2,499 matches
-
Nova, se așeză la primul rând de rame. La celelalte strapazane își făcu loc un lungan într-un pardesiu gri, cu carouri gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă voluminoasă, burdușită. Înainte de a-și pune geanta între picioare, o deschise și șopti ceva spre interiorul ei, cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lor. La a treia pereche de vâsle se așeză un altul, și el înalt, burtos, cu chica roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu, strălucitor ca aura mâțelor negre, de parcă îl unsese din belșug cu untură de rechin. Pe piept îi spânzura un gherdan gros, din aur roșiatic, de care atârna un craniu minuscul, cu fălcile larg deschise, de parcă s-ar fi topit de râs. La ghionderul din capătul barcazului se strecură printre cei de la rame un ins slab, înalt, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
În odaie prin unghere S-a țesut păinjeniș Și prin cărțile în vravuri Îmblă șoarecii furiș. În această dulce pace Îmi ridic privirea-n pod Și ascult cum învelișul De la cărți ei mi le rod. Ah! de câte ori voit-am Ca să spânzur lira-n cuiu Și un capăt poeziei Și pustiului să puiu; {EminescuOpI 106} Dar atuncea greeri, șoareci, Cu ușor-măruntul mers, Readuc melancolia-mi, Iară ea se face vers. Cîte-odată... prea arare... A târziu când arde lampa, Inima din loc îmi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
aripile de la picioare și cad pe pământ. Până își revin, trebuie să construiască pas cu pas, înainte și înapoi, ca și cum atunci ar învăța tangoul. Unii, după ce au învățat pașii, nu mai au timp să danseze... Cu prudență Uneori mi se spânzură cuvintele în vârful limbii ; aș vrea să-ți spun atâtea dar ce folos că nu te am. Te-ascunzi sub fruntea-ți grea, ai ochii ispitiți și-ntunecați iar eu am rămas cu toarta unui vis ce ieri s-a
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
plecat peste hotare, izgoniți de sărăcie și de situația precară. Orfani de țară, duc în suflete dureri, iar dorurile lor se transformă în lacrimi. Ană, mai reziști în strâmtoare? Dar tu, Mărie? Aprinde o lumânare, femeie, că ți s-a spânzurat bărbatul înglodat în datorii. Libertatea este împănată cu iluzii; feliile se împart pe săturate. Mai doriți? Dimineți de iarnă în criză Ce monotonă este viața, iarna, în „criză”! Acasă, la serviciu, acasă, nu te abați din drum. Dimineața parcă ești
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
spune Jake, fiecare lucru la timpul său. Capitolul XIV BEN Mi-e greu, dar am să trec direct la subiect. Eu mi-am torturat fosta iubită. Nu la modul diabolic- nu am amenințat-o direct și nici nu i-am spânzurat pisica de ușă - însă am făcut-o cu alte metode. Mă plimbam în jurul casei ei mai tot timpul, o sunam de zeci de ori, am urmărit-o chiar și la serviciu și am stat pur și simplu în fața ușii biroului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dispărut de tot... Dar eu știam că, nevăzuți, ochii stăteau mai departe la pândă. Scrisoare în Si violet B ună seara! salutau gunoierii la ora 1 din noapte, pubelele, mormanele de gunoaie, cadavrele câinilor de companie călcați de mașini sau spânzurați de zgarda antipurici pe când erau părăsiți și legați de clanțele cârciumilor și magazinelor. Bună seara! le răspundeau vesele gunoaiele și cadavrele precum și becurile cu lumina palidă pentru poeții nebuni și obsedații sexual, creând prin jocul umbrelor, fantasmele dorite și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un ton de om ieșit din minți: Marie, fii atentă la ce-ți spun! Este o chestie foarte secretă și foarte periculoasă pentru amândoi. Dacă se află, dacă sufli un cuvânt murim amândoi În pușcărie dar nu Înainte de a te spânzura eu de limbă, ai Înțeles?! Măi, omuli, da mă sparii! Ci esti, ci-i cu tini!? Gata, am hotărât, hai să ne mișcăm repede și mai ales nu pune Întrebări, fii tare și nu te pierde cu firea că facem
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
