168,373 matches
-
guvernare, dacă n-ar fi fost PDSR-ul, intră într-un conflict previzibil cu legea însăși. Și asta din pricina că PRM-ul nu mai lucrează cu faptele prezentului, ci se mulțumește cu ultimele sale "probe", acelea ale unui trecut cînd Securitatea putea spune orice despre oricine.
Spionajul si umbra Securitătii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17756_a_19081]
-
După amnistia din 1964, trebuie să mai aștepte patru ani pînă să-și recapete dreptul de semnătură, timp în care își cîștigă existența dînd lecții particulare. Dar și după reintrarea în viață literară și muzicală, continuă să fie șicanat de Securitate, nu i se permite să voiajeze ceea ce îl determină să emigreze legal. Ajunge în Germania în 1980 și aici soarta îi surîde în sfîrșit: cărțile și compozițiile sale devin cunoscute și apreciate, călătorește mult, minat de o insațiabila curiozitate (ajunge
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17755_a_19080]
-
Hartner, care a început la Tele 7abc cu așa-zisele dezvăluiri despre viața intimă a președintelui Constantinescu produse de Corneliu Vadim Tudor. La aceeasi emisiune se produc periodic membri activi sau simpatizanți ai PRM, precum și diverși elogiatori ai meritelor fostei Securități. Vînător de scandaluri, Ion Diaconescu, directorul fondator al cotidianului popular Oglindă, a declarat el însuși că vrea să facă din Cotidianul un fel de Atac la persoană ceva mai ponderat. Dacă și pentru Ion Rațiu intențiile publicistice ale noului director
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17807_a_19132]
-
într-o țară transformată în întregime într-o temnița. Protagonistul românului lucrează într-o mină, urmând exemplul tatălui lui. Împreună cu un prieten, plănuiește să arunce în aer sediul PCR și în acest scop adună acasă dinamita, dar este descoperit de Securitate și trimis din nou în închisoare. Eliberat la 21 decembrie l989, ia parte la Revoluție, riscându-si în repetate rânduri viața. Apoi înființează ziarul Cronică zilei prin care, speră, nu fără o anumita naivitate, să contribuie la înlăturarea comunismului rezidual
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]
-
mistificării, propriu propagandei comuniste. Iată, în viziunea lui Theodor Antim (manevrat el însuși, din umbră, prin șantaj de foști securiști) istoria cu violarea Elenei: "Marele nostru patriot și justițiar n-a intrat, așadar, la răcoare pentru că s-a opus comunismului, securității, cum se laudă astăzi majoritatea lașilor, ci în calitate de deținut de drept comun, pentru tentativă de omor. Îl rugăm frumos să ne contrazică sau, daca este cât de cât cinstit, dacă-și regretă faptele ori are o altă viziune asupra lor
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]
-
publicate de noi, este oferit de d-na Mariana Sipos: e posibil că scrisoarea pe care ne-a comunicat-o dl Pelin să nu fie adresată d-lui Virgil Ierunca, așa cum a crezut autorul întregului material scos din arhivele fostei Securități, ci lui Virgil Vasiliu, cunoscut al lui Caraion de la începutul anilor '50, deținut politic și exilat parizian. E posibil, nu însă absolut cert. Și, oricum ar fi, schimbarea destinatarului nu înseamnă că dispare cu totul ingratitudinea, pe care eu am
Adevăr si oportunitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17869_a_19194]
-
aparține lui Caraion. Este exclus și faptul că a fost redactat de un securist anchetator. E destul a-l compară cu declarațiile, reproduse în Jurnal, de la proces, unde mîna "grefierului" este evidentă. Cît privește folosirea acestor pagini că troc cu Securitatea, la plecarea din țară, eu insumi mi-am exprimat îndoiala: mai exact, am spus că nu văd cum s-ar putea vreodată dovedi acest lucru și că e mai bine sa descărcam conștiința poetului de o atare acuzație. Am revenit
Adevăr si oportunitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17869_a_19194]
-
demolării" e un pas mic pe care d-na Sipos îl face fără grație. Iar pe dl Florescu nu atît "cazul" Caraion îl frămînta, cît "cazul" Pelin, care "ne face să ne punem problema asupra necesității accesului la dosarele de securitate". O gazeta care publică de ani buni aproape numai documente și dosare, e de mirare această rezervă. Și oare să nu aibă dl Florescu "informatori" mai prejos de bănuiala? Și: "Convingerea noastră rămîne aceea că dosarul din România literară nu
Adevăr si oportunitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17869_a_19194]
-
