4,151 matches
-
apoi comunicarea lor către acesta. Sigur, rămâne la latitudinea terapeutului alegerea momentului comunicării, astfel încât cele comunicate să nu interfereze cu procesul terapeutic. În cazul în care cele comunicate au un conținut negativ, ele trebuie să fie transmise astfel încât să protejăm sinele pacientului și să ne focalizăm pe comportamentul său. În acest fel, dăm credit și permitem pacientului, neevaluat negativ, să se implice în schimbarea comportamentului. În acest context introducem conceptele de „eu comunicare” versus „tu comunicare”. „Eu comunicare” se referă la
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
rostul lor; nimeni nu este etichetat și judecat; nimeni nu este obligat să participe activ sau să Își exprime punctul de vedere; nimeni nu este blamat. Dezvoltarea personală ne oferă o scenă sigură pe care putem face ce știm, permițând sinelui nostru interior să iasă În față, astfel Încât să putem examina ceea ce am acceptat ca fiind adevarat despre o situație sau despre noi Înșine, să permită catalizarea autoacceptării. Călătoria prin dezvoltarea personală este un pelerinaj prin surplusul nostru de realitate, este
TOATE PERSOANELE SUNT SPECIALE ŞI VALOROASE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Cornel BULEA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2127]
-
surplusul nostru de realitate, este o plimbare curajoasă spre noi Înșine prin cele mai adânci cotloane, frici, umiliri, rușine ascunsă, speranțe și În final, din nou spre exterior. Dezvoltarea personală ne oferă o scenă pe care putem expune În siguranță, sinele, astfel Încât surplusul de realitate poate fi Înțeles mai bine. Tehnica este flexibilă, ea nu ne cere să reflectăm Înainte ca surplusul nostru de realitate să fie văzut. În creșterea noastră personală ne scufundăm În propria experiență și apoi ne retragem
TOATE PERSOANELE SUNT SPECIALE ŞI VALOROASE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Cornel BULEA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2127]
-
de fiecare dată când cădea în depresie, începu un soi de joc: proiecta în afara sa un alt Tommaso cu care stătea de vorbă, se contrazicea, se certa. "Convorbiri cu mortul", le numea, iar mortul nu era niciodată proiecția sa, ci sinele propriu țintuit și ferm în figura și greutatea sa de om. În celula de vizavi era un bărbat care de obicei nu era predispus la conversații. Doar în unele zile devenea vorbăreț și își dădea drumul povestindu-și istoria, nicicând
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire Dana Ștefania Brașoavă Căderea în etern Mi-e frică de înălțime și ție nu-ți pasă. Mă obligi să urc treaptă după treaptă pe scara fericirii, amăgindumă că în vărf vom fi doar noi doi, singuri. Pănă
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]
-
voi înceta niciodată să te iubesc. Sacrificiul va dainui dincolo de moarte, iar după ce tu nu vei mai fi, eu voi continua să te am în amintire. Voi iubi căderea în etern, pentru că doar așa vom atinge împreună fericirea supremă... Apocalipsa sinelui Am avut nevoie de o viață să-mi dau seama că nu aș fi fost un Dumnezeu bun. I-aș fi născut pe toți bătrăni și i-aș fi lăsat să întinerească mai mult, în fiecare zi. Veșnicia strănsă întro
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]
-
sufletul meu a rămas primăvară. Nu simți parfumul magnoliilor? Tărziu am înțeles că nebunia asta de a vrea să reclădești din ruine și să cauți zămbetul pe buzele altora în timp ce ție, sufletul îți plănge, te conduce spre o apocalipsă a sinelui. Răsplata mea? Fericirea voastră caută răsplata, eu caut eternitatea. Nimicul îmi zămbește din întuneric, luminănd singurătatea în care mă scufund. Am rămas totuși cu un regret... Mi-e foarte clar că nu aș fi fost un Dumnezeu bun, însă la
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]
-
la cantină); ideologii pesimiste care susțin că instituționalizarea ar trebui să fie abandonată întrucât dă naștere la consecințe negative; ideologii radicale de sorginte marxistă care consideră că ocrotirea rezidențială, în ciuda efectelor negative, oferă alternativa traiului în comun, ceea ce favorizează actualizarea sinelui. Bibiliografie 1. Bocancea, C., Neamțu, G., Elemente de asistență socială, Editura Polirom, Iași, 1999 2. Buzducea Doru, Aspecte contemporane în asistența socială, Editura Polirom, Iași, 2005 3. Miftode Vasile, Teorie și metodă în asistența socială, Editura Fundației Axis, Iași, 1995
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
prezintă o inconsistență în comportamentul său ori nu răspunde deloc. 4.2. Modele internalizate de reprezentare a atașamentului Conform lui Bowlby, în primul an de viață, un copil, prin experiențele timpurii cu persoanele de îngrijire, dezvoltă o reprezentare mintală a sinelui și a figurilor de atașament ce rămân destul de stabile în timp. Modelele internalizate de reprezentare a sinelui și a celorlalți au scopul de a organiza și procesa infomații referitoare la atașament și de a planifica acțiunile viitoare. În etapele următoare
