3,287 matches
-
studenți. Chiar și pe vremea noastră, când eram în ultimele clase de liceu, era obiceiul la țară, ca în vacanța de vară, elevii mai mari și studenții și câteodată și cu unele cadre didactice din satele respective, să pregătească frumoase serbări culturale. Tradițional, în seara respectivă, se făceau renumitele baluri „intelectuale” la care participau numai studenții și elevii mari și eventul cadre didactice tinere, ceilalți din sat aveau hora sau bălul lor. Peste vară, la vremea noastră, asemenea manifestări culturale cu
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93340]
-
prof. Mihai care era profesor de muzică, cântă la vioară și la alte instrumente, apoi idee a prins și la cu unele colege de la liceul de fete și au început primele variante. La 15 decembrie 1951 a avut loc o serbare a liceelor și pentru acest spectacol, profesorul V. Botocan a pregătit cu băieții de la noi și fetele dela liceul de fete, cateva dansuri naționale, și ceva dans tematic numai cu fetele.. deci era deja un sâmbure.. se putea încropi mai
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93340]
-
Se știa acum cu ce începem, adică imnul FMTD și cu ce terminăm, Imnul Păcii, că trebuia, un tablou românesc cu becul și colectivă, care era la modă, dar aici aveam un avantaj, aveam dansurile populare pregătite din decembrie de la serbarea trecută, tabloul sportiv era în antrenament permanent, tabloul sovietic cu Kalinca și dansurile rusești cu cazaciocul se puteau face. Imnurile le știam bine ele se cântau pe toate drumurile...dar cum să le legăm pe toate? Atunci ne-am sfătuit
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93340]
-
bucurat în această activitate pe lângă contribuția comunei și de sprijinul preotului Petrovanu Vasile, președintele Comitetului școlar. De remarcat este faptul că în calitate de director al școlii primare Racova învățătorul I. C. Marcu avea în subordine și funcționarea cantinei școlare. “Prin organizarea unei serbări a reușit să depoziteze în curtea școlii aproape 20 căruțe cu surcele care vor asigura funcționarea cantinei școlare”. Cantina școlară a fost condusă de I. Marcu în perioada 1941-1944. Intervine și la direcția Fabricii de postav Buhuși pentru obținerea de
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
școlii aproape 20 căruțe cu surcele care vor asigura funcționarea cantinei școlare”. Cantina școlară a fost condusă de I. Marcu în perioada 1941-1944. Intervine și la direcția Fabricii de postav Buhuși pentru obținerea de ajutoare, organizând în același timp și serbări pentru strângerea de fonduri din care s-a putut cumpăra mobilierul și vesela necesară pentru a putea servi masa 50 de copii lipsiți de mijloace. La vizita făcută de domnul Prefect al județului Bacău a fost apreciată printre cantinele școlare
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
de inspecție a fost remarcată curățenia localului de școală și a sălilor de clasă, frumos ornate și curate, deși sumele alocate de Comitetul școlar erau mici. Pentru realizarea curățeniei localului de școală o parte din banii necesari erau obținuți din serbări școlare. Registrele evidenței școlare erau ținute în ordine și completate corect. În școală era permanent o atmosferă de lucru. La data de 11.I.1941 în școala Racova funcționau 6 posturi având învățători pe: Marcu Ioan, clasa a IV-a
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
a reprezentat-o activitatea cultural-artistică. Din procesele verbale de inspecție cât și din relatările părinților, a foștilor elevi reiese că învățătorul Ioan Marcu a desfășurat o bogată activitate culturală atât cu elevii cât și cu sătenii; șezători culturale specifice locului, serbări școlare, conferințe cu caracter socialeconomic, național și moral. Avea calități artistice, iubea portul popular, cunoștea obiceiurile și datinile locale. Așa se explică existența în școală, sub conducerea sa, a formațiilor corale, a dansurilor populare, a formațiilor de teatru. Istoria era
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
a ceea ce se distrusese. La 20.II.1946 primarul comunei Racova Toader Stan certifică: - în anul 1943 a dat un deosebit concurs în construirea tâmplăriei localului de școală în construcție din satul Hălmăcioaia; - în 1945 din fondurile realizate la o serbare școlară donează pentru construcția bisericii din satul Ilieși suma de 1.500 lei; - tot în anul 1945 abia întors din refugiu organizează serbări și adună fonduri pentru construcția gardului din fața școlii în lungime de 95 m, reparând mobilierul și localul
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
