3,380 matches
-
aburul acela, dar de data aceasta era de culoare roz și forma lui era diferită de cum o văzusem În camera Danei, mai alungită și mai netedă, iar din el a Început să picure un lichid. Am Început să cotrobăi prin sertare după un vas În care să-l colectez, de teamă să nu se irosească. Până la urmă, din disperare, mi-am făcut palmele căuș, și lichidul a picurat pe mâinile mele, cald și roșu, era de fapt sânge. Atunci am luat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Îl avusesem cu câteva ore În urmă ! iar angalok-ul nu era altul decât eschi- mosul care vindea carne de urs pentru povești, pe care Îl fotografiase manu În excursia sa În marele Nord ! Nu știu cum, Îi rătĂcisem poza pe undeva prin sertarul de la birou. Am făcut un pas Înapoi, cu un strigăt de uimire. ovalul bonom și miste- rios al privirii sale, singurul care rămânea eliberat de blănuri În fotografie, era inconfundabil. Am tresărit de parcă aș fi văzut deodată În carne și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
dar nu erau vorbe omenești. Chiar dacă păreau în limbaj omenesc, erau traduse din limba vițeilor, a lanului de grâu, a pomilor fructiferi, a tuturor lucrurilor de care se îngrijea cu atâta sârg peste zi. După mulți ani am descoperit în sertarul de la noptiera lui un caiet cu poezii. Încercase să preschimbe foșnetul lanului de grâu și zumzetul nevăzut al cosașilor în cuvinte omenești. Mi-au dat lacrimile când am găsit caietul. Nu bănuisem niciodată că tata știa atâtea cuvinte omenești și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
dus în sufragerie să i le citesc. După primele versuri, Janet, care tocmai cârpea niște ciorapi, mă opri, revoltat : „Păi, ce, astea-s poezii ? Stai să-ți citesc eu o poezie adevărată !“. Se ridică de la mașina de cusut și deschise sertarul de jos de la bibliotecă, unde ținea într-o ordine desăvârșită toate socotelile casei și ale blocului SD10B, scara 2, al cărei administrator era, și scoase un caiet cu coperți maronii pe care era lipit un abțibild cu un pește galben
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pește galben. Îl deschise și îmi citi cu intonație o poezie cu rimă, copilărească și emfatică, în timp ce eu mă tăvăleam pe jos. „Râzi ca prostu’n târg“, spuse el închizând caietul, îmbufnat, și punându-l cu grijă la loc în sertar. „N-o să scrii tu așa ceva nici într-o sută de ani.“ Ceea ce era cât se poate de adevărat. Am pus poeziile la poștă și după câteva săptămâni am primit un plic cu o scrisoare și cu un medalion de argint
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cu zi. Am trăit astfel luni în șir - în resemnare și agonie. Eram mulțumită, în rarele mele momente de singurătate, când priveam pe geam la pârtiile de schi sau când priveam poza eschimosului, pe care o țineam ascunsă într-un sertar ca pe un talisman și o scoteam uneori, iar atunci simțeam din nou ceva crescând, ceva ca o avalanșă care mi se ridica în piept și dădea năvală pe dinafară. Atunci începeam să scriu cu înfrigurare poezii, povestiri, neglijându-mi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
aburul acela, dar de data aceasta era de culoare roz și forma lui era diferită de cum o văzusem în camera Danei, mai alungită și mai netedă, iar din el a început să picure un lichid. Am început să cotrobăi prin sertare după un vas în care să-l colectez, de teamă să nu se irosească. Până la urmă, din disperare, mi-am făcut palmele căuș, și lichidul a picurat pe mâinile mele, cald și roșu, era de fapt sânge. Atunci am luat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
care îl avusesem cu câteva ore în urmă ! iar angalok-ul nu era altul decât eschimosul care vindea carne de urs pentru povești, pe care îl fotografiase manu în excursia sa în marele Nord ! Nu știu cum, îi rătăcisem poza pe undeva prin sertarul de la birou. Am făcut un pas înapoi, cu un strigăt de uimire. ovalul bonom și misterios al privirii sale, singurul care rămânea eliberat de blănuri în fotografie, era inconfundabil. Am tresărit de parcă aș fi văzut deodată în carne și oase
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
