2,620 matches
-
lactate; lapte bun; lună; lup; melc; mia; mic; miei; mieluț; mioriță; miros urît; miros; modestie; murdară; naivitate; neam; neghiob; neinteligent; nevinovat; nivel; oală; oier; orb; paie; păr; pășune; pletoasă; portieră; prietenie; producție; prost; prostie; prostime; răgea; sacru; simbol; simpatică; slabă; smerenie; stearpă; steaua; tata; telemea; tînără; tocană; țară; urît; urîtă; vară; venit; vițel; zdravăn; zoofilie (1); 804/163/50/113/0 oală: mîncare (221); vas (56); cratiță (55); spartă (40); ciorbă (39); lut (31); sarmale (30); tigaie (20); mare (16); supă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
plictiseală; poker; pomană; pompă; Popa Tanda; popă; cam toți popii; poveste; predică; prefăcut; preoteasă; preotul; profit; prostul; rabă; rang; rasă; răzătoare; rea; reprezentant; repulsie; respect; roabă; rochie; sacru; sat; satan; satană; sceptru; sfătuitor; sfinte; sfințenie; sfințire; slujitor; slujitor domnului; slujnic; smerenie; spaimă; spirit; spovedire; straie; sur; șarlatan; șmecher; Teodosie; teolog; veselă; veșminte; vot; :) (1); 786/175/49/126/0 porni: începe (68); pleca (63); merge (50); drum (48); mașina (47); start (34); la drum (31); a începe (28); mașină (28); opri
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
2); dor (2); favoare (2); iertare (2); insistent (2); închinăciune (2); mama (2); mîini (2); mîini încrucișate (2); mult (2); neputință (2); nu (2); părinți (2); politețe (2); popă (2); prieten (2); primi (2); ruga (2); sănătate (2); slujbă (2); smerenie (2); tare (2); te rog (2); umil (2); ajuta; pentru ajutor; altar; antihrist; apel; a apela; apropierea de Dumnezeu; ardoare; ars; asculta; ascultare; așteptări; a avea credință; a avea nevoie; Biblie; bine; blîndețe; bogăție; bou; bunăvoință; bunica; bunică; calm; cărți
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
rugă (7); divinitate (6); iertare (6); rugăminte (6); crez (5); pace (5); suflet (5); Tatăl nostru (5); Iisus (4); meditație (4); necaz (4); nevoie (4); altar (3); amin (3); biblie (3); carte (3); frumoasă (3); mulțumire (3); pocăință (3); seară (3); smerenie (3); spovedanie (3); bunica (2); cere (2); divin (2); Doamne! (2); la Dumnezeu (2); durere (2); genunchi (2); interesantă (2); încredere (2); înțelepciune (2); liniște sufletească (2); mare (2); milă (2); minciună (2); minune (2); nădejde (2); odă (2); plecăciune
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
îi găsește răspunsul: „A Nimicului” (I, 21). Este răspunsul care precede uimirea, nepredicatizată, privind febra în stare pură și strigătul înghețat. Ce-i urmează? Orgoliul: „Să ai sentimentul obsedant al propriului neant nu înseamnă să fii umil, nici vorbă. Puțină smerenie, puțină smerenie Ă mi-ar trebui mai mult ca oricui. Dar senzația nimicului meu mă umflă de orgoliu” (I, 21). Așa încât, angoasa generată de sentimentul nimicului trăit în fața oglinzii se transformă într-o re-fundamentare a egoului; sinele se hrănește din
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
răspunsul: „A Nimicului” (I, 21). Este răspunsul care precede uimirea, nepredicatizată, privind febra în stare pură și strigătul înghețat. Ce-i urmează? Orgoliul: „Să ai sentimentul obsedant al propriului neant nu înseamnă să fii umil, nici vorbă. Puțină smerenie, puțină smerenie Ă mi-ar trebui mai mult ca oricui. Dar senzația nimicului meu mă umflă de orgoliu” (I, 21). Așa încât, angoasa generată de sentimentul nimicului trăit în fața oglinzii se transformă într-o re-fundamentare a egoului; sinele se hrănește din cunoașterea caracterului
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
un loc scepticismul ca fiind „forma cea mai subtilă de intoleranță” (I, 260). Or, cum vom vedea, Cioran joacă adesea, și nu numai datorită lucidității acide pe care scepticismul o presupune, spectacolul intoleranței. El recunoaște că a devenit sceptic „din smerenie și din orgoliu rănit” (I, 174) și se simte „mai aproape de nebunia împăraților decât de înțelepciunea stoicilor” (I, 174). Oricum, la el, de la înțelepciune la nebunie nu-i decât un pas, pe care Cioran nu-l face, rămânând, fără voie
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
un fitecine. Rușine și disperare. Vai de cel ce nu și-a învins numele!”. Or, cu toate eforturile pe care le face și cu tot disprețul de care e în stare, nu a făcut-o. „Pentru un ceas de adevărată smerenie”, ar da toate talentele pe care își închipuie că le are. Ar ajunge astfel la modestia care înseamnă fericire. „Trebuie o doză de vanitate și de orgoliu ca să suferi și să te plângi de ceea ce ți se întâmplă” (II, 24