care ascultăm. Și nu doar o dată, aș fi vrut cu disperare că mărturisirea să se curme. Îmi amintesc de unul dintre cei care "au trecut" pe la Pitești. După ce a fost eliberat, în ^64, la scurt timp s-a dus la Securitate și a cerut să fie din nou anchetat, pentru că "uitase" să mai declare ceva. Se clătinase ceva profund și pentru totdeauna în acel om. Și nu numai în el. Consider că nimeni nu are dreptul să judece comportamentul celor de la
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
trecut prin fața unor tribunale, de așa-zisa denazificare. Acestea, practic, nu dădeau condamnări. Nu putea fi condamnată o țară întreagă. Dar fiecare a trebuit să treacă prin acest proces de "exorcizare". - Ar putea fi o primă fază publicarea dosarelor de securitate? - Și aici, in Germania, sînt multe dificultăți pentru obținerea dosarelor, pentru stabilirea vinovățiilor, a colaboraționismului. Exemplul cel mai recent este un avocat, care a ținut legătură între Biserică - cea Reformata - și autoritățile comuniste. Zilnic apar dovezi că a colaborat cu
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
clandestine împotriva comuniștilor și făceam și noi cum ne pricepeam. Eram niște amatori, altminteri entuziaști și hotărîți. Strîngeam arme - între noi funcționa un mic trafic de arme, ba primite, ba găsite, ba căpătate. Unii dintre noi au căzut în mîinile securității și au făcut închisoare. Alții au scăpat. Cînd ne-am reîntîlnit, după 13 ani, unul din ei mi-a spus: "mai, ce greșeală să te bagi în asemenea povești fără vreo speranța..." De parca el nu se băgase în aceleași "povești
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
la cetățenie. Statul român nu voia să aibă exilați români cu azil politic. I-am telefonat mamei, ca să mă interesez de "cum merg lucrurile, ca să știu ce am de făcut aici". Mare lucru nu aveam de făcut, dar știam că securitatea nu era amatoare de scandal. Într-o lună, mamă a obținut pașaportul iar eu sînt unicul român din München care și-a primit pe cineva de-acasă fără să renunțe la cetățenie. - Sînteți de atîta vreme la postul de radio
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
și la München organizații, comitete ale diasporei românești? - Au existat tot felul de organizații, am primit invitații să particip la tot soiul de adunări. N-am intrat în nici un fel de organziatie. Am încercat să aflu care sînt cele ale securității. Mai simplu de depistat erau ziarele securității. Tonul îl dădea o revistă din țară, "Glasul Patriei", care pe urmă s-a numit "Tribuna României". Circulă numai în străinătate. Era minciună, otravă poleita pentru Vest... Au fost chiar și întîmplări pline
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
românești? - Au existat tot felul de organizații, am primit invitații să particip la tot soiul de adunări. N-am intrat în nici un fel de organziatie. Am încercat să aflu care sînt cele ale securității. Mai simplu de depistat erau ziarele securității. Tonul îl dădea o revistă din țară, "Glasul Patriei", care pe urmă s-a numit "Tribuna României". Circulă numai în străinătate. Era minciună, otravă poleita pentru Vest... Au fost chiar și întîmplări pline de haz. La o Poștă a Redacției
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
Prin această sinteză a lumii de astăzi, prin acest bogat inventar al gîndirii complet eliberate de convenții și al spiritului mereu în avangardă, Veneția și-a confirmat anvergură participării sale la contemporaneitate, dar a făcut-o în depline condiții de securitate și fără nici o concesie de fond; în esență ea continuă să rămînă în afara timpului, de o fidelitate profundă față de valorile sale istorice, majestuoasă că un vestigiu și convingătoare că însăși procesualitatea vieții. Cum memoria coordonează de multe ori actele prezentului
Drumul spre Venetia by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17878_a_19203]
-
către Filip Lahovari ale Cellei Delavrancea își au mică lor istorie, asortata cu cea a veacului. Acoperind perioada dintre 1926 (cînd autoarea lor avea 39 de ani) și 1940, ele au suferit, aidoma unor ființe umane, ani îndelungați în detenția Securității, găsindu-se acum în fondurile județene Vâlcea ale Arhivelor Naționale, deci, în fine, în...libertate. Redactate în limba franceză, epistolele în cauză au fost trimise, în majoritate, de la Slăvinesti, localitate situată în apropiere de Râmnicu-Vâlcea, unde se află moșia familiei
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
pe talpă și s-o strivească de asfalt, îi vorbește, îi spune ceva, ca și cum pe viitor să fie ceva mai atentă cu brutele astea de pe Magheru. Pe urma caută în buzunar o cutiuța special aleasă pentru astfel de intervenții de securitate, viră insectă în ea, bagă cutiuța la loc în buzunar, și precis că în ziua aia, trecînd că de obicei prin Cișmigiu, va depune furnicuta la loc sigur, pe vreo floare sau pe scoarță bătrînă a stejarului din mijlocul parcului