a anilor școlari, al festivităților de premiere a capilor de serie, al primirii-predării florilor, care În buchete, care - singulare, din acele, totdeauna, emoționante momente; imaginile mai semnificative, mai ieșite În relief, care, se impuneau, de la sine, a fi selectate. Căci, sertarele mormanului de amintiri, dintr-o jumătate de secol, erau burdușite cu așa - ceva. A hotărât, În acea noapte, ca, din tot ce este acolo, În vraful de amintiri, să extragă materia primă necesară pentru un viitor muzeu. Un muzeu din
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ajuta, dar cînd vrei să lămurești mai multe lucruri deodată, e ca și cum ai vrea să pui În ordine o mulțime de lucruri dintr-o casă foarte mare, În doar cîteva ore. Să zicem că azi am pus cîteva lucruri În sertarele cuvenite, În așa fel Încît să știm unde să le găsim și cum văd că-ți place treaba asta, o s-o facem, pe Îndelete, oricînd ai timp pentru asta. Să crezi În tine! Trecuse destul de multă vreme de cînd Dragoș
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
cele mai dragi ființe din viața ei. Se îndreptă spre baie, dar după doi pași schimbă direcția și intră în camera ei. „Dacă a sunat Tinu și eu am crezut că mă strigă cineva? Parcă era vocea lui”. Trase un sertar de la noptiera pe care era așezată lampa de noapte și scoase telefonul din husă. Apăsă cu destulă emoție tasta centrală și privi înfrigurată ecranul. Nu indica nimic. Oftă lung și căută încărcătorul telefonului în același sertar. „Iată! De peste trei ani
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
vocea lui”. Trase un sertar de la noptiera pe care era așezată lampa de noapte și scoase telefonul din husă. Apăsă cu destulă emoție tasta centrală și privi înfrigurată ecranul. Nu indica nimic. Oftă lung și căută încărcătorul telefonului în același sertar. „Iată! De peste trei ani am grijă să-l încarc zilnic și... Pentru ce, oare? Dacă ar fi dorit... mă suna de multă vreme... Plătesc o cartelă aiurea, doar să mă aflu în treabă... Unde ești tu, Tinul meu drag? Este
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
vocea pierdută printre lacrimile ce începuseră să-i lunece pe obraji. Exact așa cum am fost când m-ai cunoscut la Sinaia... Locuiesc doar cu mama și cu..., cu amintirea ta, cu Marian Malciu telefonul încărcat permanent și sechestrat într-un sertar, încă din noaptea aceea în care tu..., tu ai sunat să-mi spui că sosești, dar și cu... Laura plângea aproape în hohote. Nu se mai putea stăpâni. Tot năduful și disperarea adunate în peste o mie de zile și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
rafturi, cu mii de rapoarte lăsate neterminate. îi place să se instaleze, din cînd în cînd, în birourile directorilor de întreprinderi. se așază în fotoliile lor, observă cu atenție modul în care și-au organizat masa de lucru. Le deschide sertarele, le privește fotografiile de pe birouri. sună, la întîmplare, de la telefoanele lor. Îi place să intre în hotelurile de lux ale orașului, să aprindă toate luminile, să aștepte timp de ore și ore în saloanele somptuoase ale recepțiilor. își comandă cîte
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să-i cauți prin buzunare.” De ce ? Biletele de autobuz, diversele hîrtiuțe și chitanțe, monedele și în general tot ce oamenii își uită prin buzunare spun atît de multe despre proprietarii acestor buzunare. „nu e frumos să răscolești prin valize, prin sertare, prin cutii. nu e frumos să forțezi casetele cu bijuterii de familie.” (De unde o fi moștenit familia slubceakovsky colecția ei de bijuterii princiare ?). „nu e frumos să răscolești prin cutiile lor cu medicamente, să încerci să ghicești ce boli intime
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de arme, să inventarieze sticlele cu vin vechi din pivnițe. se plimbă prin grădini, uneori mai stropește florile, mai tunde cîte o peluză. mirosul de iarbă proaspăt tăiată îl încîntă. răscolește prin vechile biblioteci, prin arhive. a învățat să descopere sertarele secrete. nu știe ce caută, dar simplul fapt că are acces la toate acestea îl face să se simtă foarte puternic. a învățat să deschidă seifurile utilizînd un perforator pe bază de nitroglicerină. Din ce în ce mai des se lasă atras de acele
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și așa de scund, încît părea un divan. Două suluri moi de catifea se sprijineau la capete pe speteze ornamentate cu împletituri de pai. În apropierea ferestrei se afla o masă de toaletă cu trei oglinzi mobile și cu multe sertare. În fața ei se vedea un scaun rotativ de pian. Sertarele de la toaletă și de la dulapul de haine erau trase afară în felurite grade, și-n ele se vedeau, ca niște intestine colorate, ghemuri de panglici, cămăși de mătase mototolite, batiste
