3,605 matches
-
în urechea lui. Gesturile disperării sale sunt din memorie, și au fost pregătite în fața unei oglinzi. El știe momentul precis în care își va scoate batista și în care îi vor curge lacrimile; așteptați-le la acest cuvânt, la această silabă, nici mai devreme nici mai târziu. Tremurul acesta al vocii, cuvintele acestea lăsate neterminate, aceste sunete înăbușite sau trenante, acest freamăt al membrelor, acest tremurat al genunchilor, leșinurile acestea, furiile, pură imitație, lecție reacordată dinainte, grimasă patetică, imitație sublimă a
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
putea face față suișurilor și coborâșurilor relației dintre Joy și Mick. Erau aproape la fel ca Jack Devine și micuța sa prietenă care mușcă degete. A localizat tirbușonul, a turnat două pahare cu vin și s-a pus pe analizat, silabă cu silabă, tot ce îi spusese Mick lui Joy. —...și apoi mi-a spus că sunt genul de femeie căreia îi plac nopțile târzii. Ce crezi că a vrut să spună cu asta? Vrea să spună că sunt genul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
față suișurilor și coborâșurilor relației dintre Joy și Mick. Erau aproape la fel ca Jack Devine și micuța sa prietenă care mușcă degete. A localizat tirbușonul, a turnat două pahare cu vin și s-a pus pe analizat, silabă cu silabă, tot ce îi spusese Mick lui Joy. —...și apoi mi-a spus că sunt genul de femeie căreia îi plac nopțile târzii. Ce crezi că a vrut să spună cu asta? Vrea să spună că sunt genul de femeie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
tot invita în oraș în ultimele două luni - de fiecare dată când venea la birou pentru a o vizita pe Ashling - și ea s-a gândit că o va înveseli. Mai ales că Oliver nu îi mai adresase nici măcar o silabă. Dylan a luat-o după program și a dus-o la un bar din Dublin Mountains, unde luminile orașului erau înșirate sub nivelul lor, strălucind ca niște bijuterii. L-a felicitat pentru alegerea locului. A primit, de asemenea, șapte puncte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
oare asta ce însemna? — Nu mă pot gândi la nimic, în afară de tine, spuse el. Asta afectează tot, spuse el explicativ. Capul a început să i se învârtă și a simțit că nu poate vorbi. Nu putea găsi nici măcar o singură silabă care să pară potrivită. Bănuia că el o place, dar acum că spusese ce spusese... Spune ceva, o rugă el nerăbdător. Ea se bâlbâi. De când durează asta? Parcă aș fi doctorul McDervitt. —De secole, oftă el. Din seara lansării. —De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mâini. Pe dos era un abțibild aurit cu numele, adresa și numărul de telefon al fotografului și un altul, alb, pe care era scris „DARREN CALDWELL: ANUL TREI, FERRYHILL ACADEMY“. — Era un nenorocit! spuse prietena femeii din nou, scuipând fiecare silabă. — Știți unde locuiește acum? — Ultima dată am auzit că și-a luat traista În băț și s-a mutat În Dundee! Dintre toate locurile, tocmai În Dundee! Prietena Își Înfipse o țigară În gură și o aprinse. Trase adânc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
poezie era o plăcere să-l asculți. Îi plăcea foarte mult să citească cu glas tare - și recita zeci de stichi, strângând în mână sulul respectiv. Avea veleități de actor tragic și îi plăcea să declame; dezvăluia sunetul fiecărui cuvânt, silabă cu silabă, insista, prin pronunție și pauze, cu o eleganță eterică, asupra accentelor complexe ale versurilor. Pentru el, literatura era o lume sonoră; sunetele îl emoționau; uneori părea că uită de semnificația intelectuală. Gajus stătea alături de el în grădină, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o plăcere să-l asculți. Îi plăcea foarte mult să citească cu glas tare - și recita zeci de stichi, strângând în mână sulul respectiv. Avea veleități de actor tragic și îi plăcea să declame; dezvăluia sunetul fiecărui cuvânt, silabă cu silabă, insista, prin pronunție și pauze, cu o eleganță eterică, asupra accentelor complexe ale versurilor. Pentru el, literatura era o lume sonoră; sunetele îl emoționau; uneori părea că uită de semnificația intelectuală. Gajus stătea alături de el în grădină, cu ochii închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
