-și iluzoriu stăpânii prin vămile văzduhului. Regăsim în același plan motivul european și românesc al îndrăgostiților strigoi, colorați pe pânză de-a dreptul din baladă. Dincoace, pe pământ, în jurul mesei praznicare, scunde, moldovenești, s-a adunat familia care a pregătit bucatele împreună cu toate cimotiile ogrăzii, văzute și nevăzute: doi zăvozi smoliți, alergând după umbra unui pește, un mâțișor înfășat legănat de părinții săi dungați, un melc cu cochilia sidefie subțiată de timp
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
În care se spune că atunci când debutase În Madrid luptase mai bine decât Belmonte. Mânca singur la o masă mică și aproape că nu-și ridica privirile din farfurie. Al treilea matador, cel care fusese cândva o noutate, era foarte scund, negricios și avea un aer demn. Și el mânca singur, la o masă separată, zâmbea rar și nu râdea deloc. Venea din Valladolid, unde oamenii sunt extrem de serioși, și era un matador foarte capabil - dar stilul său se demodase deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se facă iubit de public pentru calitățile sale, care erau curajul și o anume știință de a rămâne mereu calm, așa că un afiș cu numele lui nu mai atrăgea acum pe nimeni. Îl făcuse special faptul că era atât de scund că abia putea să vadă ce se Întâmplă dincolo de greabănul taurului, dar totuși mai erau tipi scunzi și el n-a reușit să se impună publicului. Dintre picadori, primul era un tip cu față de vultur, Încărunțit, slăbuț, dar cu picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
rămâne mereu calm, așa că un afiș cu numele lui nu mai atrăgea acum pe nimeni. Îl făcuse special faptul că era atât de scund că abia putea să vadă ce se Întâmplă dincolo de greabănul taurului, dar totuși mai erau tipi scunzi și el n-a reușit să se impună publicului. Dintre picadori, primul era un tip cu față de vultur, Încărunțit, slăbuț, dar cu picioare și mâini de oțel, care purta mereu cizme de văcar și bea prea mult În fiecare seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dintre preoți stătea-n izmene și-și citea liturghierul, iar celălalt era-n cămașa de noapte și-și făcea mătăniile. În afară de cel bolnav, toți toreadorii Își făcuseră obișnuita apariție la Café Fornos, unde picadorul solid și brunet juca biliard, matadorul scund și serios stătea la o masă aglomerată, În fața unei cafele cu lapte, alături de banderillero-ul Între două vârste și de alți muncitori serioși. Picadorul bețiv și Încărunțit avea În față un pahar de rachiu de cazalas și se holba Încântat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
strigă din nou, lovind În ușă. — Cine e? se auzi o voce din spatele ușii. — Eu, Manolo. — Și ce vrei? — Caut de lucru. După un țăcănit repetat de câteva ori, ușa se deschise brusc. Manuel intră, cărându-și valiza. Un bărbat scund stătea În spatele biroului din partea opusă a camerei. Deasupra sa era un cap de taur Împăiat de un taxidermist din Madrid. Pereții erau Împânziți cu fotografii și postere de la luptele cu tauri. Bărbatul mărunt Îl privea. Credeam că te-au omorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
când vine vorba de băiatu’ ăla. — Uite doar ce-a făcut pentru Villalta, spuse primul chelner. — Și asta nu e tot. Uite ce-a făcut pentru Marcial Lalanda. Sau pentru Nacional. — Da’ chiar că ai dreptate, puștiule, spuse chelnerul cel scund. Manuel Îi privea, cum stăteau de vorbă lângă masa sa. Își băuse și al doilea coniac. Uitaseră de el. Nu-i interesa. — Uită-te și tu la cămilele alea, continuă chelnerul Înalt. L-ai văzut vreodată pe Nacional al II
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]