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Tolstoi avea să sfârșească în tristețe, lehamite și silă” (I, 178). Ce înțelege oare Cioran prin sfințenie? La un moment dat, când aduce în discuție o dispută între sfântul Macarie și diavol, afirmă că atributul tare al sfințeniei ar fi smerenia. Or, în umbra sfințeniei Cioran întrezărește tarele orgoliului: „Sfințenia n-are nici un sens, dacă o asimilăm smereniei. Ea este, dimpotrivă, un fenomen de orgoliu incandescent” (III, 228). Sfințenie și demonism, deci. Așadar, iată-l pe Cioran având nostalgia sfințeniei. Pe
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
La un moment dat, când aduce în discuție o dispută între sfântul Macarie și diavol, afirmă că atributul tare al sfințeniei ar fi smerenia. Or, în umbra sfințeniei Cioran întrezărește tarele orgoliului: „Sfințenia n-are nici un sens, dacă o asimilăm smereniei. Ea este, dimpotrivă, un fenomen de orgoliu incandescent” (III, 228). Sfințenie și demonism, deci. Așadar, iată-l pe Cioran având nostalgia sfințeniei. Pe de altă parte, demonic și cinic, își spune: „În absolut, contează prea puțin dacă ești escroc sau
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ce ascunde ea? [ identitatea umană prin asumarea vieții mănăstirești?] • Există în uniforma monahală vreo piesă care poate fi considerată simbol al măștii? [camilafca (acoperământul capului) simbolizează vălul cu care călugării își acopereau chipurile în vremurile de demult ca rezultat al smereniei și spre a nu fi recunoscuți în lume]. (Anexa I) Călugărul, în monahism, își asumă ascultarea nesilită (obediența), sărăcia de bună voie și castitatea. Există însă un moment în care călugărul poate să își înnoiască aceste angajamente într-un mod
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
și film, am cunoscut clipe minunate familiale, ne-am spus necazurile și durerile, ne-am ajutat în restriște, mergem mai departe în "aceeași formație". Mă descurc cu greu în valul de amintiri și gânduri care mă copleșesc; un sentiment de smerenie mă subjugă și mă cucerește, un soi de venerație care mă distanțează și mă îndeamnă la o plecăciune în fața personalității sale, o smerenie ca o îmbrățișare, ca un sentiment de mândrie pentru el și pentru toți oamenii de valoare pe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
formație". Mă descurc cu greu în valul de amintiri și gânduri care mă copleșesc; un sentiment de smerenie mă subjugă și mă cucerește, un soi de venerație care mă distanțează și mă îndeamnă la o plecăciune în fața personalității sale, o smerenie ca o îmbrățișare, ca un sentiment de mândrie pentru el și pentru toți oamenii de valoare pe care i-am cunoscut și m-am format odată cu ei. Mulți dintre ei ne-au lăsat "cu plânsul și cu toamna" și iar
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și stridențele. Ambiguitatea, pe care o condamnă în poezie savanții sau filosofii, care caută în toate o tălmăcire definitivă, e înțeleasă de Alexa Visarion ca o comuniune între teatru, poezie și ființă, ca un refuz al certitudinii narcisiste, ca o smerenie și frică a omului în fața definitivului. Alexa Visarion opune certitudinii din actul interpretării autenticitatea de simțire subiectivă, paradoxul. Controlează mimesis-ul prin eliberarea expresiei, prin ducerea stării la paroxism sau înghețarea ei. Lupta lui ca regizor sau scenarist cu capcana mimesis-ului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Mitropolitul Neofit (1739-1753), de exemplu, nu alcătuiește astfel de rapoarte către domn. Actele sunt emise în numele său și îi poartă semnătura, înche indu se astfel: „Și așa am judecat și am hotărât cu frații arhierei întărind cartea aceasta cu iscălitura Smereniei Noastre.“ Nici mitropolitul Grigore (1760-1787), în prima parte a păstoririi sale, nu alcătuiește anaforale către domn. Hotărârea este luată de el și de arhierei sau clericii Mitropoliei. Această practică are loc odată cu domnia lui Alexandru Ipsilanti și ar trebui legată
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
clarat al acestor acte este de a afla adevărul în cercetarea anumitor pricini. Un groaznic blestem se aruncă asupra celor care ar ascunde adevărul sau care ar mărturisi strâmb. Blestemul se construiește astfel: „Iată că vi s-au făcut de la Smerenia Noastră această carte cu mare blestem și cu groaznică afu risanie asupra voastră. Ci de să fie așa și temându-vă de Dumnezeu și de sufletéle voastre de veți mărturisi adevărul cine precum veți ști și va fi să fiți
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
felu de trai și de viață au între ei, care va tăgădui adevărul, acela să fie pro clet și afurisit de domnul nostru Iisus Cristos și de 318 sfinți părinți de la Nichea și de sfintele soboare (concilii), așișderea și de smerenia noastră. Hierul și pietrele să să to pească și să să răsipească, iar trupul aceluia dupre moarte să rămâie întreg și nedezlegat. Parte și lăcuire să aibă la un loc cu Ariia, să moștenească bubele lui Ghezeu și să-l