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
atașamentului Conform lui Bowlby, în primul an de viață, un copil, prin experiențele timpurii cu persoanele de îngrijire, dezvoltă o reprezentare mintală a sinelui și a figurilor de atașament ce rămân destul de stabile în timp. Modelele internalizate de reprezentare a sinelui și a celorlalți au scopul de a organiza și procesa infomații referitoare la atașament și de a planifica acțiunile viitoare. În etapele următoare, reprezentarea atașamentului de copilul mic devine fundamentul dezvoltării personalității sale. Bazat pe modelele internalizate de reprezentare a
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
el înseamnă "să ne regăsim nivelul fidelităților noastre profunde, pentru a ne lua angajamentele esențiale"; el cere vigilență, luciditate și mai ales coerență (Salomé, 2002, p. 121). Potrivit autorului francez, "a exista în plan relațional înseamnă a ieși din definirea sinelui pe care celălalt încearcă să ne-o impună, cu diplomație și uneori cu multă ... dragoste și interes" (2002, p. 124). Drept consecință, să nu ne lăsăm înlănțuiți în imaginea pe care ne-o atribuie și în care ne constrânge celălalt
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
atunci când nu știm să gestionăm furia, ajungem la violență. Furia și violența sunt două contexte afective și comportamentale diferite. Raportată la violență, mânia desemnează agresivitatea biofilă (acel tip de agresivitate pus în slujba apărării și a conservării vieții); este "afirmarea sinelui în fața altuia, precizarea limitelor care nu trebuie depășite, refuzul a ceea ce nu provoacă suferință" (Filliozat, 2006a, p. 107). O persoană care nu știe și nu reușește să-și exprime furia este adesea o victimă neputincioasă. Mânia nu vorbește decât despre
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
li se pare că n-au fost bine înțeleși ori au fost neglijați de către interlocutori" (Holmes, Holmes, 2001, p. 105). Aceștia dovedesc aspectele sănătoase ale furiei: respectiv, puterea ei de a curăți și de a limpezi, puterea de afirmare a sinelui/eului, puterea de a trage linie, de a delimita un teritoriu pe teren alunecos și nesigur (ibidem). Prin urmare, sunt și oameni pentru care furia nu este contagioasă; ea nu-i atrage/nu-i angajează într-un cerc vicios. O
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
explică știința sentimentele, București, Editura Humanitas. Dawson, M. (2007), Iertarea, București, Editura For You. De Lassus, R. (2000), Analiza Tranzacțională. O metodă revoluționară pentru a ne cunoaște și a comunica mai bine, București, Editura Teora. De Lassus, R. (1999), Descoperirea Sinelui, București, Editura Teora. Demarais, M., White, V. (2006), Prima impresie, București, Editura Curtea Veche. Descartes, R. (1984), Pasiunile sufletului, București, Editura Științifică și Enciclopedică. Dryden, W. (2000), Cum poate fi depășită starea de supărare: când ajută și când rănește supărarea
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
idealul cerut de ea este unul hiperdimensionat. Ne aflăm în fața unor norme de excelență tot mai constrângătoare. Suntem somați de o voce invizibilă și de o voință generală să fim (mereu) cei mai buni. "Suntem tiranizați de un "absolut al sinelui" care se instalează în interioritatea noastră ca un judecător nemilos, în ochii căruia nimic din ceea ce facem și nimic din ceea ce suntem nu va fi niciodată satisfăcător" (Lacroix, 2009, p. 57, s.a.). Cu un atare ideal, mereu vom avea impresia
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
justifică și nu confirmă interpretarea. Mai mult, el susține că interpretările persoanei depresive asupra propriei experiențe sunt influențate nu atât de realitatea experimentată, ci de emoțiile sale legate de respectiva experiență. Beck sugerează că persoanele depresive prezintă o schemă a sinelui negativă care dă naștere gândurilor automate și tiradei cognitive. El se sprijină în formulările sale pe dezideratul tuturor modelelor cognitive care susține că procesele cognitive mediază toate răspunsurile comportamentale și emoționale sau, altfel spus, simțim ceea ce gândim". Teoria cognitivă a
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
asupra propriei persoane, viziunea negativă asupra experiențelor curente în lume și perspectiva negativă asupra viitorului. Viziunea negativă asupra propriei persoane se referă la autopercepția persoanei depresogene în termeni de incapacitate, lipsă de merite, deficiență fizică sau morală. Această viziune asupra sinelui are la bază biasări în memoria persoanei depresogene legată de prezent și trecut. Viziunea negativă asupra experiențelor curente din lume este relevată de termeni ca: suprasolicitant, cu obstacole, dificil de întreprins. Studiile indică faptul că persoanele depresive percep o rată
