3,661 matches
-
după cum amintește și învață tot Aristotel cel creștin, sfântul Toma de Aquino. În această virtute - desigur minoră, dar frumoasă - preotul în vârstă poa-te să exceleze prin experiența pe care a trăit-o în contactul cu bucuriile și durerile, mediocritățile și sfințenia multora. 2. Bătrânul, un dar prețios. Pentru a înțelege adevărata însemnătate a prețiozității persoanei în vârstă ar trebui să putem demasca locuri comune și prejudecăți care compromit înțelegerea. Din fericire, astăzi, în comparație cu trecutul, termenul „bătrânețe” a devenit mai politicos pentru că
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
istorie Lumii amăgite care aleargă spre sfârșit: Voința lui Dumnezeu și gloria sa. Preotul este Cristos necesar Care prin cruce îl salvează pe omul pierdut, Cu inefabilul har și cu Vicarul său. Preotul are acea știință care e lumină De sfințenie; știința care dobândește pe Cristos În prețiosul timp, și nu-i prezumțios. Preotul stă divizat Între Cer și pământ; și în timp ce îngrijește lumea, invocă Sfinții în avânturi spre Paradis. Preotul înalță inocența Botezului și îi păstrează pe cei puri; Dar
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
de la Fecioara; Preotul îl obține pe Mântuitorul. Preaînalta Treime lăudată să fie, În Isus cu Iosif și prin Maria. C. RÈBORA, în această poezie lungă, ne arată că vocația, viața și misiunea preotului sunt susținute împreună de fi-rul puternic al sfințeniei, cuvântul cel mai înalt folosit și în a-ceastă carte. Pentru Rèbora, cuvântul cel mai familiar este poezia, dar aceasta, pentru el, așa cum rezultă din analiza pro-ducției sale literare, este calea spre adevăr. Mai ales, pentru el și pentru noi, poezia
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Rèbora, cuvântul cel mai familiar este poezia, dar aceasta, pentru el, așa cum rezultă din analiza pro-ducției sale literare, este calea spre adevăr. Mai ales, pentru el și pentru noi, poezia nu este cuvânt împlinit dacă nu este pe-cetluit de sfințenie, așa cum cântă el: „...numai sfințenia împlinește cântul”. APENDICE / 1 „POLITICA PREOTULUI” ESTE MISIUNEA Referindu-se la Sinodul Episcopilor din Africa (4-25 octombrie 2009) [de aceea se vorbește la trecut], Benedict XVI vorbește despre datoria ecleziasticului în confruntarea sa cu politica
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
este poezia, dar aceasta, pentru el, așa cum rezultă din analiza pro-ducției sale literare, este calea spre adevăr. Mai ales, pentru el și pentru noi, poezia nu este cuvânt împlinit dacă nu este pe-cetluit de sfințenie, așa cum cântă el: „...numai sfințenia împlinește cântul”. APENDICE / 1 „POLITICA PREOTULUI” ESTE MISIUNEA Referindu-se la Sinodul Episcopilor din Africa (4-25 octombrie 2009) [de aceea se vorbește la trecut], Benedict XVI vorbește despre datoria ecleziasticului în confruntarea sa cu politica. Sunt considerații care îl privesc
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
puncte cardinale obișnuite. În centrul discului pământesc se află Ierusalimul, locul ales de Dumnezeu ca să-și stabilească locuința și să devină punctul privilegiat de contact dintre Dumnezeu și poporul său. Teologia templului, care considera că Dumnezeu își manifesta aici maxima sfințenie în jurul căreia se va reuni poporul sfânt al lui Israel, va dobândi o deosebită relevanță în teologia sacerdotală din perioada postexilică (cf. Ez 40-48; Num 2; Mih 4,1-2), dar își trage rădăcinile din vechea teologie regală a templului, documentată
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
roadele harului, care sunt proprii celebrării sfintelor mistere”. Prin urmare, muzica sacră trebuie să fie sfântă, artă adevărată și universală. Muzica sacră trebuie să fie sfântă și să excludă orice element profan, fie în text, fie în realizarea armoniei muzicale; „sfințenia” muzicii depinde și de modul în care este propusă de cei care o execută. Muzica sacră trebuie să fie o artă adevărată, altfel nefiind posibile eficacitatea și impactul asupra celui care ascultă, acesta fiind și motivul pentru care Biserica acceptă
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
secole văd în afirmația din Mt 5,32 și 19,9 o excepție a interzicerii repudiului - pentru a o spune mai clar, dacă în ochii lor adulterul a zădărnicit posibilitatea conviețuirii, pentru că un ménage în trei nu este compatibil cu sfințenia căsătoriei - numai anonimul, denumit de Erasm din Rotterdam cu Ambroziaster sau Pseudo-Ambroziu extinde această interdicție la a doua căsătorie. Acesta este faptul brutal de care căutăm să scăpăm, dar este inutil. Pentru a susține că poziția lui Ambroziaster este împărtășită