treabă. Poate dacă ar spune unui om de Încredere și s-ar sfătui cu unul din frații ei din Sauca ar primi răspunsuri liniștitoare. Ori de câte ori gândurile ajungeau În acest punct, Mariei Îi apărea imaginea de groază În care ea atârna spânzurată de limbă În cuiul din grindă. Apoi, sufletul ei bun și credința În care crescuse Îi spunea că așa este bine să faci, să ai grijă de aproapele tău, să-l ajuți la nevoie. Așa spune și părintele Buzdugan la
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
până la zero, așa cum se Întâmpla cu piesele de schimb pentru mașini și instalații de toate genurile, acestea se cereau asimilate de către industria românească. Se lucra Într-un ritm stresant și fiecare șef sau șefuleț era un mic dumnezeu, tăia și spânzura la adăpostul luptei pentru plan și al reducerii de cheltuieli. Orice contestație era tratată ca o Împotrivire la aplicarea directivelor partidului. Se cerea supunere oarbă, muncă și eficiență, calitate și performanță, iar angajații reușeau să asigure toate acestea, CFS-ul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
chiupul cel mari strălucia ca luceafăru’ șî dispre cari a sî-l Întreb pi părintili Buimac... Taci, toanto! Ce prostie mare spui?! Cum să spui cuiva despre chiupul cel mare, nu am stabilit noi ceva și nu am spus că te spânzur de limbă, ai uitat? Nimeni, absolut nimeni să nu știe, indiferent de consecințe! Ptiu, batî-m-ar Sfântu’ sî mă batî cî tari-s proastî! Iaca așa strâcam totu’! Ghini cî ni-ai amintit, bărbati! Așa, da’ sî-ți spun cî am gisat-o
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
hainele mele bune! Îmbrăcat „ca de oraș”, deși oricine cunoștea imediat că este un om de la sat, Victor mai ordonă: Ai grijă mare de chiupul nostru și ai mare grijă de limba ta, de care dacă nu ești vigilentă te spânzur fără drept de apel. Când era bine dispus sau intens preocupat de ceva anume, Victor folosea un limbaj cazon, expresiv și convingător, Maria Întruchipând plutonul de care răspundea. Ajuns În fața spitalului, Victor privea către interior și așezându-se pe o
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Îmbrăcați ponosit, pe care mama Îi angajase cu o zi Înainte. Locuiam de-acum În ultimul corp de casă pe partea stângă a curții, lângă un chioșc de vară cu vopseaua verde scorojită În interiorul căruia se legăna În adierea vântului spânzurat de acopriș, un scrânciob pentru copii. Dar prima imagine pe care nu am uitat-o până astăzi, este aceea a unei fetițe cu chipul trist, și aproape Îmbătrânit, care cânta la o muzicuță roșie. Stătea În curtea imensă, pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
retrăgeam În camera mea și loveam cu putere În căpăcelele rotunde ale mașinii de scris, pe care erau Însemnate cu alb, literele. Bărbatul care picta biserica din sat, un tânăr tăcut, mohorât, care clipea tot timpul din ochi, s-a spânzurat Într-o noapte, chiar În clopotniță. S-a urcat pe o buturugă subțire de salcâm, ca să poată ajunge la o grindă de lemn și să Înnoade funia. După ce-și va fi pus gâtul În laț, a răsturnat buturuga subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Au lipit afișul meu electoral pe spatele maidanezilor;le-au legat de coada cutii goale de conserve și le-au dat drumul prin târg... Au spus că eu torn apă-n vin. Da’ ce-s eu, François Villon ?” . ”Să fie spânzurați! Să fie trecuți prin furci,prin săbii, Crâșmarii care toarnă apă-n vin !”... Luna se ivi dintr-un nor și atunci dl.Voiosu realiză situația.Se găsea în fața unui bust de lângă un monument funerar.Privi în jur și constată că
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
din Lillåberg construise ceva atât de mediocru - ca să nu spună neînsemnat ca mărime. Trebuia s-o locuiască un vânător al Coroanei, a spus unul dintre ei. Pe timpul verii. El însuși n-a locuit niciodată aici, a spus altul. S-a spânzurat la Knaften, a spus al treilea. Nici unul dintre ei nu părea să dea vreo atenție oalei care fierbea pe sobă la foc mic. Acum, în ziua a doua, carnea începea să se desprindă de pe oase și să se amestece cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
firesc, la o anume înălțime. Încerc să aflu viitorul și ce nu este-n el anost; când semeni bălării, ogorul nu are rod, nu are rost. Strâmbate-s ale vieții linii de măștile ce umplu scena pe care astăzi cabotinii spânzură lumea cu antena. S-a-nstrăinat omul de sine, iluziile-i fură timpul... pe unde o mai fi Olimpul?... Balanța-ncepe să se-ncline... Rostogolirile pe pantă întotdeauna-s în cascadă; de seva nu mai suie-n plantă, închide ochii să nu
