2,780 matches
-
grupul de dădace” și „am băut în sănătatea prețiosului nou născut. Colonelul Rasoviceanu, comandantul vânătorilor (Gărzii Regale - n.n.), un foarte brav ofițer în timpul războiului, a ținut un mic discurs. <...> Carol era mândru și fericit. A dat deasemenea dispoziție ca toți servitorii să bea în sănătatea noului principe”. La ora 13, Regele Ferdinand a plecat din București spre Sinaia cu un tren special. Din suită făceau parte Președintele Consiliului de Miniștri, generalul Alexandru Averescu, Nicolae Mișu, ministrul Casei Regale, ministrul Justiției, Mihai
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
când au fost la Argeș, la parastasul lui Ferdinand, (Regele Carol al II-lea - n. n) a chemat-o să vadă la gară vagonul lui. În dormitor era fotografia, Lupeasca mare”. Cât timp vagonul a staționat în gară „toți lacheii, servitorii și bucătarii au pelerinat la vagon s-o vadă pe Lupeasca”. 1 august. Vine și regele Carol al II-lea la Sinaia. Principesa Elena i s-a confesat iarăși patriarhului, povestindu-i că Mihai fusese la gară, să fie prezent
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
să aibă o explicație cu ea, căci nu mai pricepe nimica și o iubește așa de mult. Acuză pe părinții ei și se plânge că purtarea ei și, mai ales, scrisoare ei este urâtă, cum zice, o scrisoare care nici unui servitor n-ar scrie. Toate prostiile ce le-a făcut a fost împins de ea să le facă și zice că, adesea, i-a atras ei atenția, dar n-a voit să auză. Spre lauda lui trebuie să zic că a
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
doamnă, vă rog să vă opriți. Nu e voie să intrați În grădină, auzi ea o voce bătrânească, plină de Îngrijorare. E grădina domnului nostru și a familiei sale, nimeni nu are voie să intre În afara Înălțimilor lor. Era un servitor bătrân, cărunt, rumen de trai bun și care gâfâia ușor. Cicatricea de pe obraz și mâna stângă cu trei degete lipsă dovedeau că În tinerețe omul fusese mai mult decât un slujitor cu Încheieturile ruginite. Fata simți cum i se urcă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
că toate geamurile erau luminate. Bancherul dădu pinteni calului și, odată ajuns la poarta cea mare, văzu În curte forfota de slugi. O agitație neobișnuită domnea În locul atât de pașnic de obicei. Descălecă În grabă, aruncând frâul nobilului animal unui servitor, și se repezi În casă. În sala cea mare, care servea de sufragerie și de sală de primire și unde seara stăpânul și soața lui citeau cu schimbul câteva versete din Biblie, pentru tot personalul numeros al gospodăriei, plângea doica
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
când plecăm spre Molsheim, să știm câți oameni aduc cu ei toți cavalerii care trec Într-acolo, ce arme au. Înțelegi, Haro? Înainte de-a fi ajuns la Întâlnire, să ne spună oamenii lui Ludovic tot ce au văzut. Bătrânul servitor păli și-și privi stăpânul cu Îngrijorare: — Doamne, ne paște vreo primejdie? Îngăduie unui bă trân fără minte să te roage să nu mergi! Ce nevoie aveți de Molsheim? Dacă vi se Întinde o cursă, mărite stăpân? — Dacă ni se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
purcei de lapte, cobai (cochon d’Inde). Pe urmă vin legumele, fasolea, țelina, ciupercile, cartofii, sparanghelul, patatele, andivele, tomatele, În cantități incalculabile. Vin apoi fructele parfumate, proaspete, merele, perele, anansul, lămâile, portocalele, grape-fruits. În fiecare an amatorii de suveniruri și servitorii dosesc din veselă și argintărie obiecte În valo`are de 50.000 franci. Săpunul se aduce de la Londra. Fiecare client nou găsește În camera sa două săpunuri noi, unul pe lavabou, altul În sala de baie. Se taie zilnic 25
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Cum a fost ucis țarul și familia sa.”, susținând că evenimentul sa întâmplat la 12 noaptea, în podul casei unde „se afla țarul, țarina, moștenitorul țarului, principesele Olga, Tatiana, Maria și Anastasia, fiicele țarului, dr. Botkin, medicul țarului, guvernanta Demidova, servitorul Trupp și bucătarul Charitonev. Plutonierii Jurovschi și Nicucin au adus soldați înarmați, au comandat foc, cadavrele au fost transportate în dosul fabricii IFETZKY, unde li se săpase groapa de seara, și au fost îngropați.” Politica socială și justiția stăteau și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
când prin sacrificiul nostru, fie chiar silit, se poate aduce atâta folos Statului, înecat aproape în ruină prin atâtea risipe, atâtea lefuri exagerate și pensiuni exorbitante”. ... Convins că împărtășiți și dumneavoastră sentimentele mele patriotice, sunt și rămân al dv. Devotat servitor, I.L. Caragiale, fost impegat cl.I în administrația Centrală R.M.S. Trecând peste bruma de patriotism pomenită, gazetarii de la Poporul consemnau știri diferite la 25 decembrie 1926: „Cât costă pe țară un parlamentar? Din calcule făcute reiese că un parlamentar încasează