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
dedice datoriei încredințate lor, cu un devotament neîmpărțit. Întrucât Isus Cristos a chemat numai bărbați în grupul apostolilor, și pentru că preoții reprezintă persoana omului Isus în comunitate, Biserica catolică nu vede nicio posibilitate pentru hirotonirea femeilor. Scopul vieții creștine este sfințenia. Această cale este deschisă tuturor credincioșilor - fie bărbați sau femei, și indiferent de situația lor. Preotul care își desfășoară activitatea sa, mai ales într-o parohie a cărui conducător este, se numește paroh; preotul care colaborează într-o parohie se
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
în plus este de la Cel Rău” (Mt 5,37). Și Noul Testament ia în considerație minciuna în legătură cu aproapele. Astfel, Paul scrie în Scrisoarea către Efeseni: «... îmbrăcați-vă cu omul cel nou, cel creat după (asemănarea lui) Dumnezeu în dreptate și în sfințenia adevărului. De aceea, îndepărtând falsitatea, fiecare să spună fratelui său adevărul pentru că suntem mădulare unii altora» (Ef 4,24-25). În același mod, se exprimă în Scrisoarea către Coloseni: Nu vă mințiți unii pe alții, întrucât v-ați dezbrăcat de omul
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
apoi, el a spus: «Tată, în mâinile tale încredințez sufletul meu» (Lc 23, 46). «Nu mai înțeleg nimic, dar sunt sigur că tu ești Tatăl». Prin sacrificiul lui Cristos, rugăciunea pentru sfințirea numelui său este deja împlinită. Suntem chemați la sfințenie Când mă rog: «Sfințească-se numele tău», atunci mă rog ca oamenii să-l recunoască pe Dumnezeu. Ar trebui ca ei să aibă o frică plină de respect față de măreția sa. Ar trebui să respecte legile sale, și să-l
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
un circuit: totul vine de la Dumnezeu, și totul se întoarce la Dumnezeu, după cum Fiul vine de la Tatăl, iar prin Duh se unește cu el. Omul ar trebui să fie atras de acest șuvoi puternic de iubire. În el stă măreția, sfințenia și bunătatea lui Dumnezeu. Păcatul stăvilește șuvoiul iubirii Cum se prezintă din acest punct de vedere păcatul? Omul, care a fost ales să primească în el acest șuvoi divin de iubire și de a-l împărtăși, a pus un obstacol
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
rugăciunea Tatăl Nostru se conturează ca o școală de viață pentru creștin. Suntem eliberați de rău, și întăriți în ispitele care ne asaltează. Putem primi iertarea păcatelor, atâta timp cât iertăm la rândul nostru. Astfel ne pregătim să primim în fiecare zi sfințenia lui Dumnezeu în noi, și să corespundem tot mai fidel voinței lui Dumnezeu. În acest fel, împărăția sa se apropie tot mai mult de noi, iar Dumnezeu este recunoscut așa cum se cuvine. Astfel, se deschide un drum care conduce de la
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
aleasă. Așa după cum o femeie, adică Eva, contribuise la înstăpânirea răului, tot la fel o femeie, adică Maria, trebuia să contribuie la victoria asupra răului. Datorită acestei misiuni, Maria, încă din prima clipă a vieții, se găsește în strălucirea unei sfințenii unice. Ea poate să se alăture cu toată inima cuvântului lui Dumnezeu și misiunii sale, fără nicio piedică a păcatului. Darul răscumpărării Prin urmare, Dumnezeu a ridicat acea femeie, pe care a ales-o ca mamă a propriului Fiu din
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
că ar fi vrut să-i vorbesc Bătrânului despre el. Nu cerea să fie avansat, i-ar fi făcut însă plăcere să știe că Bătrânul îl cunoștea cât de cât. Leon m-a căutat să-mi arate că păstra cu sfințenie statueta pe care i-o dădusem. "O țin ascunsă, domnule sculptor, ca să nu mi-o găsească. Tuberculosul ar sparge-o, așa mi-a zis Filip, și ar fi păcat. E frumoasă, aș suferi să rămân fără ea". Într-una din
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ceea ce întregea portretul bătrânului, era o dorință care părea profundă și pe care el a exprimat-o de mai multe ori în fața interlocutorului său: spera să moară foarte bătrân. "E oare un sfânt ?" se întreba Tarrou. Și răspundea: Da, dacă sfințenia este o sumă de deprinderi". Dar, în același timp, Tarrou se așternea pe descrierea destul de minuțioasă a unei zile în orașul ciumat și dădea astfel o idee exactă despre ocupațiile și viata concetățenilor noștri pe timpul acestei veri. "Nu râd decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
