2,265 matches
-
importante, înregistrând spusele vorbitorilor, făcând interviuri cu editori și cu critici. Am participat la atâtea emisiuni moderate de ea cu tact și modestie, cu autori din toate generațiile și de toate orientările. Nu i-am găsit în acești ani nici o sincopă, nici o hibă, nici un ascuns defect de fabricație, devoalat într-un moment de oboseală. Dacă toți cei din lumea presei culturale ar fi ca Teodora Stanciu, aș putea emigra liniștit. Ce să mai ai de criticat, la ce să te mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
lași cureaua tencuită.“ Cum adică s-o „las“?! E deja „tencuită“?! Iar eu am vrut s-o de-tencuiesc?! Al doilea compartiment al cărții cuprinde aforisme. De fapt, nu numai aforisme, ci - după cum explică autorul prin intermediul titlului - Aforisme și alte sincope sau hieroglifa de la Marea Poartă. Cititorul fără noroc întâlnește mai mult sincope. Una dintre ele arată astfel: „Limbajul HIV - Într-o eră a desacralizării supraviețuirea este asigurată de compromisul cu Himera cea mai bine supusă Ignoranței și Violenței.“ Aforismele propriu-zise
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
eu am vrut s-o de-tencuiesc?! Al doilea compartiment al cărții cuprinde aforisme. De fapt, nu numai aforisme, ci - după cum explică autorul prin intermediul titlului - Aforisme și alte sincope sau hieroglifa de la Marea Poartă. Cititorul fără noroc întâlnește mai mult sincope. Una dintre ele arată astfel: „Limbajul HIV - Într-o eră a desacralizării supraviețuirea este asigurată de compromisul cu Himera cea mai bine supusă Ignoranței și Violenței.“ Aforismele propriu-zise, mai clare, cuprind insulte la adresa unor oameni nevinovați: „Cui ajunge să moară
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a Verei Mantero, o piele care absoarbe afectiv cuvintele și le trăiește cu o intensitate extremă. Ca și cum fiecare cuvânt e o contorsionare interioară. Ca și cum fiecare consoană tare, repetată la nesfârșit, cere eforturi supraumane de verbalizare. Cuvintele recitate, cu pauze implozive, sincope și explozii sonore, corpul maroniu și fața intenționat excesiv de machiată, încălțările de lemn în formă de copite, care dezechilibrează trupul, lumina care-i descoperă încet, încet carnalitatea fragilă compun un cod de teatralitate corporală stăpânit impecabil. E uluitor să vezi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
o chemase desperat prin telefon. Pe când pornise cu un automobil de piață, două trăsuri de la moșie și un alt auto, mobilizat de Doru, o căutau. Înainte de sosirea ei se petrecuseră grozăvii. EJ găsise pe Lenora căzută într-un fel de sincopă apoplectică, cu gura încleștată, cu un ochi vânăt, plină de contuziuni și arsuri. Jumătate cuverturii, percleluțele erau arse, Doru nu era de recunoscut: cu ochii bolboșați, cu părul vâlvoi, năuc. Slugile fugiseră în toate părțile și baba o luase razna
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
devenind pământiu și reuși să-și stăpânească nervii. Prescott reuși să îngâne cu o voce lipsită de orice în-tonație: ― Distorsorul se află în apartamentul Patriciei Hardie. L-am dispus astfel încât să se integreze uneia dintre pereți. Omul era în pragul sincopei. Dar ce spusese, suna adevărat. Distorsorul ― chiar însuși numele aparatului, confirma în parte acest fapt ― trebuia să se afle în preajma Mașinii, evident că bine disimulat. De ce nu în camera Patriciei. Gosseyn, o clipă fu tentat să pună în funcțiune detectorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ce se întrezărea prin sticla murdară a unui geam, uitat întredeschis, din capătul culoarului, sublinie iminenta apropiere a zilelor sărbătorilor de iarnă. Timpul trece peste noi, peste toți, șușuind ușor, ca nisipul degradat și tocit de întrebuințare, ce țârcâie cu sincope, dintr-o clepsidră ponosită și ursuză. Peste ceva vreme, îmi amintii de previziunea decepționantă a defunctului miner Sturz cea privind inexistența zăcământul de sulf din adâncurile Masivului Pietrosul. Cu surprindere, îmi amintii, zdrăngănindu-mi în auz, balada unei cântărețe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fi răsplătit răbdarea. Întâmplarea ar fi dobândit, eventual, un nume, un traseu, să nu mai afli nici un tren potrivit evadării. Se cerea, însă, răbdare, curiozitate, modestie, professore. Modestia dialogului și a primejdiilor sale, professore. Nu te-ai fi plictisit în sincopele și capcanele sale. Ai fi aflat că începutul unei noi zile poate readuce același chip de ghips încrețit în fereastra zorilor: Orest Popescu. Fantoma care te așteaptă, cuminte, la fiecare alt gong al calendarului, să-ți amintească subterana în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în finalul Paradisului dantesc, și prin prea multa energie existențială ce va să înfăptuiască un sine în nelimitată expansiune. Și anume, expansiune către o a treia stare care, prin actul inițiatic poetic, a depășit și eul intramundan străin și extincția, sincopa existențială. Trecerea acestui prag, denivelarea ontică are loc printr-un "fin dezastru", printr-un seism sublim, ce apar deosebit de pregnant în tablourile lui El Greco și Van Gogh, în Chant sacré din Cvartetul 132 beethovenian, în lirica lui Hölderlin, în Iluminările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
