2,425 matches
-
semănat. Sufletul vostru: un înger, inima voastră: o liră, Ce la vântul cald ce-o mișcă, cântări molcome respiră; Ochiul vostru vedea-n lume de icoane un palat. Noi? Privirea scrutătoare ce nimica nu visează, Ce tablourile minte, ce simțirea simulează, Privim reci la lumea asta - vă numim vizionari. {EminescuOpI 36} O convenție e totul; ce-i azi drept, mîne-i minciună; Ați luptat luptă deșartă, ați vânat țintă nebună, Ați visat zile de aur pe-astă lume de amar. " Moartea succede
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
din acea stare de șoc. Împreună cu câțiva colegi, ne-am ridicat din bănci și ne-am îndreptat temători spre cel care fusese colegul și prietenul nostru și care acum zăcea fără suflare în fața noastră. Pășeam cu grijă, încercând, parcă, să simulăm un vis, crezând pueril, în subconștientul nostru, că ne vom trezi în orice clipă din acest coșmar și că șeful clasei noastre va fi la locul său, în penultima bancă de pe rândul de la geam. Credeam că ne vom trezi ușurați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
lui care s-a oprit Într-o bună zi Într-un punct mort fără să mai Însemne ceva. S-a Întâmplat deseori, atunci când stă cu mâna Întinsă, să fie recunoscut de vreun fost prieten sau de-o cunoștință. Întotdeauna a simulat uimirea și a Întors spatele În grabă.. În comunitatea dezmoșteniților care-și otrăvesc respirația și sufletul cu aerul fetid al mizeriei, Antoniu e respectat, i se spune ,,profesorul,,. Deși nu le calcă niciodată pragul și nu le cunoaște numele, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sau esențial. Dada este morală ca natura. Dada este pentru sens nelimitat și pentru mijloace limitate. Viața este pentru dadaiști sensul artei. Arta poate înțelege greșit mijloacele și în loc de mijloace limitate să folosească mijloace limitate. Atunci viața și natura sunt simulate în loc să creeeze viața. Pictura academică simulează viața și natura“. Afirmația și negația rămân alte puncte de sprijin importante în manifestările dada, aflate întrun raport strâns. Afirmarea noilor forme de artă nu era posibilă decât în măsura în care negația ajungea să cuprindă celelalte
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
natura. Dada este pentru sens nelimitat și pentru mijloace limitate. Viața este pentru dadaiști sensul artei. Arta poate înțelege greșit mijloacele și în loc de mijloace limitate să folosească mijloace limitate. Atunci viața și natura sunt simulate în loc să creeeze viața. Pictura academică simulează viața și natura“. Afirmația și negația rămân alte puncte de sprijin importante în manifestările dada, aflate întrun raport strâns. Afirmarea noilor forme de artă nu era posibilă decât în măsura în care negația ajungea să cuprindă celelalte forme de manifestare .” Dada e cauza
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
Înainte de venirea subalternilor săi nu fusese nevoie de aceste ieșiri în oraș atât de frecvente, iar doamna Tripp e profund nemulțumită. În viața de familie criza atinge punctul culminant când, în ziua în care se fac plățile, Tripp trebuie să simuleze o vizită la locuința actriței pentru a-i duce banii destinați informatorilor din subordinea ei. Cobb stă de veghe în stradă, Tripp pornește spre apartamentul actriței, sună la ușă și întreabă de o persoană oarecare. În clipa în care pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
adidași din plastic, își făceau veacul pe lângă blocuri și erau, așa cum am mai spus, foarte slabi. Eu nu eram slabă. Nu că nu m-aș fi străduit. Petreceam o groază de timp la sala de gimnastică, pe aparatul ăla care simulează urcatul scărilor. Dar indiferent cât de mult am urcat scările, genetica a avut ultimul cuvânt. Dacă tata s-ar fi însurat cu o femeie micuță, plăpândă, poate că viața mea ar fi arătat cu totul altfel. Și cu siguranță că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că-mi doream cu adevărat s-o citesc. Chiar și atunci când mi-am tras pătura îaspră, îmbibată cu un miros ciudat) peste cap, prefăcându-mă că am adormit, Chaquie tot n-a tăcut. Am încercat s-o ignor și să simulez un somn profund, cu o respirație regulată, dar ea a sărit alarmată: —Rachel, Rachel, ai adormit? Apoi, cum nu răspundeam, m-a zgâlțâit de umăr țipând: —Rachel! DORMI? A fost îngrozitor. Aproape că îmi venea să plâng de oboseală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-i ăsta, doar eu îl cunosc pe