Tzîntzarul Arthur by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17899_a_19224]
-
a fost făcut și încă într-o manieră scandaloasa, prin prezentarea de fragmente trunchiate, marca Eugen Barbu et &. Situație în care înfățișarea întregului dosar devenea o obligație - paradoxal, întâi față de Ion Caraion. Împrejurarea în care s-a produs contractul dintre Securitate și autor nu-i învăluita în mister: unui condamnat la moarte, torturat îndestul ca să "aprecieze" vâna ofertantului i se întinde o șansă, cu un codicil. Bine îndeplinite paragrafele înțelegerii, celui încă în viață i se va îngădui nu numai întoarcerea
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]
-
părut antologice și geniale. În mod cert, literatura noastră a câștigat de pe urma pactului. Starea morală a celui care semnase poate fi ghicita din aceea că, la un moment dat, părăsind întreaga agoniseală a unei vieți, a fugit în străinătate. Drept care Securitatea a încasat ultimele dividente ale contractului. Un al treilea capitel din care se înoadă firul Ariadnei: din ce motive notele sale informative erau așa de lungi și cu atâta cerbicie scrise? Cu un soi de pofta a defăimării, cu revărsare
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]
-
răutate funciară, de asemenea, împletit pe un fir de bunătate solară, comunicativa, indică cert o fire scindata, măi abrupt decât, de pildă, la Tudor Arghezi. Și cu efecte, estetic, măi disonante. Clientul său de ocazie, care i-a marcat destinul, Securitatea, se dovedea în același timp, un insațiabil consumator de imundicii. I s-a servit ceea ce poftea, în porții duble, succesul a fost de asemenea proporții, încât notele sale au devenit, la cerere bănuim, tot mai lungi, chiar repetitive, pe un
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]
-
timp, un insațiabil consumator de imundicii. I s-a servit ceea ce poftea, în porții duble, succesul a fost de asemenea proporții, încât notele sale au devenit, la cerere bănuim, tot mai lungi, chiar repetitive, pe un substrat obsesional. Despre partea Securității, s-ar zice că prin degustătorii ei în cizme, aștepta foiletonul următor cu nerăbdarea cititorilor din epoca ai lui Dickens. Luau lecții de observație psihologică de la un maestru. N-ar fi exclus că tocmai latura de ficțiune să-i fi
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]
-
fără să crâcnească ordinelor gardianului. "- Nu vezi ce pumn mare are?" rostea fostul președinte de partid. Iar caraliul îl punea să sară că broască. Dar a-ți batjocori victima era cea mai ascuțită voluptate a călâului, a părții rele a Securității, căci a existat și o parte bună, ce zic, serafica, aceea care ne ocrotea de spionii din Vest și de peste Ocean. Generalul Pacepa istorisea cu stupoare cum, intrând în cea mai tainica vizuina a instituției, Departamentul dezinformării, dăduse acolo, la
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]
-
n-a coborât niciodată până la a dezminți, într-o lume cu puzderie de uniforme asemănătoare păstrate în funduri de dulap. Să ne întoarcem însă la oițele noastre, sârmanele negre toate. Se constituie probabil că anume câțiva din cei detestați de Securitate să-i fi fost nesuferiți și lui Ion Caraion. O tânără din înaltă societate, fiica unică a celui mai de vază critic literar al epocii, îi va fi apărut că prototip al inabordabilitătii. În modestul său roman Delirul, Marin Preda
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]
-
dezignând un romancier în nuce, preluând trăsături ale unor personaje din realitate, pentru veridicitatea fiziognomică a personajelor închipuite. Pagini în care se răfuia cu viii și cu morții, poate - ceea ce nu stia - cu sine însuși! Dacă nu și chiar cu Securitatea, căreia îi furniza sfatul imposibil de a proceda cu inteligență. Spune pe șleau că Ecaterina Bălăcioiu - ucisă la rece de Securitate - a fost asasinata. Îi face defunctei un mizerabil portret, încheiat cu un reproș pentru ucigași. Cenzorul nu l-a
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]
-
se răfuia cu viii și cu morții, poate - ceea ce nu stia - cu sine însuși! Dacă nu și chiar cu Securitatea, căreia îi furniza sfatul imposibil de a proceda cu inteligență. Spune pe șleau că Ecaterina Bălăcioiu - ucisă la rece de Securitate - a fost asasinata. Îi face defunctei un mizerabil portret, încheiat cu un reproș pentru ucigași. Cenzorul nu l-a obligat să șteargă paragraful, semn al unor relații speciale, cu un caracter poate mai înfiorător decât cel al mărturisirilor scrise de
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]