4,282 matches
-
cu o cataramă uriașă, cu strasuri, și cea mai extraordinară pereche de cizme de cowboy pe care o văzusem vreodată. Era suficient de frumoasă ca să-și permită o tunsoare scurtă ultra-băiețoasă, care nu făcea decât să-i scoată În evidență silueta unduioasă, feminină. Din nou mi-am dorit să stau și s-o privesc, dar am reușit s-o salut, iar Skye mi-a răspuns cu un zâmbet enigmatic. Skye se ocupă acum de gențile Kooba, spuse Elisa Înainte de a arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
conta că era octombrie și o seară destul de rece. Chiar și bărbații păreau să se fi dichisit la Armani Înainte de cină. Davide purta tot costumul cenușiu-cărbune de la serviciu. Deși era mult prea ostentativ pentru majoritatea bărbaților americani, arăta excelent pe silueta lui Înaltă, bine făcută. Leo era amestecul perfect de hip și casual, purta o pereche de jeanși tociți Paper Denim lejeri, un tricou mulat pe care scria VIETNAM: CÂND AM PLECAT EU, CÂȘTIGAM, și noii pantofi Puma portocalii pentru bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dungi roșii. Penelope nu primi nimic. Hai, să bem ceva Înainte de plecare, am spus și i-am Întins sticla. —Bette, mie mi-a ajuns, Înțelegi? Dar cred că tu ar trebui să rămâi și... —AVERY! țipă Elisa brusc, propulsându-și silueta emaciată de pe canapea În brațele unui tip Înalt și blond, care purta o cămașă roz, de figurant. Atât eu, cât și Penelope, ne-am Întors În același timp și l-am văzut pe logodnicul ei Îmbrățisându-mi colega de parcă se știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
-o pe Penelope a mia oară de când ne Întâlniserăm. Tocmai ne instalaserăm Într-un separeu la EJ după o așteptare de o oră. Eram destul de Înfometată Încât să comand câte ceva din fiecare fel din meniu, dar Îmi plăcea prea mult silueta mea Încă suplă ca s-o pun În pericol. Reușisem să renunț la drumurile la Dylan și chiar la mare parte din porția mea de dimineață de șuncă, ou și brânză - singurul meu capriciu era câte un Slim Jim din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cu Marcello În Mângâierea tandră a magnatului. Era prima oară, din câte Îmi aminteam, când fremătam de anticipare nervoasă, așa cum făceau Întotdeauna femeile din cărțile mele. L-am simțit cum stă deasupra mea Înainte să-l văd, un fel de siluetă amorfă În negru. Și mirosea bine! Ca pâinea proaspăt coaptă sau prăjiturile cu zahăr sau ceva la fel de sănătos. Probabil că rămase acolo treizeci de secunde, holbându-se la mine care mă holbam la Filofax, Înainte să-mi adun În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nu s-a purtat altfel decât extrem de prietenos. E iluzia ta și trebuie s-o depășești imediat, Înainte să te faci de râs Într-un mare hal. În timp ce dădeam cu spatele ca să ies de pe aleea cu pietriș, am văzut o siluetă apropiindu-se de mașină. Vorbea, dar nu-l auzeam prin geamul Închis. L-am deschis și am apăsat pe frână. — Ai uitat ceva? am Întrebat, Încercând să-mi controlez tremurul din voce. — Da. — Păi, stai o secundă. Uite, am deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nu-i păsa, atunci n-o să-mi pese nici mie. În plus, atâta timp cât nu lăsau În urmă singura mea valiză, o Samsonite argintie, chiar nu era problema mea. Am acceptat un pahar de apă minerală de la o stewardesă a cărei siluetă perfectă era pusă și mai bine În evidență de uniforma ei marinărească și l-am ascultat pe unul dintre piloți - care arăta și el ca un star de cinema, cu tot cu maxilarul dăltuit à la Brad Pitt - care ne dădea informațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
sandalele Într-o mână, În timp ce pe cealaltă mi-o treceam prin părul Încâlcit, ca scos din pernă. Gura Îmi atârna, deschisă, deloc atrăgător, și aveam machiajul Întins sub ochi. Arătam la fel de vulgară ca Paris, minus corpul și țoalele ei super. Silueta din fundal era neclară; la o cercetare mai atentă, era În mod evident un bărbat cu un cearșaf În jurul taliei, dar era imposibil să-l identifici. Era Sammy, bineînțeles - nenorocitul ăla de fotograf petrecuse cinci zile În cap cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