Napoleon! Zău, chiar îl cunoști, mama? Da’ câți ani ai? o reducea la tăcere papa). Pentru mine, burghez comod și trecut de jumătatea vieții, refugiul ar trebui să vină îndată ce sting lumina sau simulez trăgând plapuma - de fapt nu se întâmplă niciodată asta, fiindcă în primul somn cad lăsând câteva lumini aprinse în casă - cel puțin becul de veghe din hol și în sufragerie lumina mișcătoare a televizorului refractată, înmulțită de ochelarii mamei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și fluența lor. În vremea aceea conversația mai era cultivată ca o artă; o replică pertinentă era prețuită mai mult decât trosnetul lemnelor sub o oală. Iar maximele nu erau încă socotite un mijloc mecanic prin care proștii pot să simuleze vorbele de duh și, deci, încă mai înviora bârfa, celor rafinați. E trist că nu-mi pot aminti nimic din toate scânteile care săreau atunci prin saloane. Dar cred că niciodată conversația nu se instala mai comod decât în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o predică; iar când ajung să privească în față Frumusețea adevărată, nu mai sunt în stare s-o recunoască. Pompa exagerată cu care se străduiesc să-și împodobească gândurile fără valoare le tocește capacitatea de percepție. Ca și șarlatanul care simulează o forță spirituală - simțită uneori cu adevărat - ei își pierd puterea de care au abuzat. Dar Stroeve, bufonul fără pereche, avea o dragoste și o înțelegere pentru frumusețe la fel de cinstită și de sinceră ca și sufletul său sincer și cinstit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
inconștient, din expresii efemere care-i fulgeră uneori pe față fără ca el să-și dea seama. Uneori oamenii își aduc la o asemenea perfecțiune masca pe care și-au făurit-o încât cu timpul ajung efectiv persoana pe care au simulat-o. Dar prin cartea pe care o scrie, sau tabloul pe care-l zugrăvește, omul real ți se oferă pe tavă așa cum e, fără nici o apărare. Orice pretenții sau prefăcătorii nu vor face decât să-i expună goliciunea. O bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu mine și n-o mai pot opri, și când vreau ca starea de armonie să revie cât mai repede, utilizez un mijloc perfect întotdeauna: mă prefac că subit nu mi-e bine, exagerez nervii încordați cu ocazia discuției sau simulez o durere la inimă. Ioana are panică să nu fiu bolnav și, oricât ar fi de mânioasă, se transformă instantaneu și nu știe cum să mă îngrijească. N-am fost niciodată bolnav mult timp, de când o cunosc, ca să știu toate
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ochi prea perspicace descoperă o stare de fapt nefericită care ar fi fost mai bine să rămână neobservat; acest lucru provoacă dezastre inutile. De două zile, Nobunaga îl vedea pe Mitsuhide în acest mod. Mitsuhide își dăduse toată străduința să simuleze un stil vesel și vorbăreț, care nu i se potrivea deloc și, după părerea lui Nobunaga, nu avea absolut nici un motiv întemeiat pentru a o face. Dar opinia lui Nobunaga avea rațiunile ei, și anume, faptul cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întrebă Mitsuhide, apropiindu-se. Mitsuhide simți respirația fierbinte a vărului său arzându-l ca febra unui bolnav. — De ce vrei să-mi risc viața? întrebă el, într-un târziu, în loc de răspuns. Înțelegea prea bine ce plănuia Mitsuhide să facă, așa că, acum simula intenționat neștiința. Se agăța de speranța că, într-un fel sau altul, își mai putea trage vărul înapoi de pe marginea prăpastiei. La auzul cuvintelor lui Mitsuharu, venele de pe tâmplele lui Mitsuhide se umflară și mai mult. Glasul îi devenit nefiresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu poate veni azi din cauza bolii și îi trimite scuzele sale Seniorului Samboshi. De asemenea, a mai menționat că speră să-l primiți în audiență, stăpâne. Așteaptă de câtva timp. Katsuie dădu din cap, acru. Deși era furios că Hideyoshi simula, cu scrupulozitate, neștiința în întreaga afacere, și el trebuia să se prefacă a nu ști nimic, iar acum îi acordă lui Kumohachi audiența. În continuare, arțăgos, Katsuie puse întrebări după întrebări. Ce fel de boală avea Hideyoshi? Dacă se hotărâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