construirea tâmplăriei localului de școală în construcție din satul Hălmăcioaia; - în 1945 din fondurile realizate la o serbare școlară donează pentru construcția bisericii din satul Ilieși suma de 1.500 lei; - tot în anul 1945 abia întors din refugiu organizează serbări și adună fonduri pentru construcția gardului din fața școlii în lungime de 95 m, reparând mobilierul și localul școlii ce domnia sa o conduce; În activitatea sa a muncit dezinteresat neprecupețind nimic, fiind călăuzit de ideea că “totul e cu putință, oricât
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
în anul 1939, deține funcția de secretar al acestei instituții, președinte fiind preotul Vasile Petrovanu. Procesul verbal din 22.VI.1943 întocmit de subinspectorul Bibiri evidențiază colaborarea strânsă cu directorul Căminului Cultural, preotul Vasile Petrovanu. Își dă concursul la organizarea serbărilor, îndrumând tineretul pentru cunoașterea datinilor strămoșești, a portului național. A organizat cu tineretul formații de dansuri naționale. Participă la organizarea cursurilor de alfabetizare în perioada 1948-1950. Este antrenat la acțiunea de extindere a Școlii Racova, fiind delegat pentru aducerea materialului
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
există momente de o deosebită semnificație morală, ce persistă în amintirea participanților (elevi, părinți, cadre didactice și invitați) și a căror succesiune creează, prin repetare an după an, o tradiție. Asemenea momente, precum deschiderea festivă a începutului de an școlar, serbarea pomului de iarnă și a Anului Nou, expoziții cu lucrări ale elevilor, sărbătorirea marilor evenimente naționale, concursuri pe diverse teme (științifice, artistice, sportive, activități practice), festivitatea sfârșitului de an școlar au fost mereu în atenția învățătorului și, mai apoi, directorului
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
istoriei naționale, învățătorul Ioan Marcu acorda o deosebită atenție sărbătoririi evenimentelor istorice naționale, organizând conferințe și comemorări ce creau o stare afectivă de un înalt patriotism, urmate de un program artistic care creau momente de înălțare sufletească pentru toți participanții. Serbarea pomului de iarnă și a Anului Nou cuprindea obiceiuri tradiționale locale precum plugușorul, fiecare regăsindu-se în versurile compuse de însăși învățătorul Ioan Marcu, colinde, sorcove. Moș Crăciun (ulterior “reciclat” și rebotezat de tovarăși Moș Gerilă) era nelipsit, ascultându-i
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
mândrie lua act de Declarația de Unire și tot în numele guvernului român, declara că o primește, încheind cu cuvintele: Trăiască România, una și nedespărțită”. După ședința istorică, arhimandritul Gurie a oficiat un Te Deum, urmat de o serie întreagă de serbări, banchete și felicitări. Seara, primul ministru al României a oferit o masă membrilor Sfatului Țării și notabililor orașului Chișinău. Hotărârea Sfatului Țării de la Chișinău a fost primită cu entuziasm de românii de pretutindeni, conștienți, că în vremuri grele, se realiza
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
miezul nopții cînd «se îngropa» anul vechi și se primea cu bucurie, cu pocnituri din bici, cu focuri de pușcă și de pistoale și cu chiuituri, Anul Nou, cu speranța citită pe fețele tuturor că acesta va fi mai bun. Serbările se încheiau cu plecarea bandelor pe la notabilitățile satului care aveau organizat chef în familie până la ziuă. Feciorii plecau și ei, chipurile acasă, dar de fapt mergeau pe la casele unor fete care erau secretoase și credeau ele, că nu li se
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
tainele dansului popular românesc pe binecredincioși și pe îngerii din grădina raiului. Vestit interpret de muzică populară la fluier și la caval , a fost și Ghedeon Cânduleț, născut în 1877 și plecat pe drum fără întoarcere în 1949. Era animatorul serbărilor câmpenești, angajat de drept la petrecerile tinerilor intelectuali ai satului în vremea vacanțelor. Când a părăsit lumea aceasta pe care a știut s-o iubească, a fost regretat de toată obștea satului. Gheorghiță al Stanii (Gheorghe Ursu), viorist balaoacheș, zeci
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
așez Coroana de Bronz». Răspunsul era logic și conchizător. Portarul hotelului se mira văzându-mă conversând intim cu Cârțan. Numai după ce îi explicai ce vrea «il pastore romeno» simandicosul portar încetă să-l mai privească cu ochi răi. La momentul serbării, m-am îngrijit să merg să-l iau de la Tre-Fontane unde își petrecea timpul în societatea unei familii de păstrori italieni și unde femeia păstorului izbutise să-i coasă o cămașă nouă de croială românească cu care să se fălească