anume, "moartea lui Dumnezeu", voința de putere, Supraomul. Când el scria "Gott ist tot", Nietzsche nu decreta un deces real, ci constata cu oroare moartea lui Dumnezeu în conștiința oamenilor, și profețea dezastrele morale, crimele inimaginabile care vor urma acestei sincope spirituale a omului. Reamintim că în aceeași perioadă scria și Eminescu: Nimeni nu poate opri apunerea lui Dumnezeu de pe cerul cugetării". În ce privește divinitatea, Nietzsche opune concepției iudeo-creștine a unui Dumnezeu cu sentimente precum milă, îndurare, ură, răzbunare un Dumnezeu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dorita vrednicie Fug, se-ntind într-un hamac. Clipa nu se mai repetă. Fă ce trebuie acum! Timpul curge prin pipetă Doar odată pe-al tău drum. Meteo și des guvernul „Mint de-ngheață apele”; Au alcătuit concernul De dispar sincopele. * Trăiesc puțin și mor puțin În fiecare clipă, Mă străduiesc și mă abțin Să fac din timp risipă. 28 noiembrie 2004 SCHIMBĂRI CIUDATE Azi podoaba capilară A trecut și la bărbat; Ca să pară mai ilară, Strânsă-i cu un șnur
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
să se implice în a-l determina pe copil să iasă din starea de emoție distructivă, să-i arate că cei din jur sunt toleranți, că oricărui copil și matur i se poate întâmpla să nu poată trece peste niște sincope ce par de netrecut. Ei trebuie să înțeleagă că la școală se vine cu plăcere, cu o stare de fericire. Nu există datorie pe care să o neglijăm, mai mult, avem obligația de a fi fericiți, datorită faptului că avem
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
se procesa interior și, după ce se expulzau toxinele în excremente de strigăt, rămânea urletul sănătos procreativ, perceptiv, propulsiv, impulsiv. De altfel, era impulsul-trambulină al acestui perpetuum mobile, care era strigătul, urletul ambiguu, onomatopeea voluminoasă, sufixul voluptuos, silaba născătoare de silabe, sincopele, contrapunctele, alte urlete în andante, allegro sau staccato, urlete cu personalitate de legătură precum diezul într-o partitură, a liniei melodice care crea universul spațial al urletelor, simfonia reverberată în multisimfonism atemporal cu cea a veșniciei prin conștiența valorii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cei care terminau facultatea cu note maxime și erau opriți ca asistenți sau ca șefi de lucrări. Era, binânțeles o șansă pentru el. Nu trebuia de-acum Înainte decât să-și construiască un viitor sigur, fără peripeții aiuristice, și fără sincope sociale, mai ales că situția materială era una constant foarte bună. Femeile nu-l interesaseră În timpul facultății; era curtat, dar nu se crampona, decât În relații foarte scurte, fără promisiuni și drame și, mai ales fără escapade galante. Timpul liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
i se încercănează, nasul îi devine proeminent, iar buzele i se învinețesc. Temperatura corpului coboară tot mai mult. Urina începe să se împuțineze. Adeseori apare un sughiț chinuitor. Trecerea la stadiul de colaps, de rapidă reducere a forțelor (dar fără sincopă), este marcată de agravarea unora din manifestările cele mai amenințătoare ale bolii; este vorba în primul rând de intensificarea tulburărilor circulatorii, putîndu-se ajunge la întreruperea activității inimii, la pierderea cunoștinței și chiar la încetarea din viață. Concomitent se produc deranjamente
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de înfometare și cele în care mă îndopam s-au calmat foarte mult și asta fără să fac vreun efort în acest sens. Ceea ce nu însemna că nu mai aveam și zile proaste. Aveam. Situația nu s-a îmbunătățit fără sincope. La doi pași înainte, făceam și unul înapoi. Erau momente când nu-mi doream altceva decât să trag obloanele, să evadez din realitate pentru o vreme, să scap de deprimarea pricinuită de luciditatea aceea de neîndurat. Nu mi se întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Bonbonel să aibă ascuns în el un secret așa de grav. Orice mișcare de a lui te făcea să crezi că totul nu este decât o nouă "poză", cu toate că, de data aceasta, toți doctorii atestau adevărul. Într-adevăr, la vreo sincopă, își lungea degetele în stânga pieptului cu atâta eleganță, își închidea pe jumătate ochii cu atâta falsitate, murmura un mon cher așa de delicat, că nu puteai fi impresionat. Moartea i-a venit după două zile de boală în pat. Mi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