gorilă de la grădina zoologică, gata să scape din cușcă. — Nu vreau să te dai prea tare la un tip care o să te supere rău de tot. — Poftim? — O știi pe prietena lui Audrey, Lucy Whitehall? Mickey desenă în aer o siluetă de clepsidră. — Sigur. Solly Gelfman o bagă-n următorul lui film. Crede că o să ajungă departe. Buzz spuse: — Poate în cazanul dracilor. Văzu că Mickey începe să fiarbă la foc mic - nările umflate, fălcile încleștate, privirea căutând ceva să spargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fior și văzu un șir de imagini amestecate cu saxofonistul alto, Coleman,și sosia lui din filmul cu Karen, Tim. Când îi atrase atenția Omului Cameră că ar trebui să-i vadă și pe trecători, ei îi apărură ca niște siluete grotești. Nu era în regulă. Îi trebuiră multe secunde ca să se calmeze, să revină la normal. Nu mâncase de ieri. Amânase să-și ia rația de bourbon pentru a putea străbate zona cu mintea clară. Pentru a-și păstra judecata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
șocant. N-ai vrea să-mi povestești despre toate astea la un pahar de coniac Napoleon, care îți place atât de mult? Preț de o fracțiune de secundă lui Danny i se făcu frică. Gordean și Băiat Drăguț deveniră niște siluete de carton, niște răufăcători în care să-și descarce pistolul. Ieși numaidecât pe ușă, trântind-o. Vomită în stradă, găsi un furtun în fața casei de alături, bău niște apă și își clăti fața. Apoi, calmat, se sui în Chevy-ul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pentru astfel de servicii? — Augie da. Asta e tot ce știu. — Christopher! Ai căzut în apă și te-ai înecat?! Danny își întoarse privirea. Un val se sparse pe plajă. Felix Gordean stătea în picioare pe veranda din spatele casei - o siluetă minusculă, iluminată de felinare din hârtie. O ușă de sticlă era pe jumătate deschisă în spatele lui. Cei doi tipi musculoși, care abia se distingeau, stăteau îmbrățișați pe podeaua dinăuntru. Christopher zise: — Te rog, pot să plec? Danny se gândi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
podeaua dormitorului. Buzz se foi, se rostogoli de lângă Audrey, băgă mâna sub pernă și apucă pistolul, camuflându-și mișcarea cu un căscat de om adormit. Alți doi pași. Audrey sforăia ușor, iar printr-o crăpătură dintre perdele răzbătea lumina. O siluetă apăru dinspre partea lui de pat. Se auzi cum se armează un pistol. — Mickey, ești un om mort! Buzz o împinse pe Audrey pe podea, departe de voce. Un amortizor pocni slab, iar limba de foc lumină un tip uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îi întorceau stomacul pe dos și îi iritau tăieturile de la bărbierit. Se repezi la ușa pe care scria „Dr. Norton Layman”, o deschise și îl văzu pe cel mai renumit patolog criminalist din țară scriind ceva pe un clipboard. O siluetă nudă era întinsă pe masa de disecție din spatele lui. Layman se dădu la o parte, ca și cum ar fi zis „Desfată-ți ochii”. Augie Duarte, chipeșul mexican care ieșise din agenția lui Gordean cu două seri în urmă, zăcea întins cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
înainte să ajungă la el. *** Când își reveni, era încătușat de un scaun. Simțea că îi vâjâie capul, îi amorțiseră încheieturile mâinilor, iar propria-i limbă i se părea uriașă. Ochii lui se opriră asupra cabinei de interogare, cu trei siluete masculine așezate în jurul unei mese pe care se găsea, exact în mijloc, un revolver mare și negru. O voce întrebă: — Upshaw, pistoalele calibrul 38 sunt dotarea standard în departamentul tău. Tu de ce porți unul de calibrul 45? Danny clipi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se șterse la ochi, ca să alunge înțepătura de la whiskey. Dincolo de ușă se auziră un țipăt și o împușcătură. Mal ieși primul, cu pistolul în mână. Altă împușcătură. Buzz fugi după umbra lui Mal. Un coridor mirositor, acoperit cu linoleum. Două siluete ce se luptau pe jos, la vreo șapte metri de el. Mal ochi, susținând cu o mână brațul cu pistolul. Un negru apăru de după colț și încercă să-l oprească. Mal îl împușcă de două ori. Omul se izbi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
eram studentă la Grande Chaumière și n-aveam nici un ban, a trebuit să mă întrețin singură. Mi-am găsit de lucru ca serveuză într-un mic restaurant din cartierul Saint-Germain-des-Prés. După vreo lună, o cucoană foarte drăguță, care îmi remarcase silueta în acel local, mi-a propus să fiu manechin la Schiaparelli, cea mai elegantă casă de modă din Paris. Am acceptat imediat, fiindcă mi se părea mai convenabil decât să servesc cafele. Am lucrat ca manechin vreo opt luni. De la
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