putrezite o pastă de lucruri vii, Încă nedigerate, Scuipate cu scârbă afară de limba zeului ce nu mai vrea să grăiască prin noi. De ce, când vorbesc, să-mproșc aceleași lături de la spălarea picioarelor, Aceleași resturi fetide ale unui prânz abia Început; Silabele se-mpreună la fel ca la cei ce muriră De ce să fim morți mestecând aceeași mâncare mestecată de morții muriți repetat Când oasele noastre absorb cimitire de oase Mirosul greu e mortăciune să-l stoarcem din vorbe măcar. Să ne-noim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
SavaMart, carnea tocată e acceptabilă. (Gata, am spus-o. I-am zis pe nume. Nu chiar cu voce tare, dar măcar în gând. SavaMart: ce cuvânt nesuferit și neatractiv, care îmi produce o asemenea durere când îi compun în cap silabele urâte.) — Nu, insistă el. Iau eu. Câtă să iau? Suntem doar noi? — Oh, dragul meu, ești sigur? Chiar nu mă deranjează, să știi. Charlie puse ziarul pe colțul dulapului de la bucătărie și-și pipăi buzunarul de la pantaloni. — Nu. Așa rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
separându-l de restul benzii încă goale. Cu colțul ochiului am zărit caltaboșul roz întinzându-se spre baghetă. —Cupug! Am fost destul de speriat de volumul vocii și de încrederea din ea. Tonul ca de comandă din înlănțuirea de neînțeles a silabelor m-a luat prin surprindere și am rostit vinovat, presupunând că am de-a face cu vreo admonestare din partea unei persoane masive, că mă văzuse cum o privesc și mă insulta justificat, la rândul ei. —Poftim? Știați că asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
treizeci de ani în locul unei puștoaice de douăzeci și doi de ani, cu chipul proaspăt, una care să se uite la ei cu ochi mari și plini de adorație și o expresie care spune “Te venerez și cred că fiecare silabă pe care o rostești e cuvânt de la Dumnezeu”? La început și Adriana a putut să se prefacă puțin, dar trecuse vremea aceea când ea venera bărbații — dacă erau demni de atenția ei, ar putea s-o venereze ei pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mine, un amestec cald de cosmeticale care se topeau și de transpirație. I-am auzit foșnetul vocii: — E mizerabil, dar ajungem mai repede, ca și cum mi-ar fi ghicit temerile. Era o voce cu ușoare inflexiuni meridionale, cădea grea pe anumite silabe, altele le avorta, le lăsa să moară în gură. Se opri cu un palier mai sus. Se îndreptă în grabă spre o ușă metalică. Își vârî mâna în gaura unde ar fi trebuit să fie zăvorul și trase spre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe care vântul intra foșnind cu un șuierat muzical. Îi povestisem totul, despre Elsa, despre tine, care abia te născuseși, despre Italia. Și plânsesem pentru ea mereu, ori de câte ori încercasem să-i repet numele. Nu reușeam să-l pronunț, sughițam în mijlocul silabelor, eructam berea care continua să-mi vină înapoi, ca și cum ar fi fermentat și ar fi crescut în stomacul meu. Din când în când, bărbatul privea o bucată din mine cu o jenă plină de afecțiune, de compasiune umană. Îmi privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
astfel? Oricum va trebui să mor, căci moare toată lumea ... [Expresia populară spaniolă e că toți dumnezeii mor...] Și între timp, Jugo de la Raza va fi reînceput să citească acea carte fără a o termina, citind-o foarte lent, foarte lent, silabă cu silabă, buchisind-o literă cu literă, oprindu-se de fiecare dată cu un rând mai departe decât în lectura perecdentă pentru a o relua de la început. E ca și cum ar fi avansat cu o sută de pași de broască țestoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
va trebui să mor, căci moare toată lumea ... [Expresia populară spaniolă e că toți dumnezeii mor...] Și între timp, Jugo de la Raza va fi reînceput să citească acea carte fără a o termina, citind-o foarte lent, foarte lent, silabă cu silabă, buchisind-o literă cu literă, oprindu-se de fiecare dată cu un rând mai departe decât în lectura perecdentă pentru a o relua de la început. E ca și cum ar fi avansat cu o sută de pași de broască țestoasă și ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Ferdinand al II-lea, împărat al Germaniei. Se referă probabil la Juan de Aragón y Castilla (1479-1555), fiu al Juanei celei Nebune, care a murit de tuberculoză, neputându-se prevala de dreptul de succesiune la tron. Se citește în trei silabe: Jai-zqui-bel. Roman scris la începutul carierei de romancier a lui Balzac (1799-1950) și care a inaugurat ciclul „Studii filozofice“ al Comediei umane. Giuseppe Mazzini (1805-1872), patriot, filozof, om politic italian, figură centrală a Risorgimento-ului (mișcarea de eliberare a poporului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