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
comună legilor și ordinæciunilor era redactată în limba română, alfabetul latin. În Foae apăreau și diferite publicațiuni cum ar fi aceea din partea Comitetului țării din Ducatul Bucovinei din 2 iunie 1869, nr.1189, către primarii comunali pentru aplicarea Regulamentului pentru servitori din 25 noiembrie 1857 și asupra lucrătorilor cu ziua și a ajutoarelor lor la economia rurală. Aplicarea dispozițiilor legii venea ca „urmare a faptului că adesea lucrătorii cu ziua și a ajutoarele lor pentru lucrarea pământului nu-și împliniseră datoriile
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
își scrie Cronicile pe baza cuvîntărilor lui Gheorghiu-Dej sau funcție de anumite evenimente politice. Nu a ales calea lui Blaga sau Ion Barbu, dintre foarte puținii mari scriitori nearestați, care au refuzat să scrie. A considerat mai utilă înregimentarea în plutonul servitorilor de partid a scriitorilor angajați partinic decît tăcerea roditoare. Ajunge să condamne melancolia, el care o elogia la Eminescu, cere eradicarea tristeții (sentiment condamnat de ideologia vremii), pe motiv că "este un defect de educație civică, iar acum, sub regim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
care aveau să iasă marile sale volume, cel de-al doilea, citat mai sus, apoi Dreptul la timp, 11 Elegii și Laus Ptolemaei! Un Nichita ponderat, echilibrat, venind corect la Întâlniri și continuând să fie nu numai „corifeul”, dar și „servitorul” afectuos, generos și extrem disponibil pentru fiecare În parte dintre cei patru sau cinci amici ai săi, Matei, Grigore, Cezar și subsemnatul, vorbindu-ne de bine În fața „străinilor” sceptici, cu o exaltare și complicitate fraternelă rară! (El l-a convins
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Gabriel Liiceanu, de care Înainte de revoluție fusesem mai apropiat (și pe care l-am apărat, printre altele, În revista Viața Românească, cu ultimul meu text amplu, trimis de altfel de la Paris, pentru a-i apăra cartea sa Epistolarul, atacat de servitorii regimuluiă, Andrei a arătat În aceste vreo două decenii un comportament egal, previzibil, În relația noastră. Sigur, nu mă mai sună ca Înainte, ambii, și el, și Gabriel, nu-l mai vizitează ca „Înainte” pe bătrânul romancier, petrecând seri Încărcate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
uman, produce Creația În toate domeniile, știință, artă, literatură, religie! Un instinct orb și care ne domină rațiunea, adeseori, frângând nu rareori cele mai Înălțătoare visuri și proiecte!... Nu știu!... Nu știu!... Dar... pentru a reveni la „cazul” umilului dumneavoastră servitor, autorul acestor rânduri, eu, În ce mă privește, Îmi explic capacitatea mea de a lupta, de a domina spaima morții - uneori! - și printr-un tip de vitalism, pe care bănuiesc că l-am moștenit, pe linie paternă, de la antecesorii mei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
odată pentru totdeauna!”, expulzat, pur și simplu, nu numai de la putere, dar și din parlament. Și, Încă o dată firesc - dar ce mai Înseamnă acest cuvânt?! -, În toate și Între toate aceste vâltori și probleme, literatura, arta și artele, ca și servitorii lor, chiar și cei mai Înzestrați, mai fideli, mai „curați”, au fost Împinși la marginea interesului, ridiculizați, dacă nu chiar atacați, calomniați de diverși indivizi, autointitulați comisari ai adevărului, dreptății, vociferând În numele „schimbării”. Sigur, unii dintre aceștia au și fost
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
au răbdarea sau curiozitatea să stea la un taifas cu un bătrân meșter, exemplul strategiilor creatorilor de modă. Majoritatea acestor „geniali creatori”, care fac parte azi din elita europeană a zonei numită haute-couture, se adaptează cererilor pieței, modei - ei Înșiși servitorii ei! -, gusturilor generațiilor, al fabricanților de materiale etc. Mare parte. Dar... sunt câțiva, puțini, care au un reflex pe dos: În loc să se supună cererii, ofertelor și gusturilor, ei propun, oarecum arbitrar, propriul lor gust, riscând, evident, cu unele colecții, eșecul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nevoile (și mai ales la condiția) rușilor de azi. Personalul muzeului să fie același de pe timpul lui Pavel. Au trecut secole, stăpânul lor s-a prăpădit, familia împăratului și toți nobilii ei s-au făcut una cu pământul, dar ei, servitorii, au supraviețuit, ca o ironie a istoriei - spiritul gregar e mai vivace decât distincția aristocratică! -, și șterg în continuare praful, impasibili, de pe aceste obiecte strălucitoare, mai glumind superior între ei pe seama proprietarilor dispăruți, care-i privesc fără replică din tablouri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aici, în „colțul nostru”, noi cei legați de istorie (fără majusculă!