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Tău...,iar copiii mi-ar fi cântat un Deșteaptă-te Române..., apoi știu că mi-ar fi fost haznă, dar hondromăneli din astea ungurești din care nu am înțeles aproape nimic, n-am de ce să mai auz pe aici !» X Serbările anuale de pe Câmpia Libertății, de la care Badea Cîrțan niciodată nu lipsea, îi dădeau prilejul de a-și manifesta dragostea sa înfocată pentru neamul din care se ridicase. Acolo între fruntașii ardeleni din acele vremuri, între discursurile patriotice și cântecele naționale
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
și propășirea satului, spre propria lor satisfacție spirituală și materială. Despre acei frumoși tineri intelectuali, satul întreg își mai amintește cum în vacanțele mari aceștia se întâlneau în zi de sărbătoare, pe scena căminului cultural sau pe luncă, unde organizau serbări spre deliciul locuitorilor care abia așteptau încheierea repetițiilor ca să-i vadă producându-se ca niște adevărați maeștri ai scenei, așa cum știau ei de la teatrele orașelor din care reveneau în perodicele lor vacanțe, sau de la serbările lor liceale la care sigur
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
sau pe luncă, unde organizau serbări spre deliciul locuitorilor care abia așteptau încheierea repetițiilor ca să-i vadă producându-se ca niște adevărați maeștri ai scenei, așa cum știau ei de la teatrele orașelor din care reveneau în perodicele lor vacanțe, sau de la serbările lor liceale la care sigur participau sub bagheta reputaților lor profesori. Și după fiecare repetiție sau după fiecare spectacol cu mult succes la publicul lor din sat, totul se încheia cu un program de dans modern la care Gheorghiță al
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
din lacrimă. Nunta Aglaiei are loc tot la Ipotești, dar Eminescu nu poate participa. Era vreme de iarnă (1 ianuarie 1871). În schimb, va trece pe acolo vara, prin iulie-august, de unde îi va scrie lui Maiorescu. Era în febra pregătirii serbării de la Putna. În 1872, stă mai mult acasă și scrie iarăși. E plin de vervă și de veselie. Petrece cu Toma Micheru și cu soră-sa, Natalița, la Botoșani; pe Toma îl recomandă, printr-o scrisoare, lui Maiorescu, pentru talentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de transacție intervenit 71 între cele două părți și astfel ia sfârșit odiseea dărâmării casei copilăriei lui Eminescu de la Ipotești. Dar banii (cei 97340 lei) s-au mistuit. Se găsește însă prilejul de a se aduna alții, organizându-se o serbare populară închinată lui Eminescu! Pe 18 iunie 1929, Irimescu însuși se adresează administratorului financiar al județului Botoșani, prin adresa nr. 716072, pentru a scuti de taxe biletele ce se vor distribui cu prilejul sezătoarei din 28 iunie la teatrul local
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
măcar simbolic, au fost obligate să prevadă sume după puterea lor. Am obținut ajutoare de la Ministerul de Interne, de la Ministerul Instrucției, de la casa bisericii. S-au făcut liste de subscripții, parlamentarii au cedat diurna pe o zi, s-au dat serbări cu plată, s-au primit și donații de la particulari. Au mers lucrările până la pictura bisericii. Pentru pictură am vorbit cu profesorul Troteanu de la Belle Arte lași și ne-a trebuit 200000 lei. Am apelat la un alt fiu al Botoșanilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
aici se întâlneau portretele lui Slavici și al Veronicăi, dar și cele ale lui Zimmermann, Ihering, Hyrtle, Brücke, foștii săi profesori. Nu lipseau nici fotografiile care îi înfățișau pe pictorul Epaminonda Bucevschi și pe Teodor Nica, prieteni din acea perioadă. Serbarea de la Putna (1871), moment important în viața României june și a lui Eminescu, era și ea marcată. Un loc aparte îl ocupa poemul Împărat și proletar, prin facsimile și iconografie. Ultima încăpere era dedicată lui Eminescu la Iași, fiind ilustrată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cu ogrăzile largi și pline de orătănii, se înșirau de-o parte și de alta a drumului. Din loc în loc, pâlcuri de copii, femei și bărbați se îndreptau spre centrul satului, la școală, unde câteva afișe din carton anunțau o serbare școlară. În mijlocul satului, în fața unui tăpșan, lângă biserică, se afla școala, o clădire veche, înaltă, dreptunghiulară, cu ferestrele mari, cu acoperișul din tablă zincată. O alee de brazi ducea spre intrare. Lângă peretele de miazăzi, în curtea școlii, era o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
în fața unui tăpșan, lângă biserică, se afla școala, o clădire veche, înaltă, dreptunghiulară, cu ferestrele mari, cu acoperișul din tablă zincată. O alee de brazi ducea spre intrare. Lângă peretele de miazăzi, în curtea școlii, era o scenă impozantă și serbarea începuse deja sub un cer senin, blând, îmbietor. Am intrat și noi în curtea școlii, printre spectatori. Le-am zărit și pe colegele pe care voiam să le vizităm. Ne-am vorbit prin semne, apoi ne-am înțeles să rămânem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]