în largul meu în Portugalia, la Lisabona și Estoril, cu fadourile pline de melancolie mângâindu-mi 102 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE auzul. Știi ce mi-a rămas din Olanda? Imaginea șemine ului cu lemnele arzând în plin iulie, siluetele unor trăsniți care înotau într-o mare de treisprezece grade. În Belgia, la Bruges, m-au încântat poezia caselor și a stră zilor, tablo urile lui Memling cu lumina căzând pe îngân durarea chipurilor pictate. În Grecia m-au fermecat
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
gingașe, ce parcă ascund taine de nedezlegat, își înalță trufașe crengile, împletindu-le în baldachine, pe sub care treci înfiorat de plăcută și neobișnuită emoție, de parcă ai trece pe tărâmul poveștilor din "O mie și una de nopți"! Lacul albastru-verzui oglindește siluetele plopilor înalți, ale stejarilor, arțarilor, brazilor și molizilor, ienuperilor, castanilor, ulmilor și platanilor uriași ce-l străjuiesc de pe maluri, întocmai unor sentinele înfipte în pământ pentru veșnicie. Apa lui tremură-n unde la trecerea bărcilor pe sub ghirlandele bătrânelor sălcii plângătoare
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ușa: ― Ce-nsemnează zgomotul acesta infernal? Toată lumea în bănci! Așa se așteaptă un profesor? Din clasa amuțită o clipă, izbucniră strigăte în cor: ― Ăăăă... Hai, mă, intrați mai repede, că de când v-așteptăm! Doamne, cum s-au schimbat băieții!... Unde sânt siluetele atât de frumos îmbrăcate pe vremuri de tunicile bleumarin?... Unde este părul lor bogat de odinioară? Unde, strălucirea ochilor, plini de vioiciune, de altădată?! ― Ce naiba ați chelit așa? Parcă v-ați vorbit să veniți fără păr! ― Dar tu ce cusur
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
intrară Într-un dispozitiv nou, desfăcând aripile Încercuirii. - Retragere cu voltă pe dreapta, ariergardă de lăncieri! porunci Oană, iar semnalul pentru Pietro porni imediat. - Mențineți triunghiul! Atac cu săgeți aprinse! Săgețile aprinse loviră În plin corpul Cuceritorilor, luminând mai bine siluetele care se zbăteau În ceață. Dar el fu observat și din valea Bârladului. - Spătare Albu! strigă hotnogul Nechifor, care lupta În apropiere. Ce se Întâmplă În spate? Spătarul nu mai fu nevoit să răspundă. Cinci săgeți roșii țâșniră spre cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În picioarele cailor. Din josul fluviului se auzea pârâitul gheții Împinse de navele ieșite la porunca voievodului. În scurt timp, nici un oștean otoman sau tătar nu mai era În viață. - Au trecut Dunărea! strigă Pietro, privind, prin perdelele de ceață, siluetele unor călăreți grăbind spre adâncurile pădurilor de pe malul celălalt. Apărătorii se Înșiruiră de-a lungul malului, Încercând să-și dea seama ce se petrecea dincolo. Trecerea fluviului devenise imposibilă, căci gheața nu mai rezista. Firește, fluviul avea să fie trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
continuă marinarul de cart. „Opriți ostilitățile!” Urmează alt semnal. „Corabie sub protecția Cuceritorilor!” - Sub protecția... murmură Gabriel, copleșit. Alexandru luă luneta pe care Morovan o lăsase lângă cârmă și potrivi focalizarea spre palatul Ak Sarai. Distanța era destul de mare pentru ca siluetele să nu mai aibă claritate, dar, prin umbrele Înserării, pictorul distinse câteva personaje. Două Îi erau cunoscute: războinicul mongol și noul șef al Cuceritorilor. Tânărul ciudat, cu ochi albaștri. Abia atunci Își aduse aminte de portret și vru să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
țărmul se zărea ca o superbă inexistență. Ca o linie Înșelătoare trasă de un pictor care trăia doar În imaginație. Alexandru privea, de la prova corabiei care navigase de la Istanbul, și nu recunoștea nici aerul rece și sărat al brizei, nici siluetele fantomatice ale insulei San Giorgio și cele care se ghiceau ceva mai departe, ale Palatului Dogilor și ale Campanilei. Parcă intra Într-un tărâm neclar și provizoriu, lipsit de viață și de substanță. Un tablou fără culori și fără linii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a lumii... - E questo il capetano? Non e possibile... se auzi o altă voce, care, din câte Își amintea Oană, nu putea fi decât a bunului său prieten, cel mai mare maestru al luptelor de artilerie, Francisco. Și, Într-adevăr, silueta rotundă și jovială a italianului apăru lângă el. A treia minune a lumii. Două Întrebări Îl străbătură, ca două fulgere. Prima era: cine sunt eu? Merit să fiu protejat de acești luptători de legendă? A doua Îl trezi din starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]