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
dumneaei că doar sunt obraze de cinste și, atât cât mai există șanse de împăcare, de ce să renunțe, conchide Prea Sfinția Sa. Nici dumnealui, nici dumneaei n-au de gând să cedeze în fața „cuvintelor duhovnicești“ și a sfaturilor oferite. Și „neputând nici smerenia noastră cu nici un mijloc a-i împăca și fiind precum am zis mai sus lucru dovedit“, divorțul se acordă. Lovitură de teatru însă: zestrea nu poate fi confiscată pentru că soțul a reprimit-o în patul conjugal, chiar dacă a prea cur
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
ispiti a nu păzi cinstea bărbatului“. În anumite împre ju rări, consiliul constată că nu poate aplica acest tip de pedeapsă ori cât de mult ar dori și oricât de mult ar merita vinovata. Viața la mănăstire presupune frică și smerenie din par tea condamnatei, o oarecare acceptare a sancțiunii sau cel puțin o conștientizare a infracțiunii comise. Soborul crede că penitentei i se oferă șansa să se căiască și să se îndrepte. Această politică are nevoie de doi actori pentru
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
duhovnicească a omului, a devenit cel mai mare revoluționar moral creștin, dornic de un reviriment spiritual profund în viața credincioșilor săi, pentru aceasta folosindu-se de forța invincibilă a iubirii și a argumentelor scripturistice. Însăși viața sa petrecută în sărăcie, smerenie și în toată austeritatea, era un exemplu grăitor. Ducând o astfel de viață, a avut curajul de a mustra păcatul, chiar când era săvârșit de împărat, conducător al Imperiului. Și totuși era blând și mângâietor cu oamenii sărmani, cu cei
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
adevărate. Milostivirea reprezintă și o dovadă a umanității proprii. Compătimirea îl face pe om mai sensibil, mai smerit și mai uman. Binecuvântările divine care îi inundă ființa celui milostiv, veselia inimii și seninătatea feței, lacrimile de bucurie curată și sinceră, smerenia și nădejdea bunurilor veșnice sunt urmare firească a compătimirii aproapelui și a milosteniei. Din cele arătate până acum, citând scrierile Sfântului Vasile, se poate ușor conchide că milostenia are o importanță deosebită în viața oricărui creștin și ea este indispensabilă
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
duhovnicească a omului, a devenit cel mai mare revoluționar moral creștin, dornic de un reviriment spiritual profund în viața credincioșilor săi, pentru aceasta folosindu-se de forța invincibilă a iubirii și a argumentelor scripturistice. Însăși viața sa petrecută în sărăcie, smerenie și în toată austeritatea, era un exemplu grăitor. Ducând o astfel de viață, a avut curajul de a mustra păcatul, chiar când era săvârșit de împărat, conducător al Imperiului. Și totuși era blând și mângâietor cu oamenii sărmani, cu cei
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
îndruma. Spiritualitatea să se manifestă pe masura ce apar anumite situații, insă întotdeauna este evidențiata printr-o anumită cumpătare. Cu sufletul înflăcărat, „purtat de natură harului sau și de asprimea ascezei, episcopul Cezareii consacră învățăturii sale și mai ales poziției sale, cumpătarea, smerenia și comuniunea între credincioși”{\cîte 38}. Renumit că predicator, nu pierdea nici o ocazie să se adreseze oamenilor pe probleme de doctrina. Nu ni s-au păstrat prea multe predici de la el, dar cele pe care le avem la îndemână și
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
mult, sufăr, dar este foarte frumoasă boala mea. O simt ca iubire a lui Hristos. Mă străpung la inimă și mulțumesc lui Dumnezeu. Este pentru păcatele mele. Sunt păcătos și Dumnezeu Se străduiește să mă curățească (se vede aici marea smerenie a acestui cuvios părinte îmbunătățit duhovnicește și harismatic - n. n). Atunci când eram de șaisprezece ani, Îl rugam pe Dumnezeu să-mi dea o boală grea, un cancer, ca să mă doară pentru iubirea Lui și să-L slăvesc în durere. Multă
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
să vă rugați pentru mine. Harul lui Dumnezeu mă ține. Mă străduiesc să mă dăruiesc lui Hristos, să mă apropii de Hristos, să mă unesc cu Hristos. Asta o doresc, dar n-am izbutit-o încă - n-o spun din smerenie. Dar nu-mi pierd îndrăzneala. Stărui. Mă rog să-mi ierte Dumnezeu păcatele. Am auzit pe mulți spunând: <<Nu pot să mă rog>>. Eu așa ceva n-am pățit. Numai în ziua neascultării mele în Sfântul Munte am pățit asta. Nu
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]