22,065 matches
-
porumb neprășit și aș vrea să termin astăzi. Buruianul a crescut mai mare decât porumbul și e gata, gata să sufoce bietele plante. Eu cred că n-ai minte, femeie! Mai bine du-te acasă și trage un pui de somn și apoi, când se mai lasă puțină răcoare, poți merge să-ți termini treaba. Fa, Antoneto! Ia mai lasă-mă tu cu sfaturile tale, eu am pornit să fac un lucru și nu mă Întorc din drum. Spunând acestea, fără
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
acasă fără pilă, ciocan și bucăți de lemn, să fie acolo În caz de nevoie. Ei! Aproape o binecuvântare viața la țară, dar fără muncă nu prea reușeai să faci față greutăților. Noaptea trecea cum trecea, și când Îți era somnul mai dulce, trebuia să sari grabnic din pat, să dai de mâncare la animale, să pregătești bagajele și să le scoți la poartă, ca atunci când ajungea tractorul cu remorca, să nu mai piardă prea mult timp, așteptându te. Când remorca
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
00. Pentru a putea fi prezentă la prima oră, care Începea la 8.00 fix, trebuia să-mi pun ceasul să sune la ora 4.00, să am timp să mă spăl, să mă Îmbrac și să fug la gară. Somnul de dimineață este cel mai profund și mai plăcut. Îmi era atât de greu să mă smulg din brațele acestei blânde și divine adormiri. Nu de puține ori mi se Întâmpla să pierd primul tren și să plec cu următorul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
bine așa. Încercam să mă conving de acest lucru, Încercam să mă amăgesc, de fapt. Până la urmă, cine este el pentru mine!? Un necunoscut, apărut așa, ca din senin, și care m-a făcut pentru o clipă să tresar din somnul deznădejdii mele. Ar fi bine să privesc lucrurile de la o oarecare distanță, la rece, firesc și să nu dau curs nici celei mai mici frământări interioare. Dar, biata inima-mi naivă! Nu știu dacă trebuie să-i aduc mereu reproșuri
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
dacă ai nevoie de ceva, te rog să mă chemi!. Un lucru ciudat se petrecuse În sufletul și psihicul meu. Timp de două luni, am fumat țigară de la țigară și am băut cafea. Nu-mi era foame, nu-mi era somn. La un moment dat, organismul a cedat. Începuse să se instaleze o frică Îngrozitoare. Îmi era frică de oameni, frică de moarte, frică de viață. Depresia mă pândea la fiecare colț. Simțindu-mă din ce În ce mai slăbită, un gând palid, abia reușind
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
garantează seriozitatea elevilor. Era convinsă că nici unul nu va recita, că vor face glume proaste și chiar vor pleca. Nu credea că-i va putea determina să iasă În stradă. Nu! După primirea acestui mesaj, am avut o noapte Îngrozitoare. Somnul a dispărut cu desăvârșire, lăsând loc zbuciumului și neputinței. Vedeam cum visul meu se risipește precum ultimele razele de lumină În brațele nopții. A doua zi m-am dus În graba mare la C. Valeria și i-am povestit despre
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu Domnu!, de ce trebuie să mă frământ eu atât de mult?! Cum dormisem foarte puțin În noaptea dinaintea plecării, oboseala Începuse să-și spună cuvântul. Am venit În cameră, unde era răcoare și bine și am tras un pui de somn. Trebuie neapărat să precizez că lăcașul este Înconjurat de o parte și de alta a aleii despărțitoare de o livadă destul de mare, ca și suprafață, unde sunt cultivați: meri pitici, peri, pruni, cireși, vișini, nuci, viță de vie... După ora
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
în toate încercările vieții și o întărise în credință și nădejde în Fiul ei. Apoi suspină ușor și-și dădu sufletul în mâinile îngerilor luminoși. Deșteptarea Când ai binevoit să intri și în casa mea, Doamne, m-ai aflat dormind somnul cel adânc și greu. Ai așteptat ceva timp ca să mă trezesc, dar eu continuam să dorm în nesimțire. M-ai atins cu mâna Ta, am simțit, dar nu mă puteam trezi. M-ai chemat pe nume. Am auzit bine glasul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
auzit bine glasul Tău și am deschis ochii ca să te văd. Era plină de o lumină casa mea, care emana o căldură ce-mi mângâia sufletul. Mă priveai cu ochi plini de dragoste și, zâmbind, mi-ai zis: - Ajunge atâta somn! Deșteaptă-te! E timpul să faci ordine! Te-ai îndreptat spre ușă și, înainte de a pleca, m-ai privit încă o dată și mi-ai zis că te vei întoarce curând. Și ai plecat. Eu, deși eram trează, credeam că visez