Ă, deci de istorii, de milioanele de detalii ale existenței „vizibile”, dar și de mit, ca o formă înalt simbolică și salvatoare a mizeriei, versatilității și precarității existenței, noi, „servitorii” lectorului și ai publicului mai mult sau mai puțin larg care își pune, mai devreme sau mai târziu, fiecare în „colțul lui” și în felul lui, această întrebare, această problemă, noi - legați și îndatorați acestui lector, acestui public care ne-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pentru moment letargic și foarte curat. Număr, pitite discret pe străduțe și în fundacuri, douăzeci și patru de biserici și mănăstiri aparținând tuturor riturilor imaginabile. Măicuțele din ordinul Sfintei Clara întrețin amintirea lui Charles de Foucauld care, înainte de hirotonisire, le-a fost servitor apoi oaspete, între 1897 și 1900. Bonaparte, care a venit din Egipt să asiste la un botez în mănăstirea lor, s-a deranjat pentru puțin lucru. Memoria lui, orfană, nu persistă nicăieri. Călugării dominicani au pus bazele unei descendențe, numai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Aurès, sau ca Jacques Berque în Rif. Numai astfel de spirite hoinare vor da într-un târziu țării lor șansa de a câștiga timp, pentru că au știut să și-l piardă pe-al lor în tinerețe... Sunt acestea remarcile unui servitor benevol al statului ajuns la vârsta înțelepciunii (lupoaicele și lupii tineri proaspăt intrați în carieră sunt rugați să se abțină). Insolența unui senior off-limits n-are cine știe ce merit. Ca dovadă. În materie de racursiuri, este frapant că "poporul de elită
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
aveau încredere în justiția divină, și el de asemenea. Dar dacă acest catharsis și această oroare sacră i-au comunicat, într-o seară de vară, sub un aer înstelat, fiorul sacrificiului, dorința de a fi el însuși, într-o zi, Servitorul în suferință? Omul îndurerat victimă a compatrioților săi ingrați, răscumpărat în cele din urmă prin suferința lui și triumfând o dată pentru totdeauna? Oricât de fantezistă ar fi, această viziune este fundamentată din punct de vedere geografic și mai aproape de datele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
întâi a ziarelor din Franța. Ca să fiu cu inima împăcată, am cerut o audiență la general. Domiciliul său: într-un cartier elegant, o vilă de la periferie. De mărime mijlocie, decor mic-burghez. Desigur, altceva decât palatele arabo-maure, cu stolul lor de servitori și cu grădinile lor feerice, în care trăiesc nababii războiului. Mergi mai repede la cer dintr-o cocioabă decât dintr-un palat", spunea Francisc din Assisi. N-am niciun complex. Sunniți, șiiți, i-am cunoscut și pe unii și pe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
bucuros românește. O măsură bună, pentru desnaționalizare, ar fi asta: să se dea loturi pentru casă, în vatra satului Bulgarilor între Români și Românilor între Bulgari. Veteranii sunt. Li s-au dat pământuri proaste; nu sunt element colonizator; au ajuns servitori (la români). Citesc și Bulgarii. Sunt ușor de desnaționalizat, dacă învățătorul e harnic și știe care e menirea lui. Biblioteca în proastă stare. Sabangia (com. Agighiol) școală în foarte proastă stare. Adm. de altfel se poartă foarte prost cu învățătorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
urmă, proprietate a moștenirii Callimachi). Drumuri nu sunt nicăiri. Iarna se pune zăpadă pretutindeni, primăvara trebue să vie proprietarii la moșie cu șarabana cu 8 boi, când se desfundă pământul și intră roțile până în butuc. Are peste o sută de servitori. Câteva sute de boi, cai, vaci, 1500 de oi. Plătește un administrator cu 2400 și tain care mai râdică la 1200 de lei pe an. Apoi supt administratori, contabili, ajutori de contabili, feciori boerești, chelar, așa zișii zilari etc. Servitorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
servitori. Câteva sute de boi, cai, vaci, 1500 de oi. Plătește un administrator cu 2400 și tain care mai râdică la 1200 de lei pe an. Apoi supt administratori, contabili, ajutori de contabili, feciori boerești, chelar, așa zișii zilari etc. Servitorii de jos se tocmesc cu anul (170 de lei), tain, o piele de oae, manta, încălțări, unii și vite scutite. La vremea secerișului vin din satele mai depărtate a Dorohoiului, unde e mai deasă populația. În urma legilor nouă, s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]