așa ceva niciodată nu se sfârșește și că victime vor fi încă, pentru că e în ordinea lucrurilor. \ Posibil, răspunde doctorul, dar știi dumneata, eu mă simt mult mai solidar cu învinșii decât cu sfinții. N-am preferință, cred, pentru eroism și sfințenie. Ceea ce mă interesează este să fiu un om. \ Da, căutăm același lucru, dar eu sunt mai puțin ambițios. RIEUX ÎȘI SPUNEA CĂ TARROU GLUMEȘTE ȘI SE UITA LA EL. DAR ÎN LUMINA DIFUZĂ CARE VENEA DIN CER, A VĂZUT O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
CA ȘI CU BĂTRÂNUL ASTMATIC, DACĂ NU FUSESE UN SFÂNT. TARROU NU CREDEA ACEST LUCRU, DAR CONSIDERA CĂ EXISTĂ ÎN CAZUL BĂTRÂNULUI O "INDICAȚIE". "POATE, SE SPUNEA ÎN CARNETE, NU ESTE CU PUTINȚĂ SĂ AJUNGI DECÂT LA NIȘTE APROXIMAȚII DE SFINȚENIE. ÎN ACEST CAZ AR TREBUI SĂ TE MULȚUMEȘTI CU UN SATANISM MODEST ȘI CARITABIL." Amestecate tot cu observațiile privitoare la Cottard, poți găsi în carnete și numeroase însemnări, adesea risipite, dintre care unele îl privesc pe Grand, acum convalescent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cu toate astea că nimeni nu se poate împiedica să condamne și că se întâmplă uneori ca înseși victimele să fie călăi, Tarrou trăise în sfâșiere și contradicții și nu cunoscuse niciodată speranța. Oare de aceea voise el să cunoască sfințenia și căutase pacea interioară punându-se în serviciul oamenilor? De fapt Rieux nu știa nimic în această privință, și lucrul avea puțină importanță. Singurele imagini pe care le va păstra despre Tarrou vor fi cele ale unui om care apuca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
publicitare și a cumpărătorilor, a barurilor cu burgeri și cafenelelor în aer liber, a ambuteiajelor și clădirilor de birouri, a fetelor în maiouri scurte și băieților cu părul aranjat în țepi făcuți cu peroxid. La mică distanță de Ierusalim, unde sfințenia plutea ca un nor, Tel Avivul părea un templu al desfrânării permanente, nestăvilite. —OK, stă la numărul 6. Să parcăm acolo. Se aflau pe strada Mapu, care, judecând după mărcile de mașini parcate pe marginea drumului, părea să aparțină unuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și-a scos capul roșu afară, țipând: — Covrigarule! Covrigarule! Vino Încoace! Cum Îi dai? Nu că n-ar fi știut cât costa un simit, știa cu siguranță. Întrebarea era mai puțin o interogație și mai curând un ritual Îndeplinit cu sfințenie. De aceea, imediat ce a rostit-o, a trecut la urmăroarea replică, fără să aștepte ca omul să răspundă: — Bine, dă-ne și nouă opt simits. În fiecare duminică la micul dejun cumpărau opt simits, câte unul pentru fiecare membru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
că, dacă era să se ia o hotărâre, atunci acela era momentul potrivit. Barsam Tchakhmakhchian nu avea să uite niciodată spaima care a străbătut ca un fulger ochii maică-sii. Oricât l-ar fi respectat pe preotul acela plin de sfințenie, oricât ar fi fost de Încântată să-și vadă fiul, devenit bărbat, Îmbrăcat În veșminte preoțești, oricât și-ar fi dorit ca singurul ei fiu să-l slujească pe Dumnezeu, Shushan nu s-a putut abține să nu se tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fuseseră retezate? Oricare ar fi fost povestea, nedesăvârșirea trupului său era unul din motivele pentru care toate femeile alea se simțeau În largul lor alături de el. În imperfecțiunea sa se ascundea cheia perfecțiunii sale, În neîntregirea sa - secretul Întregii sale sfințenii. Era un suflet aflat pe pragul dintre două lumi și, ca toate sufletele de felul ăsta, avea ceva straniu. Era bărbat, Însă unul atât de plin de sfințenie, Încât nu-l puteai privi ca pe un bărbat. Era un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sa se ascundea cheia perfecțiunii sale, În neîntregirea sa - secretul Întregii sale sfințenii. Era un suflet aflat pe pragul dintre două lumi și, ca toate sufletele de felul ăsta, avea ceva straniu. Era bărbat, Însă unul atât de plin de sfințenie, Încât nu-l puteai privi ca pe un bărbat. Era un om sfânt, Însă atât de schilodit, Încât nu puteai să nu iei În seamă faptul că era muritor. În orice caz, imam-ul schilod nu avea nevoie de degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
elogiul romanelor scurte. Franz Weyergraf semnala că era mai greu să reușești un roman scurt decît un lung roman stufos. François se Întrebase pe atunci de ce scrisese tatăl lui un roman de trei sute cincizeci și cinci de pagini. Păstrase cu sfințenie exemplarul cu dedicație. Se Împlineau În curînd patruzeci de ani de cînd Îl avea! În prefață, autorul nu se putuse Împiedica să nu scrie o frază care-l agasa pe fiu: „Am exclus tot ce e brutal, tot ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]