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și cât de străină eram, mi se ridica un nod în gât care mă făcea să sufăr. Nu știu anume care era cauza suferinței mele, dar simțeam că în sufletul meu se petrecea ceva deosebit. Parcă se trezise dintr-un somn adânc și realiza ce mult pierduse în tot răstimpul cât dormise. După servirea mesei, au început discuțiile, povestirea diferitor istorioare, atât din viață, cât și din cărți, experiențe trăite, sfaturi pentru cei mai tineri... Tot ce se vorbea era ca
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Dosia, vecina noastră cea iubită, care o iubea pe Maica Domnului mai mult decât își iubea propria viață, venea prin întuneric la noi acasă încărcată cu de toate. Bătea la ușă și tata îi deschidea. Ne trezea pe toți din somn și, așa cum stăteam așezați la locurile noastre, ne punea le piciorușe mai întâi un șervet, peste care apoi punea tot felul de dulciuri și bunătăți pe care le pregătea din timp: bomboane, covrigei, biscuiți, cubușoare de zahăr, nuci și mere
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mă așezam lângă gard jos și mă uitam ore întregi cum se jucau copiii. Îi consideram fericiți și nu puteam înțelege de ce eu nu aveam voie să intru să mă joc cu ei. Apoi, când copiii plecau la amiază la somn, fugeam acasă ca să văd ce făcea mama. Fratele cel mai mare studia la școala de iluminare culturală din orașul Soroca. Îi plăcea mult muzica. Părinții adunaseră ceva bani și îi cumpăraseră un acordeon. Nu-mi amintesc multe despre el, eram
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și eu, i-am răspuns. Ea îmi puse Biblia în mână și îmi arată cu degetul versetul pe care-l căutase: - Citește aici, dacă zici că ai învățat a citi. Eu am început a citi: „Și trezindu-se Iosif din somn, a făcut așa cum i-a poruncit îngerul Domnului și a luat-o la sine pe femeia sa. Și nu a cunoscut-o până ce ea L-a născut pe Fiul ei. Și i-au pus acestuia numele Iisus.” (Matei 1, 24-25
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
satul. Femeile și noi, toți copiii, stăteam mai departe, de unde priveam speriați la limbele de foc ce cuprindeau tot ce găseau în calea lor. Părea că balaurul din poveste ar fi dormit ascuns în biserică și, atunci, se trezise din somnul lui, suflând și împrăștiind foc în toate părțile, vrând să șteargă toată urma ei de pe pământ. Bărbații alergau cu gălețile pline cu apă, pentru a stinge focul cu care era imposibil de luptat. Au fost informați, desigur, și pompierii care
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
colțul cel mai întunecos al coridorului și așteaptă să intre toate femeile în cabinet. Ea va fi ultima, desigur ultima. De câte ori iese din cabinet, doctorul aruncă câte o privire spre ea. Nu-i mai e greață, nu-i mai e somn, poate fi tăiată cu fierăstrăul, nu ar curge o picătură de sânge. Deodată se iscă o forfotă mare, doctorul strigă o asistentă care seamănă cu o faraoană. "Pregătește trusa". Aruncă altă privire spre ea și intră în cabinetul de vizavi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de pe maluri, aș vrea să mă scufund în pădurile de corali, voi dormi, voi dormi, simt cum sufletul mi se scurge din trup ca un vin vechi, aproape leșinată mă târăsc pe pajiște, în jurul meu fojgăiesc siluete vagi, mi-e somn, sunt singură la capătul lumii... Mă voi întoarce la Circular Quay, de acolo voi merge pe Pitt Street, până la Queen Victoria Building, de unde voi lua un autobuz care mă va duce spre casă, voi merge pe Pitt Street în pas
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vene simțea o adiere răcoroasă. "Izi, izi", spunea acesta mângâindu-i ceafa. După câteva clipe, lungi, se desprinse din brațele lui cu sentimentul că vine de undeva de departe, dintr-un fel de călătorie hipnotică. Se simțea liniștită, îi era somn. Se îndreaptă spre dormitor fără o vorbă. Se simte ca o găină inutilă. O găină de care, din când în când, cuiva trebuie să i se facă milă. Nu mai vrea să se lase copleșită de tristețe, mai bine să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