era singură. Ridicase nasul mic de pe gherghef să mă privească, preocupată de numărul punctelor de pe canavaua întinsă. - Ar fi bine totuși să spui bună seara! mai insistă încă o dată filozoful caraghios din întunericul meu lăuntric, scuturându-și dovleacul la fiecare silabă. Dar fălcile mi se încleștară și limba se înghemui moale, înspre cerul gurii. Iepuroaica cenușie ce i-o dăruisem, tocmai se dezlipi de zidul afumat al cuptorului, atrasă de o foaie veștedă de salată - pe care începu s-o ronțăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nu e mult mai bună. Rămâne orfană la cincisprezece ani, biata de ea, și trebuie să se Îngrijească de fratele ei, care e sugar, dezvoltă Emma. De aceea lucrează ca model pentru un pictor. — Trilby, spuse iar Henry, meditativ, rostogolind silabele pe limbă, parcă voind să soarbă toate aromele legate de nume. Ca titlu, era cu certitudine mai eufonic și mai ușor de memorat decât Peter Ibbetson (nu era niciodată sigur unde vine e-ul și unde o-ul din numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pierde elementele vitale ale substanței dramatice. Fiecare cuvânt care rămăsese supraviețuise câtorva rânduri de filtre fine, menite să identifice și să elimine orice redundanță, oricât de banală. Totul fusese lucrat, strecurat și stors de sânge, până nu mai rămăsese nici o silabă În plus. Pe scurt, toți participanții la montare făcuseră tot ce le stătea În puteri din punct de vedere profesional. Și atunci, de ce avea atâtea emoții? Pentru că, oricât ar fi fost de atente pregătirile, nu puteai fi niciodată sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ceva ce se numea libertate și care era limitată, ca spațiu de mișcare, la zona aflată sub ocupație britanică. Dar cine și cui îi dăruise libertatea? Oare cum se cuvenea folosit acest cadou? Ce anume promitea acest cuvânt de patru silabe care, cu ajutorul a nenumărate epitete, se lăsa interpretat, lărgit, îngustat, răsturnat, chiar și transformat în contrariul lui? Zdrențe de amintiri, sortate când așa, când așa, se potrivesc lacunar. Eu desenez silueta unei persoane care, întâmplător, a supraviețuit, nu, văd o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cuvintele lui derutau și făceau să se ridice în aer acea poezie care este de o frumusețe aeriană, dar care, odată scrisă, se evaporă imediat. Era în stare să construiască turnuri de nori din cuvinte și, prin retragerea treptată a silabelor, să le facă să se surpe. Fragil el însuși, se proclama un înger zăngănitor, cu o voință în fața căreia nu rezista nici o alcătuire, oricât de temeinică. Cu savoare și cu un cuțit de bucătărie și-a distrus el tablourile. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bombei beton. Mai rece ca Înghețata dă cafea cu lapte, mi-a zis că, cu privire la treimi, nime n-a simțit ca iel pulsu la tristele urmări ale superstiției și ignoranței și că În zadar aș da să scoț o singură silabă, pencă ipso facto o să-mi sfredelească pă sub perucă trăirea personală care Îl potmolise pă linea moartă dă materialism grosolan. Don Lumbeira, milordule, mă jur pă zău meu că, decât ca să despotmolesc huiduma dân proiect, am vrut să-l fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pentru totdeauna, că limba era a sa și că el o potrivea după voia inimii. Cândva, un dominus pedantesc, din cei de care nu ducem lipsă nicicând, i-a reproșat cine știe ce vers care, dacă ținem seama de sinalefă, greșise numărul silabelor. Zúñiga i-a dat o replică ajunsă faimoasă: „Număr greșit? Număr greșit? O să număr cu degetele.“ Orice comentariu e de prisos. Chiar dacă era un catolic get-beget cam din topor, Morarul nu a ignorat claxoanele democratice care asurzeau secolul. A simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
spaniole. Este, printre altele, creatorul speciei dramatice numită esperpento. Vara. Unitate de măsură, egală cu 83,5 cm. Vesre. Procedeu de codificare semantică bine cunoscut și frecvent folosit În lunfardo, argoul porteño: constă În citirea de la dreapta la stânga a succesiunii silabelor unui cuvânt, dar a fiecăreia În parte de la stânga la dreapta. Conform acestui procedeu, cuvântul românesc minuscul (mi-nus-cul) ar suna culnusmi, iar vesre este forma codificată a cuvântului revés, „pe dos“. Dacă uafeaca este cafeaua, În alte cazuri În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]