problemele noastre casnice, despre viața noastră de zi cu zi. Naturalețea și firescul cu care-mi vorbea mă paralizau, nu o puteam contrazice sau opri din demersul ei, ca și cum memoria mea ar fi suferit dintr-o dată o lacună imensă, o sincopă. Pentru că nu pricepeam cine este ființa atât de caldă și apropiată ce știa totul despre mine, până la cele mai bizare intimități. O stare de jenă și stânjeneală pune stăpânire pe mine, este prima dată când memoria mea fabuloasă îmi joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și drăgălașă în escapada ei nocturnă. Ochii li s-au întâlnit o clipă și în acea clipă universul a dispărut pentru un moment, împietrind locuitorii orașului într-o serie de poziții caracteristice, ca într-un tablou înțepenit în aspicul unei sincope a timpului. Cel mai ciudat duo din Elbaroom stătea la o masă scundă și rotundă, așezată cam pe la jumătatea sălii lungi și înguste. Unul din cei doi era enorm, un urs de om, impresie pe care o amplifica purtând practic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-l umilise din priviri, de pe vremea când îndoise pușca lui William Bonney și o înnodase cu mâinile goale - povești despre goana după aur prin tot felul de orașe miniere, unde bărbații erau bărbați, iar femeile erau recunoascătoare. Dar la momentul sincopei îl plictisea pe domnul Vânător cu povestea lui preferată, spusă deja de o mie de ori, care era unul din motivele poreclei de „Cale-Bătută“. Povestitul repetat, obsesiv, era celălalt. Cale-Bătută Peckenpaw își petrecuse cândva secole din viață hăituindu-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ia o piesă mai mare cu una mai mică. Asta făcea jocul mai interesant pentru el și-i dădea lui Alex șansa să câștige. — E rândul tău, spuse domnul Page. Stop. Au fost, bineînțeles, și unii care au dormit în timpul sincopei temporale. Irina Cerkasova, de exemplu, zăcea nemișcată în patul ei mare, cu baldachin sprijinit pe patru stâlpi, chiar dacă nefinisați, ignorând acea întrerupere a timpului, la fel cum ignora escapada nocturnă a soțului ei. Dacă Fiul Răsare era cea mai înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ochii prin ceață, bărbatul numit Piatră, ghemuit pe drumul pietruit, și femeia cea palidă, călare pe măgarul ei ascultător. Ochii Elfridei îi întâlniră pe cei ai lui Vultur-în-Zbor. își trase sufletul. Stop. TREIZECI ȘI TREI Cât durează un interludiu al ființării? Sincopa temporală trecuse - sau așa li s-a părut celor care au trăit-o - parcă înainte să fi avut timp să se întâmple. Și totuși se întâmplase, iar Elfrida a fost cutremurată de un fior. S-a trezit gândindu-se intens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mea? întrebă Ignatius cu un aer de îngăduință răbdătoare. Păi, acel... acea clipită. Ca și când pentru un moment n-ai mai fi fost acolo. — Ridicol, spuse Gribb. — Nu, zise Vultur-în-Zbor, doamna Gribb are dreptate. A fost ca un hiatus... ca o sincopă a timpului. Uite, uite, uite, rosti Gribb, pierzându-și răbdarea, chestia asta este logic imposibilă. Dacă spuneți că a existat un moment când totul a încetat să mai fie, vă contraziceți. Când totul încetează să mai existe, același lucru se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de după-amiază, reușind astfel să doarmă din nou în timpul unui eveniment important. Elfrida și Vultur-în-Zbor erau la leagăn. Mai precis stăteau pe iarbă, sub frasinul de care acesta era agățat. Erau somnoroși din cauza mâncării și a vinului, dar a doua sincopă i-a trezit pe deplin, zguduindu-i. I-a lovit ca un șoc electric. Existența nici unei ființe vii nu putea fi întreruptă și apoi reluată fără ca efectele ei să fie simțite. A trecut. Elfrida l-a privit pe Vultur-în-Zbor ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ușor și mai comod dacă n-ar fi așa. Dar te doresc. Gata. O făcuse. — îmi iubesc soțul, a spus Elfrida Gribb cu o voce cuprinsă de panică. Noaptea. Irina Cerkasova stătea trează în pat și se gândea la acea sincopă temporală. Un păianjen se târa nevăzut de-a lungul draperiilor de deasupra capului ei, ale baldachinului său grosolan, cu cei patru stâlpi lipsiți de eleganță. Lilieci atârnau de streșinile din afara ferestrei închise. Pentru ea era prima sincopă, iar prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]