că am fost împreună în străinătate. Trebuie să fii tâmpit să auzi cum sună o vioară ca o orchestră și să nu-ți pui problema harului". Se îndreaptă spre grajduri în întâmpinarea colegului său. Acesta are încă ochii lipiți de somn, la nouă dimineața, când cei de la C.A.P. sunt deja obosiți de treburile zilei. Alături de el, o femeie cam la 35 de ani, îmbrăcată ca un "neocolonialist", în pantaloni, cu o cămașă de in topit, bine mulată pe trup. Părul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe Iisus Cristos, dar nu a reușit nici una, nici alta. A ațipit lungită pe pat și l-a visat... s-au întâlnit, în pripă, au făcut sex grăbiți, ca între două trenuri, după care el s-a scufundat într-un somn adânc, s-a trezit precipitat, cu un fir de salivă în colțul gurii, cu ochii împăienjeniți de somn, ea lucidă, cu toți nervii întinși la maximum, cu o durere insuportabilă în coșul pieptului, s-au despărțit, ea cu un surâs
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
visat... s-au întâlnit, în pripă, au făcut sex grăbiți, ca între două trenuri, după care el s-a scufundat într-un somn adânc, s-a trezit precipitat, cu un fir de salivă în colțul gurii, cu ochii împăienjeniți de somn, ea lucidă, cu toți nervii întinși la maximum, cu o durere insuportabilă în coșul pieptului, s-au despărțit, ea cu un surâs amar, el cu zâmbetul acela catifelat... S-a trezit cu tot trupul plin de imaginea lui, Doamne, îi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
toată femeia pare cuprinsă de flăcări. Zinzin și Sandei, perechea perfectă, Zinzin sfâșiind cerul cu sunetele viorii, Sandei posedând pianul ca pe o dihanie scoasă din minți, în sală, Aide, spectatoarea fidelă, topită în beznă, cina în trei, poveștile deocheate, somnul din zorii zilei, senzația de ieșire din timp, revenirea la treburile zilnice ca după o amnezie îndelungată, lucrurile din jur par învechite, casa pustie, oamenii păpuși bezmetice, prăfuite, chiar corpul ei suferă schimbări substanțiale după un astfel de concert, întotdeauna
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a extras, se așează cu capul în poala lui Mihai, acesta zâmbește încurcat, Silvia mormăie în timp ce adoarme: "Să scoți din sacoșa aia împuțită și restul șampaniei", stau lângă Mihai, în jurul nostru se țese pustiul, cele două femei au alunecat în somn ca în moarte, Mihai vrea să-mi mai toarne șampanie dar paharul meu e plin, stau cu mâinile în poală, cu ochii uscați, fără lacrimi, cu un zâmbet amar pe față. Vacarmul din jurul nostru se întețește, pe monitoare spectacolul a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Dumnezeului ei, de acolo s-au înălțat în înaltul cerului, atât de departe și de adânc, încât, urmărindu-le, a uitat cu totul de Maria și de toate câte se petreceau în peșteră, s-a trezit dimineața, ca dintr-un somn lung și odihnitor, a văzut-o pe Maria cu zâmbetul acela fericit pe față, s-a apropiat de ea, a mângâiat-o pe față, a aprins o lumânare, așa cum au învățat-o măicuțele și cum a făcut mama ei când
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
peștera s-a umplut de lumină, Maria în rochie de mireasă cântă la pian, în cealaltă parte a peșterii stă băiatul din Clădirea Albastră, închide ochii și continuă să cânte la pian, împreună cu Maria. S-a trezit vlăguită. Îi este somn, își simte trupul greu, plin de sudoare. Ar vrea să rămână aici pe piatră, să se usuce așa cum s-a uscat trupul Mariei, închide ochii, dar în ochii minții îi apar mâinile acelea rău mirositoare, gurile căscate, ecourile bufniturilor în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Mariei ating clapele pianului, clapele se mișcă, Sandei deschide ochii și o vede pe Maria cântând la pian, îmbrăcată în rochia ei de mireasă, sunetele pătrund în trupul ei ca picurii de miere, închide ochii și se cufundă într-un somn odihnitor. 15 ianuarie 2009, Sydney Stau în fața femeii de ceară, o tânără cocoțată pe un piedestal, piedestalul este confecționat dintr-o cutie de carton. Stau și mă uit la silueta ei perfectă, este îmbrăcată într-o rochie ponosită, cu crinolină
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]