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
abordare este astăzi mult mai răspândită. Ea este deosebit de prizată în interpretările multor practici, mai ales că societatea modernă a eliberat indivizii de anumite grupări constrângătoare care le atribuiau roluri și statute controlate. Această perspectivă descrie modurile de construire a sinelui, de negociere a propriei imagini în interacțiuni. Fiecare își "bricolează" identitatea (Yonnet, 1999; Mendras, 1988; de Certeau, 1987 și 1990). Sociologii contemporani preocupați de studiul formelor populare ale practicilor încearcă să reabiliteze mass-media prin această pârghie identitară, în măsura în care versiunea critică
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
nu se produce decât un răspuns direct. Definire și identitate Interacționiștii americani descriu activitatea socială ca o muncă de definire care s-a soldat cu problema (identitară) a construcției "sinelui" în relație cu ceilalți. Mead a inițiat această abordare (Spiritul, sinele și societatea, 1934), care i-a influențat ulterior pe Blumer, Hughes, Goffman (1922-1982), Strauss și Becker. • Identitatea: definire de sine și definire a celorlalți Goffman și-a axat sociologia pe descrierea interacțiunilor (autoprezentare, relații în public). El s-a arătat
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
iubi pe noi înșine. Dacă aceste produse nu sunt demne de iubit, suntem introduși într-un loc narcisistic unde pierdem din vedere munca însăși și ne concentrăm numai asupra nevoilor personale. Munca noastră preia din calitățile narcisiste atunci când nu reflectă sinele în suficientă măsură. Căutăm să reparăm narcisismul încercând să dăm strălucire realizării, să găsim satisfacții în recompense cum ar fi banii, prestigiul și celelalte podoabe ale succesului. Banii și munca sunt două elemente strâns legate. Desprinzând preocuparea pentru profitul financiar
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
această distincție, este criticat de Hegel că rămâne de fapt, cu toată filozofia lui, la intelect. Voiam să vă vorbesc însă mai ales despre transcendental. Nu se poate face filozofie fără transcendental, deci fără o tragere a lucrurilor în "dincoacele" sinelui dătător de temei. De la Kant încoace, filozofia nu mai merge către transcendent, ci progresează regresiv, prin retragerea în orizonturile tot mai largi ale lui "dincoace". Heidegger este cel mai bun exemplu, astăzi, de regresivitate bună, și este jalnic să vezi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
platonismului. Ideile lui Platon nu existau la Platon în zona lui ekei, a unui "acolo" rupt de realitatea lui "aici". Augustin, cu vorba "e în noi ceva mai adânc decât noi înșine", l-a tradus autentic, în transcendental, în deschiderea sinelui. Existăm în orizontul Ideii, întru Idee, și fiecare Idee e sporită de orice nou individual care apare și există întru ea. Platon nu era ceea ce a devenit, și vulgaritatea de a vorbi despre o cezură care ar rupe realitatea de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sexualității își vede moartea cu ochii, ea creează dificultăți și este pusă în discuție. În contactul sexual în care finalitatea nu mai este procreația, omul poate face din celălalt, din tovarășul de plăcere, prilejul pentru a obține prima treaptă către sinele lărgit. Cuplul poate trimite oricând la sensul înalt al Erosului și la o deschidere către Idee. Iarăși, sexualitatea fără procreație poate rămâne oricând rezervorul hormonal al poeziei etc. În schimb, vorbind despre sex, Freud, Reich sau Foucault sânt purtătorii de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
e un medic, cum vrea Nietzsche sau cum spune budismul - că Legea e terapeutică. În ce vă privește pe voi, mă consider un simplu îmblînzitor. Încerc să vă mai domolesc animalitatea, răsfățul, nemulțumirea, încerc să vă fac să treceți de la sinele individual la cel lărgit. Vă edific în măsura în care vă învăț că a trăi în spirit înseamnă a intra în sinele lărgit, care înseamnă a-l integra pe altul, fie el și celălalt, adversarul. Spiritul e punctul unde se sting diferențele eului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
voi, mă consider un simplu îmblînzitor. Încerc să vă mai domolesc animalitatea, răsfățul, nemulțumirea, încerc să vă fac să treceți de la sinele individual la cel lărgit. Vă edific în măsura în care vă învăț că a trăi în spirit înseamnă a intra în sinele lărgit, care înseamnă a-l integra pe altul, fie el și celălalt, adversarul. Spiritul e punctul unde se sting diferențele eului simplu. Nu poți trăi în cultură rămânând în puținătatea eului. Trebuie să uităm într-o măsură de noi, să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]