așa. Treaz și drept, sau în pat, dar nu singur, Bull nu era decât o creatură siderată. Sprâncenele i se încruntau adesea de atâta concentrare, dar gândurile îi erau asemenea unor sportivi decrepiți, suferind de artrită. Se târau, gesticulau și simulau că se ciocnesc, adesea dădeau să se atingă, dar nu izbuteau niciodată. Din pricina efortului, trăsăturile lui cam necioplite (dar plăcute) amenințau să se strângă într-un ansamblu șifonat și nu prea atrăgător. Dar acum, scăldat în lumina primăverii londoneze, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
puntea, nu? Razza încerca să-l imite pe Bull, maimuțărindu-i accentul de Pathé News și însoțindu-l cu un plonjon în genunchi și un tremur nefiresc de încântare. Freza umflată îi flutura la fiecare mișcare pe care o făcea simulând un act sexual. O domnișoară, auditor junior la Godstone, leșină din cauza emoției. Paharul de Cinzano îi lăsă o pată oribilă pe rochie. Bull era deja în parcare, aproape fugind. Trecând în revistă întâmplările din seara trecută, Bull își dădu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
găsim altă chestie, ceva care merge la sigur, și atunci Szabi a zis că am dreptate, cel mai bine-ar fi dacă ne-am rupe piciorul, și eu i-am zis că-i un cretin, o fractură nu se poate simula, la care el a zis că sigur că nu, însă nici pneumonia n-am vrut s-o simulăm, iar dacă vrem într-adevăr să scăpăm basma curată din povestea asta cu banii, atunci simularea nu duce la nimic, cum nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
bine-ar fi dacă ne-am rupe piciorul, și eu i-am zis că-i un cretin, o fractură nu se poate simula, la care el a zis că sigur că nu, însă nici pneumonia n-am vrut s-o simulăm, iar dacă vrem într-adevăr să scăpăm basma curată din povestea asta cu banii, atunci simularea nu duce la nimic, cum nici faza cu creta n-a dus la nimic, să mergem mai bine pe șantierul abandonat de lângă pădure, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fi fata asta? Uneori, Georgina trebuie să lucreze până mai târziu, fără să i se plătească ore suplimentare. Scandalos, sunt de acord - dar toată lumea e cam înghesuită acum, mai cu seamă cu recesiunea care se anunță, și șefii mimează teama simulând o înaltă conștiință civică. Cred că și ei transpiră, mai cu seamă că au mai mult de pierdut. Vreau să am iar bani, dar mă simt mai bine acum, când nu am nimic. Există aceste mici plusuri. Nu-ți pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
asemenea încercări? - Mă voi obișnui, nu crezi? - Răspunsul tău e cam vag, nu sună chiar a convingere, dar poate, cine știe!? Pe drum ai putea să-ți completezi bagajul, adică să ni-l completăm revenea Olga, în spusele ei fiind simulată o doză perceptibilă de ironie. Și cele două colege se despărțeau la finele fiecărei zile de școală, fără ca Ina să aibă limpezit pe deplin orizontul spre care voia să și poarte pașii. Dar lucrurile nu puteau merge așa la infinit
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Inei tocmai intrase în cameră. - Nu vreau să vă întrerup, pot să vă iau farfuriile? În tonul și atitudinea binevoitoare a mamei Inei se intuia o stratagemă. - Sigur, mamă, Olga se teme de calorii ca de un animal sălbatic! Olga simulă un aer de vinovăție‚ dar reuși să spună: - Nu, nu, vă rog, doamnă, nu e frumos din partea mea să las ceva în farfurie, motivă ea, am început-o deja... - Chiar așa mă gândeam și eu, glumi mama Inei, tu ești
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
întreprinde duminica viitoare o plimbare prin grădina publică. Cei doi discutară despre toate și despre nimic. Ce teme majore puteau să abordeze la o primă întâlnire? Important era că Olga acceptase să-l reîntâlnească. Îl ascultase cu o atenție bine simulată cu câtă pasiune își prezenta șantierul, mobilarea noilor clădiri, modernizarea acestora după ultimele cerințe pe plan mondial. Olga spera totuși, ca la viitoarele întâlniri, să mai discute și despre altceva, nu numai despre cofraje, betoane armate, finisări, etc. Ar fi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
consultării, conlucrării pluralității selective de opinii. Dictatorul promisiunilor, ajunge a la vârf manipulărilor, a prin tehnica înșelăciunilor, finalmente subordonând massele. În drum spre putere, e popular, zâmbitor, binevoitor, stă de vorbă cu fiecare și cu toți dă mâna, se înclină. Simulează respectul. Iese în mulțime netemător, sigur pe gorilele sale invizibile, numai ochi și urechi. Odată ajuns în vârf, nimeni nu mai are acces în biroul său. Nu mai întinde mâna oricui. Infatuarea, cinismul, cruzimea, ies la suprafață. Începe să facă
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]