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
moi de catifea se sprijineau la capete pe speteze ornamentate cu împletituri de pai. În apropierea ferestrei se afla o masă de toaletă cu trei oglinzi mobile și cu multe sertare. În fața ei se vedea un scaun rotativ de pian. Sertarele de la toaletă și de la dulapul de haine erau trase afară în felurite grade, și-n ele se vedeau, ca niște intestine colorate, ghemuri de panglici, cămăși de mătase mototolite, batiste de broderie și tot soiul de nimicuri de fată. Cutii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de timp, luând pe Felix de braț, însă are ciudățeniile lui. Trebuie să fii îngăduitor cu el. Vii să-mi ajuți să iau ceva din odaie? Otilia intră în camera în care dormise Felix și începu să scotocească, trăgând toate sertarele dulapului și ale toaletei și nemaiînchizînd nici unul. Scoase o rochie de tul cu multe G. Călinescu volane și o aruncă pe brațul tânărului, mănuși de piele și de ață lungi până la coate, sticluțe, gheme, o perniță de ace și alte
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o reverență adâncă în fața lui Felix. Uitîndu-și de mărunțișurile din chioșc, Otilia se luă cu vorba și, în curând, ea și Felix ședeau pe marele divan în fața unui vraf de fotografii, albume și alte nimicuri, scoase de fată de prin sertare și aruncate acolo. Cu picioarele încrucișate turcește, Otilia explica orice lucru: - Ăsta ești tu, când erai mic! Și aici sunt eu! Felix privi cu mirare fotografia. Două doamne în rochii strânse la mijloc violent, cu sânii încorsetați, ședeau cu demnitate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Pascalopol renunțase la studii și se întorsese la moșie, unde-l chema datoria. - Însă când am răgaz, citesc și cultiv și eu muzele în felulmeu și mai ales mă bucur văzând pe cei tineri. Din dormitor se auzeau răbufnituri de sertare și fredonări extravagante. - Apropo, domnișoară Otilia, strigă Pascalopol, ce faci cuConservatorul? - Frumoase cămăși ai, răspunse Otilia, între două măsuri.- Domnișoara Otilia, mărturisi Pascalopol lui Felix, e o mare ștrengăriță. Feciorul, care se părea a fi un om de la moșie, mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-ți interesele și atât, nu te cola, las' că nu ești dumneata prost, nu te văz eu? (Stănică făcu iar cu ochiul lui Felix, căruia îi ardeau obrajii de ciudă.) Dar ce are Otilia aici? (Stănică îi scotocea acum prin sertare.) Ce de inele, ce de cercei, batiste fine, fleacuri scumpe, Pascalopol să trăiască... Cu Otilia, dacă ai bani, bine, dacă nu, te plantează. (Stănică începu să coboare scările, condus strâns de Felix, care se temea să nu ia ceva din
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pentru Pascalopol îi inundă sufletul. De altfel, nu-i fu greu să observe că Otilia nu era fericită. Veselia îi pierise, nu mai cânta la pian, nu mai G. Călinescu ieșea în oraș, devenise nervoasă. Felix o găsi odată scormonind sertarele, trăgîndu-le pe toate afară cu furie. Vorbea singură: - N-am o mănușă ca lumea. Of, Doamne! Vindecat de întîiul delir al dragostei, Felix putu gândi mai bine. Știa că Otiliei îi place luxul, că era nefericită când n-avea un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Stănică, în odaia în care se jucau cărți, descoperise numaidecât cheseaua, din care scosese un pumn bun de tutun și-l ascunse în buzunarul pantalonilor, adăugând și câteva foițe "Job". Întârzie, însă, intenționat, ca să scotocească prin odaie. Trase de mânerele sertarelor, care erau însă închise, se uită pe dedesubtul mobilei, întoarse un tablou pe dos, mai medită, căută apoi să vadă dacă masa n-avea vreo cutie a mesei, în care se aflau cărți de joc și fel de fel de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cutii de chibrituri de formă cilindrică. Scuturând una din ele, constată că sunt pline și că nu era cu putință ca bătrânul să fi ținut bani în ele. Altă cutie era umplută cu ținte, printre care înotau câteva piroane. În sertarul de sus, Felix descoperi într-adevăr o cutie de tinichea din acelea pentru tutun, în care se afla un morman de monede de toate mărimile. Se gândi câți bani să ia, apoi se hotărî să ia cutia cu totul. Atunci
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]