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
mi-am dorit vreodată una. Tocmai când îmi trece acest gând prin minte, observ însă că peste tot în jur sunt semne care spun că nu se fumează în aeroport, și care sugerează că oricine prins cu țigara va fi spânzurat, înecat și tăiat - așa trag aer în piept și încerc să arăt ca o femeie care știe ce face. ― Scuzați-mă? Mă întorc, și inima îmi stă în loc când văd în fața mea un bărbat scund, gras și chelios. ― Brad? Scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
1646, dreptul de a lichida, prin bătaie sau împușcare este instituționalizat prin ordonanță. Până atunci, orice țigan când era prins, i se tăia o ureche și i se punea în vedere să părăsească teritoriul. Dacă era prins din nou era spânzurat. Deci cu toate că nu aveau calculatoare pe timpul acela, tipul acesta de bază de date era perfect. Dacă erai țigan, erai prins și aveai numai o ureche însemna că ești deja cuprins în baza de date și spânzurătoarea te aștepta”. Observați deci
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
la mine. N-ai decât să-l pui la frigider ca să nu se strice. Oricum moșului nu-i mai trebuie. L-am dus la groapă ieri. Nu se poate! se albi la față inspectorul. Calistrat a murit? L-am găsit spânzurat în spatele casei. Nu pot să cred. Moșul n-ar fi făcut niciodată una ca asta. Ei, uite că a făcut-o. Chiar eu am fost la fața locului și am anchetat cazul. S-o fi săturat de viață și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
l-ar fi avut la el, nu s-ar fi putut apropia nimeni de dânsul ca să-l atace. Asta dacă nu cumva Calistrat chiar s-a omorât. Îți repet că așa ceva nu s-a întâmplat. Moș Calistrat nu s-a spânzurat. Și atunci, crezi că vâlva are vreun amestec? În nici un caz. Dacă ar fi fost vorba de așa ceva, nu mai găsea nimeni cadavrul bătrânului. Vâlva nu lasă urme. Nu înțeleg ce vrei să spui. Din moment ce nu s-a sinucis și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îndelung dar în treimea superioară a gâtului nu văzu nici o zonă în care pielea să fi devenit pergamentoasă și nici chipul nu îi era vânăt, așa cum se întâmpla la cei morți prin asfixie mecanică. Asta însemna că bătrânul nu se spânzurase. Dădu din cap mulțumit, avusese dreptate atunci când spusese că Moș Calistrat nu se sinucisese, cineva îi rupsese gâtul, după care îl atârnase în ștreang. Polițiștii din Baia de Sus nu-și dăduseră seama. Probabil că observaseră gâtul rupt, dar îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și în patul lui, cu cît mai mult îi voi cere sîngele din mîinile voastre și vă voi nimici de pe pămînt." 12. Și David a poruncit oamenilor lui să-i omoare, le-au tăiat mîinile și picioarele, și i-au spînzurat la marginea iazului din Hebron. Au luat apoi capul lui Iș-Boșet, și l-au îngropat în mormîntul lui Abner, la Hebron. $5 1. Toate semințiile lui Israel au venit la David, în Hebron, și au zis: "Iată că noi suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
nici unul care să nu fi trecut Iordanul." 23. Ahitofel, cînd a văzut că sfatul lui n-a fost urmat, a pus seaua pe măgar, și a plecat acasă în cetatea lui. Și-a pus casa în rînduială, și s-a spînzurat. Cînd a murit, l-au îngropat în mormîntul tatălui său. 24. David ajunsese la Mahanaim cînd a trecut Absalom Iordanul, însoțit de toți bărbații lui Israel. 25. Absalom a pus pe Amasa în fruntea oștirii, în locul lui Ioab. Amasa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
decît a mîncat sabia. 9. Absalom s-a pomenit în fața oamenilor lui David. Era călare pe un catîr. Catîrul a pătruns sub ramurile încîlcite ale unui mare stejar, și capul lui Absalom s-a prins de stejar; a rămas astfel spînzurat între cer și pămînt, și catîrul care era sub el a trecut înainte. 10. Un om, văzînd lucrul acesta, a venit și a spus lui Ioab: "Iată, am văzut pe Absalom spînzurat de un stejar." 11. Și Ioab a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]